Premiul Nobel pentru Economie a fost decernat în acest aneconomiştilor Peter A. Diamond, Dale T. Mortensen şi Christopher A.Pissarides pentru teoria "Markets with Search Frictions" ("Pieţeunde există fricţiuni la întâlnirea cererii cu oferta"), teoriecare explică de ce rata şomajului este în continuare foarte mare,deşi există locuri de muncă vacante. Aceeaşi teorie explică şimodul în care politica economică poate afecta rata şomajului. Ea nueste aplicabilă însă doar pentru piaţa muncii, ci pentru toatepieţele unde cererea se întâlneşte cu oferta.
Practica diferă de teorie
Potrivit concepţiilor clasice privind piaţa, cumpărătorul şivânzătorul se pot găsi reciproc foarte repede, fără costurisuplimentare, şi deţin amândoi informaţii complete despre preţuriletuturor bunurilor şi serviciilor. Preţurile sunt stabilite astfelîncât cererea să fie similară ofertei. Nu există surplus de cereresau ofertă, iar resursele sunt utilizate integral.
În lumea reală însă lucrurile se întâmplă altfel. Preţurile marisunt asociate cu un număr mai mare de cumpărători comparativ cu celal vânzătorilor şi viceversa. Chiar şi după ce cei doi s-au găsitreciproc există posibilitatea ca bunurile în cauză să nu corespundăcerinţelor uneia dintre părţi. Cumpărătorul poate considera preţulvânzătorului prea mare, dar şi vânzătorul poate considera preţulstabilit de cumpărător ca fiind prea mic. În aceste condiţii nu vaavea loc nicio tranzacţie şi ambele părţi vor continua să îşi cauteparteneri. Cercetătorii au stabilit că nu există un astfel deproces care să nu fie însoţit de fricţiuni.
Două exemple concludente în acest sens sunt pe piaţa muncii şipiaţa imobiliară, unde procesul de căutare şi găsire decumpărători, respectiv vânzători este esenţial. Acordul esteîncheiat în ambele cazuri după ce se găseşte un ofertant pentrufiecare căutător.
Au făcut teoria accesibilă
Laureaţii din acest an au contribuit la explicarea acestuifenomen pentru publicul larg. Astfel, Peter Diamond a adus un aportimportant teoriei fundamentale a pieţelor unde cererea seîntâlneşte cu oferta, în timp ce Dale Mortensen şi ChristopherPissarides au dezvoltat teorii în acest domeniu şi au încercat săle aplice pe o analiză a pieţei muncii.
"Realizările celor trei laureaţi ne ajută să primim răspunsul lao serie de întrebări importante din punct de vedere economic. Eleexplică în particular factorii care influenţează evoluţia rateişomajului", potrivit anunţului Academiei Regale Suedeze pentruŞtiinţe.
Premiul Nobel pentru Economie este un premiu acordat pentrucontribuţii extraordinare în domeniu şi este considerat a fi unuldintre cele mai prestigioase premii acordate pentru economie. Acestpremiu nu este unul dintre cele cinci premii Nobel pe care AlfredNobel le-a stabilit în testamentul său în 1895, el fiind singurulcreat separat.
Premiul Nobel pentru Economie a fost înfiinţat şi decernatpentru prima dată la aniversarea de 300 de ani a băncii centralesuedeze, în memoria testamentului lui Alfred Nobel. La fel ca şilaureaţii Premiului Nobel pentru Chimie şi Fizică, laureaţii pentrueconomie sunt selecţionaţi de Academia Regală Suedeză pentruŞtiinţe.
Premiul a fost acordat prima dată în 1969 economiştilor olandez,respectiv norvegian Jan Tinbergen şi Ragnar Frisch "pentru că audezvoltat şi aplicat modele dinamice pentru analiza proceseloreconomice".
Premiul Nobel constă într-o diplomă, o medalie şi un cec învaloare de 10 milioane de coroane suedeze (circa 1,1 milioane deeuro). Celelalte cinci premii Nobel sunt acordate pentru pace,literatură, fizică, chimie şi medicină.
Cine a luat Nobelul în ultimii cinci ani?
2009: Elinor Ostrom, Oliver E. Williamson
Temă: Analiza guvernanţei economice
Premiul Nobel pentru Economie a fost decernat anul trecuteconomiştilor Elinor Ostrom şi Oliver E. Williamson pentrucercetările lor în domeniul guvernanţei economice. Elinor Ostrom,prima femeie din istorie câştigătoare a Premiului Nobel pentruEconomie, a fost premiată pentru "analiza guvernanţei economice,punând accentul pe problema bunurilor publice". Oliver Williamsoneste laureat pentru "analiza guvernanţei economice, în specialpentru cercetările sale privind limitele firmelor". Amândoicâştigătorii au studiat guvernanţa corporatistă şi mediul în care ocompanie operează şi interacţionează cu ceilalţi actori de pepiaţă.
2008: Paul Krugman
Temă: Analiza structurii comerţului şi a amplasării activităţiieconomice
Premiul Nobel a fost câştigat în 2008 de americanul Paul Krugmanpentru analiza structurii comerţului şi a amplasării activităţiieconomice. Krugman, profesor de ştiinţe economice şi relaţiiinternaţionale la Universitatea Princeton, a formulat noi teorii cerăspund întrebărilor legate de globalizare şi liberul schimb.Cercetările sale au evidenţiat efectele economiilor de scară asupramodelelor de comerţ şi activităţii economice.
2007: Leonid Hurwicz, Eric Maskin ÅŸi RogerMyerson
Temă: Lucrări legate de teoria concepţiei mecanismelor
În 2007, Premiul Nobel pentru Economie a fost atribuit americanilorLeonid Hurwicz, Eric Maskin şi Roger Myerson pentru lucrărileasupra teoriei de "concepere a mecanismelor" pieţei. Această teorie"ne permite să distingem situaţiile în care pieţele funcţioneazăbine de cele în care pieţele funcţionează prost", a anunţatAcademia Regală Suedeză. Cei trei laureaţi sunt profesori în cadrulunor universităţi din Statele Unite.
2006: Edmund Phelps
Temă: Cercetări în domeniul macroeconomiei
Premiul Nobel pentru Economie a fost atribuit în 2006 americanuluiEdmund Phelps pentru cercetările sale în domeniul politicilormacroeconomice. Cercetările lui "au permis aprofundareacunoştinţelor noastre despre relaţiile dintre efectele pe termenlung şi scurt ale politicilor economice", a anunţat Academia deŞtiinte din Suedia. Phelps este profesor de economie politică laUniversitatea Columbia.
2005: Robert J. Aumann ÅŸi ThomasSchelling
Temă: Analiza în teoria jocului
Premiul Nobel pentru Economie din 2005 a fost atribuit americanuluiThomas Schelling şi israeliano-americanului Robert Aumann pentruteoria lor privind "decizia interactivă" sau "teoria jocului", aanunţat Academia Regală de Ştiinţe a Suediei. Prin această teorie,cei doi economişti au ajutat la "explicarea conflictelor economice,ca de exemplu războiul preţurilor sau războaiele comerciale", auprecizat reprezentanţii Academiei.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
