Timp de 25 de ani zacamintele bogate de gaz natural aflate in regiunea de langa coasta de nord a Norvegiei au atras atentia a sute de companii petroliere. Regiunea, situata in Oceanul Arctic, la 145 de kilometri de coasta Norvegiei, este una dintre cele mai neospitaliere din lume, cu vanturi aspre si furtuni de zapada dese.
Aici, timp de doua luni pe an, soarele dispare cu desavarsire. Asemenea conditii fac aproape imposibila desfasurarea actiunilor companiilor petroliere, scrie International Herald Tribune.
Dar Norvegia pare sa fi gasit solutia. De curand, pe o insula din apropierea tarmului se puteau vedea flacari galbene. Cu toate ca a fost o situatie temporara, pentru a elimina excesul de gaze, acest lucru ar putea reprezenta inceputul unei noi ere pentru industria petroliera.
In acest loc uitat de lume, in Hammerfest, se construieste una dintre cele mai mari si performante fabrici producatoare de gaz natural din lume. In cateva saptamani, vase speciale de transport vor traversa oceanul, ducand gazele norvegiene in zone ca Washington sau New York.
Datorita cresterii cererii la nivel global si majorarilor preturilor, companiile energetice sunt dispuse sa mearga pana la capatul pamantului pentru a gasi noi surse de petrol si gaze.
In Kazahstan, inginerii petrolisti sunt fortati sa indure temperaturile extreme din Marea Caspica pentru a extrage petrol din cel mai mare zacamant descoperit in ultimii 30 de ani.
Companiile petroliere sapa la aproape 10 kilometri adancime in Golful Mexic si foreaza in insula Sakhalin, in estul Rusiei, prin kilometri intregi de roca pentru a ajunge la pretioasele zacaminte. Niciun mediu nu mai este destul de aspru pentru a potoli setea de energie a oamenilor.
Cu cat industria se extinde, cu atat cursa pentru gasirea unor noi zacaminte este mai acerba. Costurile de productie cresc, echipamentele performante si specialistii (ingineri, geologi, petrolisti) sunt tot mai greu de gasit. Nici noile legislatii din domeniu nu sunt in favoarea companiilor energetice, iar tarile detinatoare de rezerve naturale isi cer profiturile cat mai curand, plangandu-se de orice intarziere.
Directorii executivi ai companiilor de exploatare declara ca cererea globala este deja prea mare pentru posibilitatile lor de productie.
Odd Mosbergvik, senior manager la firma norvegiana Statoil Hydro, este de parere ca "avem de-a face cu noi riscuri si noi probleme de cate ori gasim rezerve in regiuni tot mai indepartate. Dar tocmai de aceea suntem in industria petroliera, e un joc pentru oameni seriosi, care isi asuma riscuri".
Conform unui studiu recent, costurile pentru descoperirea de zacaminte si exploatarea acestora s-au triplat pana la 15 dolari pe baril. Numai anul trecut companiile petroliere au cheltuit circa 200 de miliarde de dolari (143 de miliarde de euro) pe proiecte de dezvoltare si extindere a extractiei de petrol si gaze. Conform acestui studiu, efectuat de firmele de consultanta John Herold si Harrison Lovegrove, aceasta suma depaseste economiile a 147 de tari.
Costurile in crestere determina companiile sa creasca preturile pentru a putea finanta noi proiecte si limiteaza extinderea rapida dorita de companii.
J. Robinson West, presedinte al PFC Energy, o firma de consultanta in domeniul petrolier cu sediul in Washington, a afirmat ca "un CEO al unei companii petroliere mi-a spus ca industria este in criza, dar criza este mascata de preturile ridicate. Nimic nu va mai fi usor de acum inainte. Petrolul ramas va fi foarte greu de obtinut".
Expertii sunt de parere ca nu lipsa resurselor este problema, ci cresterea rapida a consumului global, care ii forteaza sa gaseasca mereu alte rezerve. In ciuda discutiilor cu privire la rolul combustibililor fosili in incalzirea globala, analistii au estimat ca in urmatorii 25 de ani consumul de petrol si gaze va creste cu 50%.
In acelasi timp, marile zacaminte exploatate in ultimele trei decenii, cele din Marea Nordului sau din regiunea Alaskai de Nord, dau semne de epuizare a resurselor. Prin urmare, companiile petroliere se indreapta spre zone cum este Hammerfest din Norvegia.
Bill Cooper, director executiv al grupului industrial "Centrul pentru Gaz Natural Lichefiat", este de parere ca " consumatorii cer tot mai mult combustibil, iar noi trebuie sa asiguram distributia petrolului, chiar daca acesta vine de la capatul pamantului".
Exploatarea de petrol si gaze in zonele arctice nu este o idee complet noua. Inginerii rusi exploateaza Siberia de zeci de ani, iar Alaska este cea mai importanta sursa energetica a Statelor Unite.
Diferenta este ca in vreme ce Alaska si Siberia ofera petrol aflat intr-o zona continentala, proiectele norvegiene sunt primele care extrag petrol si gaze din ocean, de la adancimi de peste 300 de metri, unde metodele si echipamentele traditionale ar fi prea costisitoare.
Zacamantul de gaz, situat la 500 de kilometri nord de Cercul Arctic, in Marea Barents, se numeste Snohvit (Alba ca Zapada in norvegiana). Desi a fost descoperit in 1981, Snohvit a fost considerat mult timp impracticabil de catre directorii companiilor petroliere, din cauza valurilor puternice, aisbergurilor si frigului extrem din Marea Barents.
"Snohvit este considerat un loc neprietenos, chiar si de catre norvegieni", spune Mosbergvik.
O alta problema intalnita de cei care vor sa exploateze campul Snohvit este ca acesta se situeaza la sute de kilometri de sistemul de conducte de transport al Norvegiei.
De-a lungul anilor, Statoil a luat in calcul mai multe solutii de transportare a rezervelor naturale catre rafinarii, inclusiv platforme rezistente la valurile puternice si loviturile aisbergurilor sau construirea unei conducte subacvatice, dar toate s-au dovedit prea costisitoare.
In final, inginerii de la Statoil au venit cu o solutie ingenioasa. Au instalat echipamentele necesare forarii direct pe fundul marii, fara contacte la suprafata. Tevile de extractie sunt conectate la o conducta de 140 de kilometri care duce spre o mica insula de langa Hammerfest, numita Melkoya. In interiorul conductei se pompeaza regulat antigel pentru a impiedica inghetarea gazelor de-a lungul drumului. Ajuns la Melkoya, amestecul extras din zacamant este prelucrat intr-o rafinarie construita de Statoil, separandu-se astfel gazele naturale de petrol, apa si dioxid de carbon.
Gazul natural este supus la o temperatura de minus 162 de grade Celsius, masa sa fiind micsorata de 600 de ori, pana atinge starea de lichid si poate fi transportat in recipiente, sub forma de GPL. Reziduurile de dioxid de carbon sunt pompate la loc in campul de gaz.
Odata ce fabrica va fi operationala 100%, spre finele acestui an, un transportor va incarca gazul lichefiat saptamanal. Transportul gazului spre Statele Unite va dura in jur de 20 de zile, iar cel destinat sudului Europei, 12 zile dus-intors.
Fabrica de la Melkoya a fost construita ca un puzzle, piesele fiind produse in Spania, Germania si Italia si asamblate pe insula de catre 22.000 de muncitori. Constructia ei a fost unul dintre cele mai mari proiecte industriale din Europa.
Acum doi ani, Statoil si partenerii ei straini, printre care si compania franceza Total au estimat o crestere a pretului de constructie de pana la 10 miliarde de dolari, cifra initiala fiind de 6 miliarde de dolari. Prin urmare, lucrarile au fost sistate pentru un an.
"Nu eram pregatiti sa lucram intr-un astfel de mediu foarte ostil", a spus Moskbergvik.
Campul de gaz este atat de mare incat se estimeaza ca va ajunge sa asigure 10% din cererea Coastei de Est a Statelor Unite pana la sfarsitul anului viitor. Pana la sfarsitul lunii octombrie, gazul provenit din Snohvit va intra in sistemul energetic al unei vaste zone cuprinsa intre statele Maryland si Massachusetts, cea mai mare piata de consum din Statele Unite.
Proiectul aduce multe beneficii locuitorilor din Hammerfest, una dintre cele mai nordice localitati din lume.
Micul sat de pescari cu resedinte puternic colorate se bucura de prezenta Statoil, sperand ca proiectul petrolier sa amortizeze pierderile din pescuit.
Orasul se dezvolta, case moderne sunt construite pentru a satisface nevoile lucratorilor veniti la fabrica, iar taxele aplicate proiectului sunt investite intr-un nou centru cultural.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
