Business Internaţional

Instabilitatea pe care războaiele americane au creat-o face ca de uriaşele rezerve de petrol ale Irakului să beneficieze mai ales companiile din China şi nu din SUA

Foto: Shutterstock
China se extinde în Irak deoarece are nevoie de energie şi nu are alternative la fel de bune precum cele pe care le au companiile occidentale. Foto Shutterstock

Foto: Shutterstock China se extinde în Irak deoarece are nevoie de energie şi nu are alternative la fel de bune precum cele pe care le au companiile occidentale. Foto Shutterstock

Autor: Bogdan Cojocaru

24.04.2013, 00:05 857

La zece ani după ce a fost invadat şi ocupat de trupele americane Irakul este pe cale să cucerească locul doi în topul ex­por­tatorilor de petrol la nivel mondial, depăşind Rusia, dar ţara care mărşăluieşte agresiv pen­tru a profita de bogăţiile subsolului irakian nu este, cum ar fi de aşteptat, SUA, ci China.
Dacă în SUA prinde contur un boom al ener­giei alimentat de gazele de şist ieftine, China este înfometată după combustibilul ne­cesar hrănirii creşterii economice, scrie Sacra­mento Bee.

Devastat de două războaie majore în ul­ti­mii 20 de ani, Irakul este o ţară foarte in­stabilă în privinţa siguranţei, in­fra­structurii şi po­liticii. Războiul a distrus in­dustria petro­lie­ră, iar răpirile, sabotajele şi ata­curile asu­pra infrastructurii fac aproape im­posibile afa­cerile. Companiile petroliere chi­neze deţi­nute de stat par mai dispuse să se con­frunte cu aceste riscuri decât cele americane.

„Chinezii au o toleranţă mai mare la risc“, a explicat Gal Luft, director la In­sti­tutul de Analiză a Siguranţei Globale de la Washington, un centru de cercetare axat pe energie.

Agenţia Internaţională pentru Energie (AIE) anticipează că statul chi­nez va deveni prin­cipalul client al vaste­lor rezerve de petrol irakiene.

„O nouă axă co­mer­cială se formează în­tre Bagdad şi Beijing“, spune Fatih Birol, economistul-şef al agenţiei. El estimează că Asia, iar aici în special China, va ajunge să absoarbă 80% din exporturile de petrol ale Irakului. Iar aceasta are un potenţial de producţie uriaş. Potrivit calculelor AIE, producţia irakiană se va dubla în următorii opt ani, iar în urmă­toa­rele două decade Irakul va ajunge să aibă cea mai mare contribuţie la creşterea ofertei de petrol la nivel mondial. Analiştii agenţiei se aşteaptă ca în jurul anului 2030 expor­turile irakiene de petrol să le depăşească pe cele ale Rusiei şi să ajungă pe locul doi la nivel mondial.


Americanii domină la logistică

Acum, în Irak sunt prezente două companii petroliere americane, iar acestea sunt aproape inactive. Grupul Exxon Mobil este blocat într-o dispută cu guvernul irakian şi încearcă să vândă o parte din participaţia avută la un câmp petrolifer gigantic, pe care o va cumpăra pro­babil PetroChina. Cealaltă companie ame­ricană este Occi­dental Petroleum, care are doar o partici­paţie minoritară la un alt câmp petrolifer. Însă nu acelaşi lucru se poate spune despre com­pa­niile americane cu activităţi în domeniul serviciilor pentru exploatările petroliere, precum Halliburton. Acestea au chiar o poziţie dominantă.

China se extinde în Irak deoarece are nevoie de energie şi nu are alternative la fel de bune precum cele pe care le au companiile occidentale. Cele mai profitabile locuri în care o companie petrolieră poate face afaceri sunt câmpurile neconvenţionale din America de Nord, precum depozitele din şisturile din estul SUA, Golful Mexic şi coasta Africii de Vest, spun analiştii. Grupurile americane au tehnologia necesară pentru a ajunge la aceste rezerve, dar nu şi companiile precum PetroChina.
Economistul-şef al AIE se aşteaptă ca la un moment dat aproape o treime din producţia irakiană de ţiţei să provină de la exploatări deţinute direct sau în parteneriat de companii din China.

Companiile petroliere americane şi din alte state occidentale sunt interesate mai mult de regiunea Kurdistan, autonomă faţă de Irak şi care oferă mai multă stabilitate şi condiţii contractuale mai bune.

Un „atu“ al companiilor chineze în ra­port cu cele occidentale este că în caz de accident sau întrerupere a activităţii acestea au o responsabilitate mai mică în faţa acţionarilor, iar situaţiile negative nu se reflectă la nivelul preţului acţiunilor.

Că securitatea energetică a SUA se ba­zea­ză pe importurile din Orientul Mijlociu este un mit, iar petrolul din regiune repre­zin­tă doar o mică parte din ceea ce foloseşte Ame­rica, explică un consilier al Comisiei pentru Siguranţă Energetică a SUA. Va fi şi în beneficul Statelor Unite dacă rezervele uriaşe de ţiţei ale Irakului sunt dezvoltate şi scoase pe piaţă de companii chineze sau din oricare altă parte atât timp cât preţurile sunt mici.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO