Contribuabilii din mai multe regiuni ale Elveţiei se găsesc în faţa unei cereri neobişnuite venite din partea autorităţilor fiscale, aceea de a-şi amâna cât mai mult plata taxelor, scrie Financial Times.
Zug, un mic dar bogat canton elveţian, a anunţat că nu va mai acorda discounturi pentru plata anticipată a taxelor şi impozitelor. Motivul? Cu cât deţine cash mai mult timp, cu atât creşte probabilitatea ca acesta să se confrunte cu creşterea costurilor ca rezultat al dobânzilor negative practicate de băncile elveţiene. Cantonul estimează că va economisi 2,5 milioane de franci elveţieni (2,5 mil. dolari) pe an în urma acestei decizii.
Apelul ieşit din comun, care ar putea fi lansat şi de alte cantoane, este cea mai recentă din seria de consecinţe neaşteptate ale măsurilor luate de banca centrală elveţiană pentru slăbirea francului.
Pentru a diminua atractivitatea activelor elveţiene, banca centrală a împins ratele dobânzii adânc în teritoriu negativ, iar băncile comerciale transmit efectele către cei mai mari clienţi ai lor. Astfel, din cauza ratelor negative deponenţii trebuie să plătească pentru a-şi ţine banii la bănci.
O altă măsură ce contrastează cu zelul obişnuit al autorităţilor fiscale din alte părţi ale lumii, dobânda percepută de Zug pentru restanţele în contul impozitelor, a fost şi ea redusă la zero, deşi cei care întârzie cu plata se vor lovi în continuare de penalităţi financiare.
Zug nu este încă nevoit să plătească dobânzi negative, a afirmat Peter Hegglin, director financiar al cantonului. Acesta a avertizat însă că multe efecte ale ratelor negative sunt încă neclare. „Următoarele luni şi ani vor arăta unde duce această cale“, a declarat Hegglin.
Experţii fiscali elveţieni spun că Zug oferise discounturi deosebit de atractive pentru plăţile în avans, aceasta însemnând că nu vor fi multe cantoanele care-i vor urma exemplul.
Strategii elveţieni şi-au exprimat temerile privitoare la distorsiunile pe termen lung pe care le-ar putea produce ratele negative asupra sistemului financiar.
Până acum, băncile elveţiene nu au impus rate negative ale dobânzii pentru conturile clienţilor de retail.
Şi alte ţări care şi-au dus dobânzile şi mai mult în teritoriu negativ ca reacţie la politica de relaxare cantitativă adoptată de Banca Centrale Europeană, cum ar fi Danemarca şi Suedia, resimt efectele anormale generate de acestea.
Companiile daneze îşi plătesc taxele anticipat pentru a scăpa de cash. În schimb, unii danezi cu credite ipotecare cu dobânzi variabile descoperă că băncile îi plătesc în fiecare lună pentru a se împrumuta în loc să le perceapă dobânzi pentru creditele pentru locuinţe, potrivit Wall Street Journal.
Aventura ratelor negative este de-abia la început şi nu este nicidecum clar cum se va sfârşi. O întrebare fundamentală persistă însă: Există salvare economică în ratele negative? Dacă băncile centrale vor merge şi mai departe, va reveni creşterea economică? Sau este natura ciudată a ratelor negative un preludiu al altor consecinţe neobişnuite?
