Crizele trec, afacerile merg inainte. Nimic nu s-a auzit de la sediul companiei elvetiene Glencore International, din cantonul Zoug din Elvetia, dupa ce un tribunal francez a respins recent cererea de extindere a lichidarii judiciare a firmei franceze Metaleurop Nord asupra companiei mama Metaleurop SA. Glencore este actionarul principal al Metaleurop sI decizia tribunalului este o veste buna pentru compania elvetiana, scrie Le Figaro.
Willy Strothotte, care se afla in fruntea acestei nebuloase discrete de societati de comert cu materii prime, cu o cifra de afaceri de 44 de miliarde de dolari, care vinde din Chile pana in Bermude, Africa de Sud sau Peru, nu s-a dezis de legendara sa discretie.
Este adevarat ca in contextul istoriei zbuciumate a grupului sau, pe care l-a smuls de la miliardarul american Marc Rich in 1994, afacerea Metaleurop este ceva de genul unei anecdote. O alta disputa legala printre multe altele.
Glencore face legea in Australia
Situatia actuala a sectorului minier impune ca gigantul elvetian cu activitati de productie si comet cu materii sa nu-si lase afectata piata de desfacere de amenintarile francezilor. Grupul are o activitate intensa in Australia. Astfel, Xstrata, noua perla a Glencore (firma de comert detine 40% din actiunile acestei companii cotate la bursa de la Londra), a lansat pe 7 aprilie o oferta publica de cumparare amicala asupra grupului minier australian MIM, cu sediul la Brisbane. Oferta implica o suma de 2,96 miliarde de dolari. Aceasta tentativa de control este o operatiune de anvergura si este considerata de banca Morgan Stanley ca fiind "o afacere buna, la un pret bun", chiar daca presupune si o serie de riscuri legate de restructurarile care trebuie facute. Glencore si-a dat acordul pentru achizitie si va primi 7 milioane de dolari pentru a juca rolul de garant al operatiunii.
Mereu la antipoduri, Glencore a reusit ca la inceputul anului sa opreasca o oferta publica de preluare a fondului american Matlin Patterson asupra unei companii miniere australiene, Anaconda Nickel Limited, unde detinea un pachet de 34% din capital. Cu aceeasi arta cu care a reusit sa provoace iesirea Anglo American (19% din capital), care a pierdut in acesata afacere 90% din investitiile facute, adica putin peste 200 de miliaone de dolari australieni.
Lovituri din umbra
Preluarea controlului MIM se inscrie intr-o strategie din ce in ce mai clara: pentru a se putea impune ca un grup minier puternic, Xstrata trebuie sa multumeasca interesele Glencore in activitatile sale de comert cu materii prime.
Dovezile in favoarea acesti teorii se multiplica. La inceputul anului 2002, Glencore a inceput sa transfere asupra Xstrata activitatile sale de exploatare a minelor de carbuni din Australia si Africa de Sud. In total 26 de situri de exploatare. La fel si pe piata zincului: Glencore organizand jocuri subtile de transfer de active, pana la ultima operatiune care a stat la baza afacerii Metaleurop: vanzarea, in luna ianuarie a anului curent, catre Xstrata, a sitului german de la Nordenham pentru productia de zinc, a permis izolarea ramurii franceze, considerate nerentabila de catre Metaeurop SA.
Acest demers pare imoral in conditiile in care este in joc destinul a sute de angajati si in situatia in care este vorba despre cel mai poluat sit industrial din Europa.
Dar, Willy Strothotte are anumite prioritati, mai ales in cazul in care este amenintata cresterea de peste 10% a firmei pe care o conduce.
Afaceri cu armele aproape
Numele sau a ramas inscris si intr-un conflict din cadrul uzinei Ravenswood Aluminium Compagny (RAC) din Statele Unite. La inceputul anilor '90 sindicatele americane erau in conflict cu directorii companiei, pe atunci conduse de firma lui Marc Rich si in care Willy Strothotte era de asemenea actionar. Doi muncitori si-au pierdut viata. Sindicatele erau revoltate din cauza conditiilor de munca. Willy Strothotte, care era mana dreapta a lui Marc Rich, a apelat la bratul de fier. El a concediat majoritatea celor 1.700 de angajaiI "in conditii iesite din comun", spune Georges Becker, figura legendara a sindicatului metalurgistilor americani.
In jurul uzinei au fost puse garduri cu grilaj de fier forjat. Langa birourile directorilor a fost amenajata o pista pentru elicoptere, pentru a preveni o eventuala sechestrare.
A doua zi dupa concedieri, au fost aduse garzi inarmate pentru ca muncitorii care nu faceau parete din sindicat sa le ia locul celor disponibilizati. A inceput o mare disputa juridica si mediatica. Sindicatul metalurgistilor americani intentiona sa se adreseze la Zoug si in intreaga Europa pentru a face cunoscute metodele nu foarte ortodoxe ale viitorului sef al Glencore. Pana la urma Marc Rich a cedat determinarii sindicatului. Willy Strothotte a suportat furia sefului sau, pe l-a detronat de altfel cativa ani mai tarziu.
O mica eroare. De 3 mil.$
Numele de Glencore a aparut si in alte afaceri in care materiile prime sI interesele geopolitice se intersectau intr-un amalgam de dolari sI comisioane oculte. Este cazul Nigeriei, pe ruinele imperiului sovietic, si chiar al Irakului.
Anul trecut, Glencore a fost pus la cot de ONU. In cadrul programului "Petrol contra hrana", comerciantul elvetian a deviat catre Croatia o incarcatura destinata Statelor Unite. O mica eroare, potrivit grupului elvetian. Dar, datorita diferentelor dintre preturile petrolului brut de la o regiune la alta, Glencore a "bagat in buzunar" castiguri de 3 milioane de dolari. Willy Strothotte i-a rambursat...scuzandu-se.
Si viata se cumpara
O alta aventura a fost aceea a Thor Emilie, o nava daneza care a explodat in mijlocul marii cauzand moartea a sase persoane, care pune in lumina genul de afaceri pe care le face Glencore. Potrivit unei revistei elvetiene Bilan, Glencore a omis sa precizeze echipajului si capitanului navei Thor Emilie ca incarcatura de zinc ar putea exploda intr-un mediu umed. Dupa producerea accidentului, in februarie 2000, procuriorul danez Klaus Holten, responsabil cu ancheta, se declara socat de faptul ca ancheta in Elvetia se afla mereu intr-un punct mort. Cat despre Glencore, firma explica linistita ca familiile decedatilor au fost despagubite cu 4,5 milioane de euro. Totul e o chestiune de pret.
Justitia refuza sa extinda lichideze Metaeurop SA
Metaleurop SA a castigat o noua batalie juridica. Contrar tuturor asteptarilor, camera comerciala a tribunalului de inalta instanta din Bethune a decis sa refuze extinderea lichidarii societatii Metaleurop Nord asupra companiei mama, Metaleurop SA. Lichidatorii sI salariatii Metaleurop Nord, care au solicitat aceasta extindere, au la dispozitie 15 zile pentru a face apel. Afisand "o satisfactie retinuta", Pascal Ragot, purtatorul de cuvant al Metaleurop, a declarat: "Urmatorul pas pe termen scurt va fi sa gasim o solutie pentru necesitatile de trezorerie de 15 milioane de euro". Si Metaleurop va trebui sa obtina o reinnoire a liniilor de creditare pe termen scurt pentru 41 de milioane de euro. Reintroducerea actiunilor la bursa va depinde de rezultatul acestor negocieri cu bancile. Producatoarul de metale feroase are un numar de 900 de angajati sI o cifra de a faceri de 205 de miliaone de euro.
La Bethune, decizia tribunanului a fost luata pe fondul fluieraturilor celor 100 de fosti angajati ai Metaleurop Nord, care s-au deplasat pana acolo. "Furia a crescut acum, dupa ce se mai atenuase putin dupa semnarea planului social", a indicat Farid Ramou, purtatorul de cuvant al sindicalistilor, care vrea sa faca apel, dar urmareste si reluarea luptei "pe teren".
"Extinderea lichidarii era una din pistele prin care puteam obtine fonduri pentru indemnizatiile noastre pentru prejudiciile morale sI financiare pe care le-a suferit", a mai spus el.
In acest moment, salariatii solicita 50.000 de euro de persoana. Insa, avansul rambursabil de 15.000 de euro de persoana, pe care guvernul a acceptat sa-l suportae, este garantat, oricare ar fi rezultatul conflictului. Daca decizia tribunalului va deveni definitiva, creditorii, dimpotriva, nu vor mai putea spera sa-sI recupereze creantele.
Xavier Runet sI Yves Letartre, avocatii llichidatorilor, s-au aratat "surprinsI" sI "dezamagiti". 'Demersul reclamantilor este ambiguu", subliniaza tribunanul. "Dupa citatie au privilegiat manifest confuzia patrimoniilor, cu putin inainte de deschiderea dezbaterilor, au ales sa faca o anexa in care vorbesc despre o firma fictiva". Aceasta ii obliga sa demonstreze ca Metaleurop Nord a fost o persoana juridica fictiva, dupa ce au recunoscut implicit ca este o persoana cat se poate de reala. "
Legatura dintre Metaleurop si Glencore
In ultimii ani, la Metaleurop Nord au avut loc accidente de munca soldate cu decesul angajatilor, iar terenurile din jurul uzinelor sunt puternic poluate cu plumb. Costurile de depoluare se pot ridica pana la suma de 300 de milioane de euro, iar statul vrea ca responsabilii sa plateasca.
Glencore International detine 33% din capitalul Metaleurope SA, compania mama a Metaleurop Nord. Un alt actionar al Metaleurop Nord este compania germana TUI (fosta Preussag), lider european si mondial in turism, care a avut un pachet de 24% din Mesa, dar si-a redus detinerile la 9,60%. Restul de 57,4% se afla in proprietatea micilor actionari, compania fiind cotata la bursa din Paris.
Compania Glencore a fost creata in 1974 de catre Marc Rich sub forma de "parteneriat" si a fost aministiata de Bill Clinton inainte de finalul celui de-al doilea mandat al sau la conducerea Statelor Unite. In 1994, Rich a vandut toate partile sociale managementului, iar astazi societatea, care nu este cotata la bursa apartine salariatilor. Insa surse guvernamentale afirma ca Rich se afla inca in umbra si joaca un rol decisiv in gestiunea Glencore. Ipoteza a fost insa dezminitita de Marc Rich Investment, compania omului de afaceri american.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
