Nici o descriere nu surprinde mai bine nivelul la care a ajuns Rusia moderna decat imaginea ce a putet fi observata in celebra Piata Rosie, in aceeasi noapte in care Vladimir Putin a fost reales presedinte.
In noaptea celei mai anticipate victorii prezidentiale din istoria Rusiei post sovietice, un incendiu de proportii mistuia Manege, una din ultimile cladiri istorice ramase neatinse de suflul capitalismului.
Imaginea, extrem de sugestiva, prezinta o Rusie care ramane mai imprevizibila ca niciodata intr-o perioada in care lucrurile evolueaza la o viteza ametitoare, scrie Financial Times.
Chiar si mass-media care raporta de la sediul electoral al lui Putin nu a putut rezista spectacolului inedit al flacarilor care luminau cerul Moscovei.
Sentimentul de optimist conferit de victoria covarsitoare in alegeri si aparenta exterioara care nu tradeaza nici o urma de neliniste nu spun prea multe despre presedintele care va avea in urmatorii patru ani puterea absoluta asupra destinele Rusiei.
Totul - dupa cum insusi se exprima - depinde de el
Acest lucru poate fi in unele cazuri un avantaj, insa riscul concentrarii intregii puteri in mana unui singur om este considerabil. Norocul fenomenal care l-a urmat pana acum se poate schimba, iar un esec al sau va fi aspru santionat de poporul rus si de mediile internationale de afaceri.
Din punct de vedere teroretic, intrumentele aflate la dispozitia lui Putin sunt impresionante. Avand in vedere faptul ca partidul pe care il reprezinta, Rusia Unita, controleaza doua treimi din parlament, iar prerogativele Consiliului Superior Federal au fost reduse la minim, orice propunere legislativa poate fi adoptata fara probleme - chiar si o modificare a Constitutiei.
Imperiul puterii lui Putin se extinde si asupra celor trei televiziuni, precum si a mai multor publicatii de presa, ceea ce face ca problemele cu adevarat sensibile, precum razboiul din Cecenia, sa nu ajunga in versiunea lor originala la publicul rus. Doi dintre cei mai carismatici si ambitiosi oligarhi ai Rusiei au decis sa traiasca in exil, de frica unor represalii din partea lui Putin, in timp ce un al treilea, Hodorkovski, se afla in inchisoare sub acuzatia de frauda.
La ora actuala, putini sunt cei care se pot lauda ca isi pot exprima deschis opiniile fara a le fi frica de o posibila reactie dura a Kremlin-ului.
Pornind de la aceste premise, Putin si-a contruit un regim pe care ii place sa-l denumeasca liberalo-autoritar.
Fiind un pragmatic care considera ca Rusia ar putea deveni din nou una din puterile economice majore in lume, Putin pare in acelasi timp o persoana deschisa ideii de reforma liberala, de modernizare si de apropiere catre vest.
Campania sa electorala, similar celei castigate de partidul sau, avea la baza patru cuvinte: "Aveti incredere in mine". In lipsa unei alternative viabile, rusii, mai mult sau mai putin entuziasti, au parut sa accepte sloganul lui Putin.
Lasand dupa primul mandat o puternica crestere economica si o relativa stabilitate politica, marea majoritate nu a avut nici o retinere in a-l alege pentru un nou termen de patru ani la Kremlin.
Pretul si reformele
Cu toate acestea, desi modelul Putinocentric da rezultate excelente pe "vreme buna", s-ar putea ca atunci cand lucrurile se inrautatesc acest model sa se dovedeasca ineficient sau nesatisfacator.
Pana acum, presedintele a cules roadele reformei radicale implementate la inceputul anilor 1990. In plus, in calitate de exportator major de petrol si gaze naturale, Rusia a beneficiat din plin de cresterea rapida a preturilor pe pietele modiale si si-a umplut visteria. Investitorii si liderii occidentali nu au putut rezista la randul lor miracolului economic rusesc, injectand fonduri importante in diverse sectoare de activitate in speranta unor recompense pe masura.
Cu toate acestea, norocul presedintelui nu poate dura la nesfarsit. Preturile la materii prime pot cadea in orice clipa, conjuctura internationala devine din ce in ce mai instabila iar reformele economice necesare etapei urmatoare de dezvoltare a Rusiei nu exista decat pe hartie.
O tara a extremelor
Atunci cand Alexander Abramov, magnatul rus al otelului, a preluat uzina metalurgica Kuznetsk, aflata in centrul industrial Kuzbas, aceasta era o ruina mostenita de pe vremea erei socialiste.
Un produs al perioadei de intensa industrializare, Kuznetsk reunea o fabrica de carnati si o ferma agricola ce inregistrau anual pierderi de peste 50 de milioane de dolari. "Ne-am facut cruce si am intrat in afacere," isi aminteste Abramov. La numai cinci ani dupa privatizare, fabrica inregistreaza un profit de 90 de milioane de dolari din vanzarea de sine pentru tren si structuri prefabricate de cladiri.
Aceasta poveste a succesului - parte din imperiul de 3,7 miliarde de dolari al lui Abramov, creat din afaceri mai mult sau mai putin prospere mostenite din epoca sovietica - nu este insa unica.
Numarul mare de fabrici de pe tot cuprinsul Rusiei ce functioneaza la capacitate maxima pentru a satisface cererea interna semnalizeaza faptul ca motoarele economiei au inceput sa lucreze la turatii din ce in ce mai ridicate.
Economia tarii a inregistrat in 2003 un avans de 7,3% - cea mai puternica din ultimul secol. Datorita reformelor economice, inflatia a cunoscut un declin gradual, atingand anul trecut o valoare de 12%.
In plus, capitalizarea bursiera a pietei ruse de capital a crescut in ultimii patru ani de cinci ori pana la 250 de miliarde de dolari.
O mare parte a acestor performante se poate explica prin nivelul ridicat al preturilor la petrol si gaze naturale care au facilitat insanatosirea finantelor publice si redresarea economica de dupa criza financiara din 1998.
Al Breach, economist sef la UBS Warburg, a apreciat ca guvernul a dovedit prudenta in administrarea acestor castiguri considerabile. "Preturile mari de petrol au folosit la crestea rezervele valutare, achitarii datoriilor si crearii unui fond de stabilizare, si nu pentru a revitaliza infrastructura publica total invechita."
Datoria publica, ca procent din Produsul Intern Brut, a scazut de la peste 100%, din timpul crizei din 1998, la mai putin de 30%.
Rezervele straine au ajuns la 84,8 miliarde de dolari, in timp ce fondul de stabilizare va depasi 10 miliarde $ pana la sfarsitul anului. In acelasi timp, productivitatea muncii si investitiile in capital fix au crescut anul trecut cu aproximativ 13%.
Principala intrebare care ii macina pe marii investitori internationali, alaturi de alte foruri internationale, se refera la sustenabilitatea acestei cresteri pe termen lung. "Au fost folositi toti acesti ani de crestere pentru a diversifica economia si pentru a o face mai putin dependenta de resursele naturale, sau totul este numai o himera, care se volatilizeaza atunci cand pretul hidrocarburilor scade pe piata mondiala," se intreba un oficial al Bancii Mondiale.
Christof Ruhl, economist sef la divizia rusa a Bancii Mondiale, considera ca desi Rusia este inca dependenta de resursele prime - care reprezinta 55% din exporturi, se poate observa un dinamism tot mai accentuat in cadrul unor noi sectoare, precum telecomunicatiile, contructiile sau distributia.
Ajutate sau nu de petrol, lucrurile au inceput sa mearga bine in Rusia. Nu insa si pentru toata lumea.
Coruptia e inca generalizata, in timp ce o treime din polulatie traiesti la limita saraciei. Majoritatea resurselor naturale se afla in mainile unui numar mic de oligarhi, care controleaza afacerile majore si aproape tot capitalul tarii.
Pentru a-si continua avantul, Rusia va fi nevoita sa implementeze reforme economice cruciale si sa elimine barierele din calea competitiei si investitiilor domestice sau straine, considera economistii.
German Gref, ministrul rus al economiei si comertului, apreciaza ca oportunitatile de investitie sunt inca limitate, in special datorita lipsei de transparenta a companiilor. In plus, climatul de afaceri sufera in continuare de pe urma atacului administratiei ruse asupra gigantului petrolier Yukos. Soarta lui Mihail Khodorkovski, presedintnele Yukos si cel mai bogat rus, i-a facut pe multi oameni de afaceri sa se gandeasca de doua ori inainte de a investi in Rusia.
Monopolurile raman pietrele de moara ale economiei
Anatoly Chubais, presedintele UES, compania de electricitate a Rusiei, este unul din putinii lideri executivi ce doresc disparitia companiei lor.
In viziunea sa, daca UES isi va inceta activitatea, locul sau va fi luat de o piata functionala de generare si distributie energiei, conditie absolut necesara in contextul reformei economice a Rusiei.
Restructurarea UES este unul din etapele majore ale procesului de liberalizare destinat a reduce influenta statului in economie. "Sectorul non-piata, dominat de monopoluri asupra resurselor naturale, trimite semnale gresite celorlalte sectoare ale economiei, contribuind artificial la crearea de intreprinderi necompetitive si deprivandu-le de dorinta de a se moderniza," apreciaza Gref.
Conform planului de reforma, UES va fi divizata in unitati de generare, trasmisie si distributie a energiei electrice, ce vor fi vandute partial investitorilor.
Chubais spera ca experienta UES va oferi un punct de reper si pentru celelalte monopoluri de stat. Viziunea lui Alexei Miller, director executiv al Gazprom, cel mai important producator european de gaze naturale, este una putin diferita.
Miller, a carui strategie se bazeaza pe eficienta si transparenta, nu este de acord sa urmeze reteta UES.
Spre deosebire de UES, ce deserveste in principal piata interna, Gazprom este o companie orientata catre export ce obtine doua treimi din incasari vanzand gaz natural in Europa si in fostele state socialiste.
Pentru Kremlin, Gazprom este un puternic instrument de politica externa, fiind mai susceptibila, din acest motiv, de a ramane in mana statului.
Cu toate acestea, Putin a promis ca va permite accesul producatorilor independenti de gaz la reteaua de publica de transport, precum si deptul investitorilor straini de a cumpara actiuni Gazprom.
Pietele de capital, intre optimism si incertitudine
Increderea, un termen pana acum necunoscut pe piata rusa de capital, a inceput sa inlocuiasca gradual nesiguranta si speculatiile haotice.
Rusia va intra in luna martie din nou in atentia agentiilor de rating, iar in cazul unei decizii favorabile este asteptat un flux puternic de investitii straine. Performantele macroeconomice s-au reflectat si asupra bursei de valori, a carei capitalizare a atins anul trecut suma de 250 de miliarde de dolari.
Cu toate acestea, lipsa de transparenta ramane principala ingrijorare a investitorilor pe piata de capital. Ofertele publice initiale sunt rare si de mica dimensiune - anul trecut a fost lansata o singura oferta in valoare de 20 de milioane de dolari - iar titlurile de debit emise de trezorerie si banca centrala nu reusesc sa atraga decat o parte mica din volumul imens de lichiditati care circula in Rusia.
O alta ingrijorare se refera la faptul ca dezechilibrele dintre cerere si oferta ar putea duce la supraestimarea preturilor activelor rusesti.
In lipsa unui sistem bancar eficient care sa atraga lichiditatile catre economia reala, pietele de capital raman singurile alternative viabile de absorbtie a fondurilor. Interesul pentru bursa de valori s-a evidentiat si prin cresterea indicelui RTS al actiunilor la o noua maxima istorica.
In acelasi timp, aprecierea rublei rusesti fata de alte devize majore a sporit increderea populatiei in moneda nationala.
Desi parea de neconceput cu cativa ani in urma, Banca Centrala a inceput sa intervina pe piata valutara pentru a ajuta dolarul sa se intareasca.
Incertitudinile insa persista, iar investitorii straini se arata reticenti in a se aventura prea mult pe bursa de valori a Moscovei.
Pentru acestia, alternativa cea mai viabila raman titlurile de debit, emise in special de companii din sectorul financiar si de telecomunicatii.
Una din certitudini, potrivit analistilor, se refera la faptul ca in lipsa reformelor concrete, piata de capital nu poate deveni un sprijin real al economiei.
gabriel.taranu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
