Banca Centrală Europeană inundă cu sute de miliarde de euro piaţa interbancară pentru a evita îngheţarea acesteia şi a preveni astfel o nouă criză financiară şi a cumpărat obligaţiuni ale statelor din zona euro pentru a domoli criza datoriilor, însă aceste strategii perturbă pieţele bondurilor şi erodează structura capitalului băncilor, scrie The Telegraph.
Analiştii consideră însă că efectele secundare sunt toxice, iar efectele pozitive încep să slăbească.
"E o energie de moment. Reduce riscul de default, dar reduce şi ritmul de revenire dacă lucrurile vor merge mai rău", a afirmat Alberto Gallo, analist la RBS. Împrumuturile sunt garantate cu active reevaluate în scădere cu până la 65%, ceea ce pune presiuni pe balanţa contabilă a băncilor. BCE are prioritate la urmărirea activelor.
"Nicio măsură nu este pe gratis. Lichiditatea de astăzi vine cu preţul subordonării de mâine", a spus Gallo, avertizând că băncile UniCredit, Santander, Commerzbank, BNP, Intesa şi BBVA sunt vulnerabile la acest risc.
Băncile din zona euro s-au împrumutat cu aproape 500 miliarde de euro la prima operaţiune de refinanţare pe termen lung a BCE, din decembrie. Draghi spune că fondurile ajută la evitarea unei crize a creditului în primul trimestru.
Analiştii cred însă că finanţarea a creat pe pieţe o senzaţie falsă de siguranţă. Dacă este prea mare, a doua operaţiune, de săptămâna viitoare, ar putea pune în pericol chiar revenirea pieţelor. Unii analişti estimează că băncile ar putea împrumuta atunci până la 1.000 miliarde euro.
Gallo avertizează că finanţarea ieftină a erodat sever structura capitalului băncilor. Băncile spaniole şi italiene folosesc aceşti bani pentru a cumpăra datorii ale propriilor state, iar valoarea portofoliilor de astfel de active este acum mai mare decât cea a capitalului.
Cu toate că primesc bani ieftini de la BCE, băncile nu alimentează economiile cu lichiditate. Depozitele marilor bănci comerciale europene la băncile centrale au crescut cu 50% anul trecut, la 816 miliarde de dolari, reflectând atât impactul reglementărilor mai dure din sistem, cât şi prudenţa instituţiilor financiare, care se feresc de creditare, scrie The Wall Street Journal.
Băncile se asigură astfel că banii sunt în siguranţă, iar autorităţile de reglementare sunt satisfăcute că instituţiile au acces lejer la lichidităţi într-o eventuală situaţie de criză. Strategia are însă şi dezavantaje, deoarece băncile nu mai împrumută acei bani către populaţie, companii sau guverne, accentuând "seceta" de pe piaţa de credit din zona euro.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
