Cu economia în stagnare şi cu un guvern populist la cuţite cu Comisia Europeană, Italia pare că se îndreaptă spre o criză. Unii vorbesc chiar de recesiune, ceea ce ar face deosebit de grea viaţa băncilor italiene, împovărate cu credite toxice şi cu datoriile statului. Angajatorii italieni au început deja să-şi reducă personalul, iar rata şomajului creşte, ceva atipic pentru regiune. Guvernul de la Roma spune că a prevăzut această situaţie şi că prin controversatul său plan de majorare a cheltuelilor, prin care se va abate de la disciplina bugetară a UE, va ajuta economia să evite recesiunea. Scepticii sunt mulţi.
În Spania, o economie care la fel ca Italia a avut mult de suferit în criza financiară globală, mai ales la nivelul sistemului bancar şi al pieţei muncii, a menţinut în al treilea trimestru un ritm de creştere cu mult superior celui mediu din zona euro. Creşterea a fost sprijinită de cererea internă, în timp ce exporturile au reprezentat o frână, notează Bloomberg. Spre deosebire de Italia, rata şomajului a scăzut în al treilea trimestru la cel mai mic nivel din ultimul deceniu, în condiţiile în care un boom în turism a stimulat angajările în servicii. Şomajul este însă la un nivel încă ridicat, de 14,6%, potrivit Reuters.
Spre comparaţie, în Italia rata şomajului a urcat în septembrie la 10,1%, de la 9,8% în luna precedentă (cotă revizuită). Şomajul a crescut în condiţiile în care numărul persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă s-a majorat cu 81.000, iar companiile şi-au redus personalul.
De asemenea, numărul angajaţilor s-a redus cu 34.000 în septembrie, iar numărul salariaţilor permanenţi s-a diminuat cu 77.000. Rata şomajului în rândul tinerilor a urcat de la 31,3% la 31,6%.
Guvernul populist al Italiei contează pe un program economic expansiv, adică pe cheltueli mai mari, pentru a tăia rata şomajului înapoi la 9,8% anul viitor şi la 8,6% în 2021.
Însă pentru că a stagnat în trimestrul trei, economiei îi va fi greu să creeze creştere la calitatea pe care o promite guvernul.
Lorenzo Bini-Smaghi, preşedintele băncii franceze Societe Generale şi fost membru în board-ul Băncii Centrale Europene, apreciază că situaţia din Italia aminteşte de începuturile crizei datoriilor suverane din zona euro din 2011, când creşterea yieldurilor obligaţiunilor suverane, adică scumpirea finanţării pentru guverne, a cauzat contracţia creditării.
„Italia se îndreaptă direct spre zid”, a spus Bini-Smaghi. „Economia riscă să intre în recesiune în trimestrul patru. Băncile au redus deja creditarea în vară, imediat după ce spread-urile au început să urce. Guvernul italian nu a înţeles acest lucru. Încă nu poţi vedea zidul, însă izbitura va fi violentă.”
Bancherul a mai explicat că deficitul bugetar va ajunge la 3,5% din PIB anul viitor, cu mult peste estimarea de 2,4% a Comisiei Europene, considerată de aceasta ca fiind prea mare.
„Se va dezlanţui o vânzare în masă pe pieţele financiare şi riscul este să se producă un efect de bulgăre de zăpadă. Întregul sistem bancar, fie că vorbim de bănci mici sau mari, riscă să rămână fără fonduri pentru economia reală”, a explicat şeful SocGen. Banca franceză are interese în Italia. Divizia sa de acolo are 2.000 de angajaţi, iar zvonurile spun că Unicredit, cea mai mare bancă italiană, vrea să fuzioneze cu SocGen pentru a crea un gigant european.
Ministrul finanţelor din Italia Giovanni Tria mizează pe o creştere economică de 1,5% anul viitor pentru a putea finanţa creşteri de cheltuieli sociale astfel încât datoria publică să scadă. Estimarea este considerată prea optimistă chiar de către consiliul fiscal al Italiei.
Economia riscă să intre în recesiune tocmai pentru că investitorii se tem că coaliţia de la guvernare nu are nicio idee despre cum să stimuleze creşterea.
Încetinirea economiei până la stagnare îşi are cauzele în încetinirea generală a zonei euro. Protecţionismul afectează exporturile, care au ajutat multe state din Uniunea Europeană să atigă anul trecut cote de creştere spectaculoase. De asemenea, producţia de autovehicule germane a încetinit în condiţiile în care producătorii se chinuie să se adapteze unor noi norme privind emisiile. De vreme ce Italia produce foarte multe dintre componentele necesare companiilor auto germane, această situaţie nu face bine industriei italiene.
Ecoanomia italiană are probleme şi în ograda proprie. De când la putere a venit un guvern populist, costurile finanţării au crescut, ceea ce îngreunează accesul băncilor la finanţare de pe pieţe. Pentru clienţi, costurile creditării abia au început să urce, însă există riscul unor creşteri mai mari. Incertitudinea afectează planurile de investiţii ale companiilor. În plus, guvernul a adoptat legi care fac mai grea viaţa pentru companii. Este mai scump acum pentru ele să angajeze salariaţi pe baze temporare şi să concedieze salariaţii cu contracte permanente.
Asociaţia patronală Confindustria a învinovăţit guvernul populist pentru situaţie, spunând că „dacă creşterea se opreşte, nu va fi decât vina guvernului”.
Şi în Spania sunt semne de încetinire, dar nu până la stagnare. Guvernul vede creşerea economică din acest an la 2,6%, după trei ani consecutivi cu avansuri de peste 3%. Există şi un risc de paralizie politică, în condiţiile în care guvernul minoritar condus de premierul socialist Pedro Sanchez se chinuie să obţină aprobarea unor noi reforme. De asemenea, liderului socialist îi este greu să avanseze cu planurile de a relaxa consolidarea bugetară, iar Comisia Europeană este cu ochii pe planurile de cheltuieli ale guvernului. În pofida problemelor, Sanchez continuă să conducă în sondaje, cele mai multe dintre acestea indicând că socialiştii au un avans de 13 puncte procentuale în faţa Partidului Popular.
