Margaret Thatcher, prima şi singura femeie premier din Marea Britanie, nu a avut un rol esenţial doar în transformarea economiei britanice, ci a fost şi unul dintre arhitecţii Uniunii Europene (UE) în forma de astăzi, reformele sale economice stând la baza înfiinţării pieţei unice. Ea s-a opus formării unui „superstat“ centralizat european, dar a pledat pentru o cooperare strânsă între statele independente ale continentului.
„Thatcher era eurosceptică, însă ea a pus bazele creării pieţei unice din Europa. Cu toate că beneficiile pieţei unice sunt încă discutabile, zona euro din prezent reprezintă un uriaş pas înainte care nu ar fi fost posibil fără reformele ei pentru o piaţă liberă“, a afirmat pentru CNBC Alastair Newton, analist politic la Nomura.
În perioada în care a condus guvernul britanic, baroneasa Thatcher, supranumită „Doamna de Fier“, a susţinut libera circulaţie a capitalurilor, bunurilor şi a persoanelor în Europa, iar aceste idei au contribuit la creşterea economică a continentului şi au constituit premisele integrării europene. Ea a sprijinit de asemenea extinderea UE către estul continentului, notează The Wall Street Journal. Chiar înainte de căderea zidului Berlinului, Thatcher vorbea despre faptul că ţările est-europene îşi pierd originile din cauza Cortinei de Fier, sintagmă folosită pentru delimitarea continentului în Europa Occidentală şi Europa Răsăriteană, sub influneţă sovietică.
Thatcher s-a opus vehement federalismului european
„Doamna de Fier“ s-a opus însă creării unui „superstat“ european, discursul său de la Bruges din 1988 fiind o încercare de a impune o viziune alternativă la ideea consolidării unei uniuni politice. Ea nu a fost de acord cu suprimarea naţiunii şi centralizarea puterii în Europa, preferând în schimb o Europă în care statele suverane cooperează liber.
„Europa va fi mai puternică tocmai pentru că Franţa este Franţa, Spania este Spania şi Marea Britanie e Marea Britanie“, a spus atunci Thatcher. Per ansamblu, viziunea sa asupra Europei este cea care a predominat, chiar dacă ulterior a fost înfiinţată uniunea monetară, un proiect pe care premierul britanic l-a considerat periculos. Cu toate acestea, insistenţa sa asupra cooperării între guvernele europene în loc de supranaţionalism a asigurat în mare parte înfiinţarea zonei euro fără o uniune politică şi fiscală, considerate esenţiale de mulţi analişti pentru buna funcţionare a pieţei unice.
Statele din zona euro suportă însă acum consecinţele. După cum s-a observat şi în cazul Ciprului, fiecare ţară membră a uniunii monetare are responsabilitea suverană de a-şi plăti datoriile publice. Guvernele din zona euro au cooperat pentru a acorda împrumuturi ţărilor cu probleme financiare, dar nu a existat un acord privind punerea în comun a datoriilor.
Sistemul s-a dovedit ineficient, în principal pentru că statutul de membru al zonei euro nu le-a permis ţărilor să aprecieze sau să devalorizeze monedele pentru a combate criza datoriilor.
Însă, măsurile implementate de Thatcher în trecut arată că există alte moduri de a relansa economia unei ţări. Ea a refăcut economia Marii Britanii printr-un program de reforme structurale bazat pe principiul unei pieţe deschise şi prin reducerea dimensiunii sectorului public. Deşi iniţial măsurile sale au fost criticate în 1981 de majoritatea marilor economişti, în cinci ani economia britanică era în plină dezvoltare.
În prezent, analiştii consideră că dereglementarea sistemului financiar susţinută de Thatcher a dus la izbucnirea crizei din 2008.
„Reformele lui Thatcher au pavat în mare parte drumul către dereglemetarea care a dus la falimentul băncii americane Lehman Brothers în 2008 şi la declanşarea crizei financiare. Dar măsurile implementate de ea au ajutat de asemenea Londra să devină unul dintre cele mai mari centre financiare din lume, alături de New York“, a menţionat analistul Nomura.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
