Tăierile bugetare au fost timp de trei ani în centrul strategiei prin care zona euro încearcă să iasă din criza datoriilor suverane. Dar din cauza acestei strategii guvernele reduc ajutoarele sociale, ridicând astfel riscul sărăciei, statul şi companiile îşi concediază angajaţii, populaţia cheltuieşte mai puţin, iar speranţa tinerilor să-şi găsească loc de muncă scade.
„Deşi cred că această politică este, în mod fundamental, corectă, cred că şi-a atins limitele. Pentru a avea succes, o politică nu numai că trebuie proiectată corect, dar trebuie să fie şi sprijinită de politicieni şi societate“, a declarat preşedintele Comisiei Europene (CE) Jose Manuel Barosso. El a recunoscut că austeritatea din Europa a atins limitele suportabilităţii din partea societăţii.
Nivelurile record ale ratei şomajului şi răbufnirile de violenţă din Europa de Sud forţează regândirea strategiei anticriză, accentul punându-se acum pe creştere economică, scrie agenţia Thomson Reuters. Un subaltern al lui Barosso, Olli Rehn, comisarul european pentru afaceri economice şi monetare, a indicat că Bruxellesul va deveni mai flexibil în privinţa ţintelor bugetare stabilite pentru statele din UE.
Declaraţia lui Barosso este cea mai recentă dintr-o serie de comentarii publice care arată că va urma curând o schimbare în politicile economice europene.
De asemenea, aceasta coincide cu publicarea unor noi date ce sugerează că programele prin care se încearcă cele mai agresive tăieri bugetare au şi cel mai mic succes. FMI şi SUA le-au cerut guvernelor din zona euro să apese pedala de frână a austerităţii, avertizând că încăpăţânarea în a reduce cheltuielile împiedică revenirea economiei globale şi riscă să fie letală pentru pacient, notează The Wall Street Journal.
Austeritatea împiedică deja de cinci trimestre creşterea economică în zona euro şi are ca efecte secundare tocmai afecţiunile pentru care este prescrisă. În Spania, în pofida creşterii taxelor şi reducerii cheltuielilor, deficitul bugetar a ajuns anul trecut la cel mai ridicat nivel din UE, de aproape 11% din PIB, şi peste estimarea CE, de 10,2%. Ţinta UE este de sub 3% din PIB. Germania a înregistrat un mic surplus bugetar.
De asemenea, povara datoriilor suverane ale ţărilor din zona euro a atins nivelul record de 90,6% din PIB.
Austeritatea agresivă face ca săracii să devină şi mai săraci
Tot datele oficiale ale Uniunii Europene arată şi consecinţele sociale ale austerităţii. Unul dintre efecte este că numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie creşte, iar cei mai vulnerabili sunt copiii.
Una dintre cele mai îngrijorătoare consecinţe ale accentuării sărăciei este traficul de fiinţe umane şi exploatarea forţei de muncă, iar aceasta deoarece în perioadele de instabilitate economică şi incertitudine mulţi oameni din regiunile sărace sunt dispuşi să-şi asume riscuri mai mari în căutarea oportunităţilor de a-şi găsi un loc de muncă şi condiţii mai bune de viaţă. În plus, excesul de forţă de muncă încurajează angajatorii să ofere condiţii de lucru mai slabe şi salarii mai mici.
Avocata Magdalena Sepulveda, raportor special al ONU pentru sărăcie extremă şi drepturile omului, sugerează că în unele state măsurile de austeritate „sunt pur ideologice“, iar guvernele folosesc scuza crizei financiare „pentru a implementa o anumită agendă“, scrie The Guardian. Guvernele au puterea de a-şi decide politicile economice, dar au şi obligaţia respectării drepturilor omului.
„Mecanismul şi rezultatul acestor măsuri încalcă drepturile omului“, apreciază Sepulveda. Ea scoate în evidenţă măsurile de austeritate proiectate şi implementate fără a se urma principiul democratic al participării.
Spania se vede depopulată pentru prima dată în cel puţin un veac şi jumătate
Numărul rezidenţilor spanioli a scăzut cu 206.000, la 47,1 milioane, în condiţiile în care creşterea şomajului şi o perioadă de cinci ani marcată de recesiuni alungă imigranţii în ţările de origine sau spre destinaţii cu mai multe oportunităţi.
Aceasta este prima reducere a populaţiei de când datele au început să fie contorizate de statisticile oficiale, în 1857. Principalele grupuri de imigranţi, românii şi marocanii, s-au restrâns anul trecut, scrie agenţia Thomson Reuters.
În timpul lungii perioade de boom economic care s-a încheiat abrupt în 2008, imigranţii au inundat Spania în căutarea unui loc de muncă în construcţii. În perioada 2000-2010, numărul imigranţilor a crescut de la 924.000 la
5,7 milioane. Dar criza economică şi financiară mondială a provocat prăbuşirea pieţei imobiliare, guvernul şi-a redus cheltuielile cu protecţia socială, iar rata şomajului a urcat la 26%. În aceste condiţii mulţi imigranţi s-au întors acasă.
„Spania nu mai este atractivă deoarece nu mai are locuri de muncă“, a explicat demograful Albert Esteve la postul naţional de radio.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
