Emmanuel Macron, zeu politic şi ucigaş al opoziţiei, este considerat reformatorul Franţei şi salvatorul Europei. O teamă: va avea prea multă putere

14 iun 2017 Autor: Bogdan Cojocaru

În prima zi, Emmanuel Macron a creat un partid, în a doua, un stat monopartit, după cum remarcă France24. Pentru mulţi, Macron, preşedintele Franţei, este un zeu politic care, după ce va câştiga cu partidul său şi turul doi al alegerilor parlamentare, va controla atât politicile externe ale Franţei, cât şi pe cele interne. Ordinea pe care Macron o face în politicul francez este dată ca exemplu pentru Marea Britanie şi pentru SUA.

Pentru alţii, Macron este o iluzie. Pentru ruşi, spre exemplu, modul în care partidul preşe­dintelui, République En Marche!, se îndreaptă către victorie în alegerile parlamentare, în contextul unei prezenţe la vot extrem de reduse, reprezintă o criză de legitimitate a parlamentului. 

Pentru Bloomberg, Macron este pe cale să obţină controlul tuturor pârghiilor puterii. Partidul său va obţine, probabil, după succesul de duminică şi după turul din 18 iunie o majoritate parla­men­tară mare: o oportunitate pentru Franţa şi pentru Europa. Mi­siunea principală pe care Macron şi-a asumat-o, reformarea economiei fran­ceze, nu va fi uşoară. Remar­cabil acum este că succesul pare posibil de atins.

În urmă nu cu mult timp Macron era un ministru puţin cu­noscut din administraţia lui Hollande, cel mai nepopular pre­şe­dinte din istoria Franţei. Acum, el este un „ucigaş“ de opozanţi po­litici, un lider cu o forţă parla­men­tară formidabilă. Aliaţii săi ar putea câştiga 455 din cele 577 de locuri din camera inferioară a parla­men­tului (mai multe decât locurile fizice). Însă sprijinul popular s-ar putea să nu fie atât de mare pe cât pare. Prezenţa la vot în primul tur al ale­gerilor parla­mentare a fost de 49%, cea mai redusă din istoria celei de-a Cincea Republici. Doar 15% din alegătorii francezi au votat pentru can­didaţii lui Macron. De vină pentru prezenţa redusă ar putea fi nenumăratele alegeri din ulti­mul an. Apoi, pentru francezi ale­gerile pre­zidenţiale sunt în general mai im­portante decât cele parla­men­tare.

Planurile lui Macron se vor confrunta cu opoziţie activă pe străzi, poate chiar şi în parlament. Cea mai importantă reformă a lui Macron, cea a pieţei muncii, are ca scop reducerea costurilor şi încurajarea companiilor să facă angajări (companiile sunt în general reticente să facă angajări din cauza costurilor mari pe care le-ar suporta dacă fac disponi­bilizări). El a promis că va reduce taxele impuse companiilor şi că va reduce deficitul bugetar micşorând sectorul public.

Schimbările sunt esenţiale pentru ca Franţa să obţină un ritm satisfăcător de creştere economică şi să-şi reducă rata şomajului, de 10%.

Macron s-a întâlnit cu liderii sindicali pentru discuţii imediat după ce a fost ales preşedinte. Până acum, sindicatele au stat cuminţi. Una dintre primele mutări ale preşedintelui a fost introducerea unei legi de „moralizare“ prin care se interzice membrilor parlamentului, aleşilor locali şi funcţionarilor publici cu funcţii de conducere să angajeze membri de familie şi prin care li se cere să-şi declare interesele personale şi să aducă chitanţe pentru cheltuielile lor. Sunt măsuri cu care este de acord toată ţara. 

Pentru că cei mai mulţi dintre colaboratorii lui Macron sunt începători într-ale politicii (partidul său are puţin mai mult de un an)The New York Times se teme că preşedintele ar putea abuza de puterea executivă. Macron va deveni şeful serviciilor secrete, preluând controlul unei noi instituţii numite Centrul Naţional de Contraterorism.

„Este un moment special pentru Franţa şi o oportunitate reală de a ieşi din paralizia economică pe care a creat-o enormul stat providenţă“, spune pentru CNN Peter Boockvar, analist la Lindsey Group.

Pe plan extern, Macron a promis că va insista pentru reforme radicale în UE, idei care contravin viziunilor Germaniei, cel mai puternic aliat al Franţei. Insistenţele lui Macron nu vor avea nicio valoare în faţa nemţilor dacă acesta nu reuşeşte să demonstreze că poate prelua controlul economiei franceze şi al cheltuielilor. 

Tot pe planul politicii externe, Macron se arată interesat de criza din Orientul Mijlociu, discutând cu emirul Kuwaitului despre conflictul dintre Qatar şi statele vecine. Noul ministru de finanţe al lui Macron, Bruno Le Maire, a spus că Franţa vrea „flexibilitate“ pentru datoria Greciei. Problema acestei flexibiltăţi a pus în conflict Germania cu FMI. De asemenea, Macron s-a grăbit să asigure state africane că Franţa vrea să întărească legăturile cu acestea.

Revista The Week este pesimistă, scriind că Macron a dat un diagnostic greşit economiei franceze, iar în cel mai bun caz va reuşi să nu schimbe nimic, aşa cum au făcut şi liderii de dinaintea lui. În cel mai rău caz, Macron prin încercările sale de reformă va reuşi să intensifice turbulenţele sociale.

Isidoros Karderinis, economist şi poet grec, crede că alegerile prezidenţiale din 2022 vor inversa rezultatul pro-UE de acum. Karderinis îl descrie pe Macron, într-o opinie publicată de The Independent, ca europenist, un copil al sistemului bancar şi al forţelor globalizării. El atrage atenţia că 34% din alegătorii francezi, afectaţi mai puţin decât alte popoare europene de „politicile extreme neoliberale de austeritate sălbatică“, şi-au exprimat aversiunea în această a doua rundă de alegeri faţă de construcţia nedemocratică, birocratică europeană.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 14.06.2017

 
Cuvinte cheie:
macron
, politica
, franta
, putere
, opozitie
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide