In ultimii 30 de ani britanicii s-au confruntat cu o ecuatie greu de rezolvat: servicii publice si ajutoare sociale la nivel european, dar taxe si impozite comparabile cu cele din Statele Unite. Deocamdata "solutia" a ramas "necunoscuta", scrie Financial Times.
In schimb, in serviciile publice britanice se vad efectele mai multor ani de subinvestire: trenuri antice si cai ferate distruse, scoli si spitale aproape de prabusire sau recenta aparitie a unor dovezi care arata ca aceasta tara a ramas in urma altor state dezvoltate in tratarea cancerului si a altor boli.
Marea Britanie a devenit o tara tot mai dezechilibrata: veniturile au crescut in anii ''80 mai mult si mai repede decat in aproape orice alta tara industrializata.
In 1997, la sfarsitul celor 18 ani in care conservatorii au detinut puterea, obiectivul declarat al guvernului laburist, care se instala atunci la putere, a fost de a inversa unele din efectele amintite mai sus, transformand Marea Britanie intr-un stat prosper si modern. Reprezentantii Partidului Laburist au declarat ca vor investi in educatie si vor restaura alte servicii publice pe masura ce guvernul "va reduce facturile esecului economic si social". Au promis sa readuca prosperitatea prin munca celor apti si ajutorul celor inapti, continuand pasii facuti de conservatori in sensul ajutorarii somerilor cu conditia ca acestia sa-si caute un loc de munca sau sa participe la programe de recalificare.
"Judecati-ne peste zece ani de succes la guvernare. Pentru ca unul dintre efectele succesului va fi faptul ca Marea Britanie va deveni o tara mai echilibrata", a declarat Peter Mandelson, atunci ministru laburist fara portofoliu, in prezent comisarul european al tarii.
Dupa opt ani, laburistii incearca sa obtina al treilea mandat consecutiv la alegerile din mai. In aceasta perioada au reusit, cel putin in aceeasi masura in care a reusit orice alt guvern de dupa razboi, sa reorienteze cheltuielile spre accelerarea cresterii standardelor de viata ale britanicilor. "Fara a analiza in detaliu, cred ca este foarte greu sa gasesti schimbari de o asemenea amplitudine intr-o perioada similara", spune Christine Frayne, economist la Institutul de Studii Fiscale din Londra.
Sumele cheltuite pentru sanatate si educatie, la fel ca in domeniul transportului sau legislativ, au crescut mult mai accentuat fata de perioada conservatorista. Ca exemplu, Serviciul National al Sanatatii a beneficiat de cea mai lunga si mai puternica perioada de crestere de la infiintarea acestuia, imediat dupa al doilea razboi mondial. Educatia si sanatatea reprezinta acum peste 30% din totalul cheltuielilor guvernamentale, in crestere comparativ cu 25% cat reprezentau in anul in care laburistii au preluat puterea.
Rezultatul este reprezentat de numeroase scoli noi si renovate, zeci de spitale noi, personal suplimentar si o multime de echipamente noi. Dar mai este mult de facut si multe sunt inca in stadiul de implementare. Nici macar ministrii educatiei si sanatatii nu pretind ca banii care au fost pompati in plus in sistem au transformat in totalitate aceste servicii. Se poate argumenta chiar ca fondurile suplimentare nu au produs suficiente schimbari.
In timp ce cheltuielile pentru sanatate, educatie si transport au crescut mai mult decat economia la nivel national, "cel mai interesant lucru este ca laburistii au reusit acest lucru fara a ridica nivelul taxelor cu nimic mai mult decat implica majorarea consumului", a spus John Hills, profesor de politici sociale la London School of Economics.
Motivul se ascunde in spatele evenimentelor economice din ultimii ani. O combinatie intre mostenirea pozitiva, noroc si planurile macroeconomice implementate a sustinut o crestere care, in primii ani de guvernare laburista, a permis achitarea datoriilor nationale.
Rezultatul a fost economii anuale de 10 miliarde de lire sterline (15 miliarde de euro) din dobanzi, reprezentand aproape 1% din produsul intern brut. Economia puternica si politicile de crestere a numarului de locuri de munca au rezultat in alte economii din ajutoarele sociale care nu mai trebuiau platite, rata somajului atingand minimul ultimilor 30 de ani.
Astfel, laburistii si-au creat spatiu de manevra pentru a realiza ceva despre care reprezentantii partidului vorbesc foarte rar: redistribuirea veniturilor. Bugetele intocmite de Gordon Brown au fost destul de distributive. In contrast cu anii ''80, cei cu venituri mai mici au o viata mai buna.
Grupurile favorite ale laburistilor, pensionarii saraci si familiile cu copii, si-au imbunatatit in mod considerabil standardele de viata.
Pentru prima data in 40 de ani probabilitatea ca pensionarii sa fie saraci nu este mai mare decat probabilitatea ca oricare alt grup social sa fie sarac.
Aceste realizari au fost obtinute fara a afecta clasa bogatilor, care
si-au crescut procentul detinut din totalul castigurilor nete. In 1729, cei mai instariti 10% oameni din Marea Britanie detineau numai 20% din totalul veniturilor. Cand laburistii au preluat conducerea, procentul a crescut la 26%, pentru ca in 2002 acesta sa atinga nivelul de 28%.
In timp ce majoritatea grupurilor sarace si-au imbunatatit conditia, nivelul inegalitatii globale, masurat prin diferenta dintre extreme, nu s-a schimbat aproape deloc. Unele grupuri, ca adultii fara copii si fara un loc de munca, au continuat sa ramana mult in urma. Guvernul laburist nu si-a propus niciodata sa reduca inegalitatea dintre veniturile populatiei. In schimb, si-a propus sa actioneze asupra "cauzelor saraciei, nu numai asupra rezultatelor", a precizat Brown. De aici au izvorat unele politici privind salariul minim, implementarea unor masuri menite a stimula dorinta de munca, precum si alte programe pe termen lung. Efectele acestor programe, cum ar fi cresterea sanselor copiilor din zonele defavorizate, vor fi vizibile doar peste cativa ani.
Cheltuielile mai mari din sectorul unor servicii publice cheie si redistribuirea veniturilor fara a afecta clasa bogatilor au reprezentat momente in care cineva a trebuit sa aleaga. Cresterea asteptarilor si imbatranirea populatiei exercita presiuni asupra programelor de expansiune economica. Unele masuri vechi ce stau la baza bunastarii sociale vor trebui sacrificate pentru a face loc celor noi. In timpul guvernarii laburiste acest lucru a dus la implementarea unora dintre cele mai nepopulare decizii.
Ca rezultat, cheltuielile publice au crescut de la cel mai redus nivel inregistrat sub laburisti de 37 % din PIB, pana la 41% anul trecut. Pana in 2007-2008 vor mai creste cu inca un punct procentual, atingand cea mai ridicataa valoare din ultimul deceniu. Cu toate acestea, se vor situa sub nivelul inregistrat sub guvernarea conservatorilor, de 42-44% in anii ''90 respectiv 44-48 % in anii ''80.
Conservatorii au contestat recordul laburistilor in materie de sanatate si educatie si au promis nu numai sa pastreze planurile de cheltuieli ale acestora pana in 2007-2008, dar sa si inregistreze cresteri reale pentru amble domenii. De aceea se poate afirma ca in ceea ce priveste dezbaterile electorale cel putin din punctul de vedere al educatiei si sanatatii s-a ajuns la un acord. Laburistii va trebui sa mareasca astfel de cheltuieli pana la niveluri cel putin comparabile daca vor sa atinga standardele pe plan mondial din domeniu promise electoratului pana in 2010.
Tehnologia medicala imbunatatita, populatia din ce in ce mai batrana, precum si asteptarile tot mai ridicate au determinat cresteri ale cheltuielilor sistemului sanitar comparabile cu cote din venitul national. In replica, Hills afirma: "Am atins un anumit nivel, de la care cheltuielile nu pot decat sa creasca."
Nu este deloc clar cum diferenta poate fi acoperita prin economiile din alt domeniu. In 1970, protectia sociala, sanatatea, educatia si fondurile necesare dezvoltarii proiectelor imobiliare reprezentau jumatate din cheltuielile guvernamentale. Astazi ele reprezinta aproape doua treimi.
Cheltuielile cu apararea, care in 1970 si inceputul anilor ''80 reprezentau 10 % din cheltuielile guvernamentale s-au redus sub nivelul de 6%, dar este dificil de spus in ce directie se va modifica acest procent. Nici transporturile, pentru care opinia publica se pronunta in favoarea cheltuielilor, nici serviciile guvernamentale locale nu furnizeaza cai evidente de obtinere de sume mari. Presiunea exercitata de pensii, pe masura ce populatia imbatraneste va mari cheltuielile. Intr-adevar, atat conservatorii cat si liberal-democratii, celelalte doua partide de opozitie, propun cheltuieli mai mari pe termen scurt cu pensiile decat laburistii.
Exista cateva posibile solutii. Taxa pe drumuri ar putea fi o sursa pentru investitiile din transporturi, iar parintii singuri ar putea fi incurajati sa lucreze. Pe termen lung s-ar putea propune ca varsta de pensionare sa se mareasca.
Dar daca electoratul britanic doreste sa sustina servicii publice apropiate de cele din Europa Continentala, cheltuielile publice vor trebui sa se mentina la 40 % din PIB.
Cheltuielile publice nu ameninta cresterea
Fara indoiala, orice politica guvernamentala afecteaza performantele economice. De exemplu, in multe tari europene sistemele de pensii proiectate gresit ii determina pe multi sa iasa la pensie mai devreme, ceea ce reduce rata ocuparii.
Transferurile nu influenteaza direct nivelul venitului national, ci redistribuie venitul de la cei instariti catre cei saraci si de la cei ce lucreaza catre cei pensionati. In mod indirect, marea majoritate a taxelor ce finanteaza transferurile au efecte negative asupra economiei si reduc venitul. Urmarile vor depinde in mare masura de sistemul fiscal si de gradul in care populatia este multumita de modul in care fondurile sunt redistribuite.
Cumpararea de bunuri si servicii de catre guvern afecteaza direct produsul intern brut. Banii cheltuiti cu aceste servicii accelereaza cresterea economica prin intermediul consumului si investitiilor guvernamentale. Totusi, fondurile necesare pentru a finanta cheltuielile guvernamentale reduc consumul si investitiile private. Inca o data, efectul este neclar. Nu vor exista, insa, urmari semnificative asupra indicatorilor macroenomici decat in cazul in care cheltuielile guvernamentale ating niveluri record.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
