În Germania, motorul de creştere al Europei, vânzările retailerilor au urcat cu 5% în primele 11 luni ale anului trecut. Creşterea, care nu include perioada sărbătorilor de iarnă, este cea mai puternică din 1994 încoace. Dispoziţia nemţilor de a cheltui înseamnă încredere şi consum mai mare, adică importuri mai mari, inclusiv din Europa de Est.
Însă o teamă bântuie prin acest peisaj optimist: inflaţia. Anul trecut, forecasterii au subestimat puterea redresării economiei zonei euro, iar în acest an cel mai mare risc este ca aceştia să subestimeze din nou soliditatea economiei, dar mai ales creşterea inflaţiei.
La nivel mondial, investitorii sunt preocupaţi de inflaţie, accelerarea acesteia reprezentând unul dintre cele mai subestimate riscuri din acest an, cred economiştii.
Pentru prima dată într-un deceniu, forecasterii par să fie unanim optimişti cu privire la perspectivele economiei zonei euro, iar acest lucru poate că nu este surprinzător având în vedere cât de eronate le-au fost predicţiile privitoare la 2017, scrie Wall Street Journal. Cu siguranţă, ultimele date indică un început de an în forţă pentru zona euro. Economia acesteia a încheiat anul 2017 cu cea mai solidă creştere din ultimii aproape şapte ani, pe fondul accelerării activităţii din sectorul serviciilor şi manufacturier la nivelul tuturor marilor economii, potrivit CNBC.
Încrederea companiilor şi consumatorilor în zona euro se situează la cel mai ridicat nivel din 2001, în timp ce ultimele sondaje indică un nivel record al optimismului în rândul producătorilor şi noi niveluri record ale comenzilor la export.
Creşterea este alimentată în mare parte de cererea internă şi susţinută de cel mai ridicat nivel al creării de noi locuri de muncă din 2000, scrie WSJ. Şomajul din zona euro a coborât acum la 8,8% de la un vârf de 12,7% şi este în scădere accelerată. Firmele germane au raportat o creştere record a intenţiilor de angajare în decembrie; şomajul spaniol a scăzut cu 1% în aceeaşi lună. O piaţă de muncă în expansiune duce la cheltuieli de consum şi investiţii în creştere, un cerc virtuos.
În acest an, riscurile de ordin politic sunt reduse. Cel mai mare este legat de alegerile din Italia de pe 4 martie. Însă mişcarea 5 Stele, care conduce în sondaje, şi-a atenuat tonul eurosceptic şi a exclus organizarea unui referendum privind euro.
Alte riscuri pentru zona euro includ tensiunile din Catalonia, posibilitatea ca noi alegeri să fie necesare în Germania, lipsa progresului în reformarea zonei euro şi bineînţeles un Brexit haotic.
Mai multe detalii pe www.zf.ro
Însă niciunul dintre acestea nu reprezintă o ameninţare existenţială de genul celor cu care zona euro s-a confruntat în ultimii ani.
Poate cel mai mare risc pentru investitori este ca forecasterii să subestimeze din nou soliditatea economiei. Majoritatea cred din nou că 2018 va fi o copie a anului trecut. BCE, de exemplu, anticipează o creştere de 2,3% pentru acest an şi o uşoară creştere a inflaţiei în următorii doi ani până la 1,8% în 2020, în linie cu ţinta sa.
Dar dacă aceste estimări sunt prea prudente, în special în ceea ce priveşte inflaţia? În prezent, majoritatea investitorilor consideră că dacă există o problemă cu inflaţia în economia mondială aceasta este în SUA.
Ian Harnett, economist-şef la Absolute Strategy Research, arată însă că riscul mai mare este în zona euro, unde există pericolul apariţiei unei inflaţii generate de salarii.
Inflaţia de bază este deja în accelerare în 80% din economiile zonei euro.
Este posibil ca cererea de forţă de muncă din zona euro să-şi creeze propria ofertă. În acelaşi timp, inflaţia salariilor ar putea fi ţinută sub control de tehnologie şi globalizare, după cum pare să se fi întâmplat în ultimii ani.
Dar Harnett crede că pieţele muncii mai puţin flexibile din unele ţări fac zona euro mai vulnerabilă în faţa inflaţiei generate de salarii.
Dacă acest lucru este adevărat, piaţa ar putea începe să parieze pe o stopare bruscă a programului de relaxare cantitativă al BCE în septembrie şi pe o majorare mai devreme a dobânzilor, ceea ce va duce la costuri de finanţare mai mari care ar putea afecta creşterea şi ridica anumite probleme unor economii aflate încă în stadii incipiente de redresare.
La nivel mondial, investitorii alocă sume masive fondurilor care ajută la protecţia portofoliilor împotriva creşterii inflaţiei, scrie Financial Times.
Fondurile care achiziţionează obligaţiuni protejate de inflaţie au atras 743 milioane de dolari în săptămâna încheiată pe 3 ianuarie, a 11a săptămână consecutivă de influxuri pozitive.
Evoluţia survine pe fondul unor date robuste privind creşterea economică la nivel mondial.
Fondurile concentrate pe SUA reprezintă cea mai mare parte a sumei investite în obligaţiuni protejate de inflaţie.
Membrii comitetului de politică monetară al Fed continuă să creadă că nivelurile scăzute ale şomajului vor genera creşteri salariale şi vor împinge inflaţia în sus.
„Cred că accelerarea inflaţiei este unul dintre cele mai subapreciate riscuri pentru 2018“, spune Peter Boockvar, de la Bleakley Financial Group. „Asistăm la o acumulare a presiunilor inflaţioniste“.
Nu toată lumea este convinsă însă că presiunile inflaţioniste vor creşte, o sumă solidă de 4,7 miliarde de dolari fiind investită în fondurile de obligaşiuni americane. Scepticii notează rolul însemnat jucat de creşterea preţurilor petrolului în creşterea aşteptărilor privind inflaţia.
