Marile banci chineze sunt considerate cele mai noi oportunitati de investitii, succesul ofertei publice initiale a ICBC indicand acest lucru.
Banca Comerciala si de Industrie a Chinei (ICBC) este cea mai mare banca din China dupa valoarea activelor si a strans mai mult de 19 mld. dolari (15,2 mld. euro) ca urmare a unei listari duble in Hong Kong si Shanghai care o va clasa drept cea mai importanta oferta publica initiala din lume realizata vreodata - eclipsand cei 18,4 mld. dolari ai NTT DoCoMo din Japonia din 1998, scrie Financial Times.
Dupa exercitarea unor optiuni, ICBC ar putea strange 21,9 mld. dolari (18 mld. euro) pentru pachetul de 17% pe care il scoate la vanzare. Oferta a atras cereri in valoare de mai mult de 500 de mld. dolari (400 de mld. euro) din lumea intreaga - si asta pentru un grup bancar care acum mai putin de doi ani avea pierderi reprezentand 21% din totalul imprumuturilor. Inainte de a trece la o restructurare masiva, era considerata una dintre cele mai slabe dintre bancile mari si a trebuit sa treaca aproape un deceniu pentru a-si reveni.
Restructurarea a fost un proces lung si costisitor pentru banca creata in 1984, cand Banca Populara din China a facut ca prin depozitele pe care le acceptau si imprumuturilepe care le acordau sa devina exclusiv o banca centrala. S-a stabilit ca ICBC sa mosteneasca sucursalele de la Banca Populara, angajatii si o parte din portofoliu care inseamna aproximativ jumatate din totalitatea activelor imprumutate de China.
Personalul a fost redus in numar mare si aproape 163 de mld. dolari (130,5 mld. euro) au fost cheltuiti de guvern pentru a plati imprumuturile fara acoperire si pentru a duce la echilibrarea bilantului. Banca are acum 18.000 de sucursale si 360.000 de angajati, fata de 37.000 sucursale si 560.000 de angajati, cat erau in 1990.
Transformarea ICBC inaintea lansarii ofertei publice initiale, alaturi de alte masuri care au fost luate la alte banci de stat, este rezultatul unui ambitios - si controversat - plan hotarat in 1990 pentru a pune in ordine bancile mari si pentru a le forta sa opereze conform standardelor internationale. Cu bancile interne care furnizeaza intreprinderilor chinezesti 90% din creditele externe, un sector financiar slabit a amenintat cu crearea unei situatii dificile in economie.
Succesul guvernului, pana acum, a fost o surpriza chiar pentru comentatorii interni. "Acum cinci ani, as fi spus ca ar fi fost posibil", a spus Wang Songqi, redactor al unui ziar financiar chinezesc numit The Banker.
Momentul crucial a fost intelegerea a patru companii, care se ocupau de managementul activelor in 1999, cu privire la acoperirea imprumuturilor neperformante ale celor patru banci mari ale statului. ICBC a fost privita ca fiind doar inaintea Bancii Agricole din China, care pana acum s-a dovedit a fi dificil de reformat. ICBC a fost obligata sa astepte, in timp ce contracandidata sa mult mai solventa - Bank of Communications, China Construction Bank si Bank of China - i-au luat-o inainte pe piata.
Cei peste 21 mld. dolari (17,5 mld. euro) pe care ICBC ii va strange in Hong Kong si Shanghai urmeaza unei serii de dispozitii de subventionari guvernamentale ale imprumuturilor nefavorabile, injectarii de bani si transferului de active, al caror efect a fost de a taia complet procentul datoriilor periculoase pentru banca cu 4,1%. Asta impiedica banca sa adune 6,1 mld. dolari (5 mld. euro) din vanzarea unei parti strategice catre Goldman Sachs (care are un loc in consiliul de conducere), Allianz, American Express si fondul national de securitate sociala al Chinei. "Scopul este de a folosi presiuni externe pentru a crea reforma interna", a spus Wang, explicand ratiunea de a invita investitori straini.
Pentru a crea reforma in sistemul bancar, guvernul a mai incercat sa reformeze marile intreprinderi de stat clientelare, inchizand multe dintre acestea si incercand sa forteze companiile supravietuitoare sa mearga spre obtinerea de profit. Imprumuturile neacoperite ale ICBC au rezultat in mare parte din directive guvernamentale care urmareau sustinerea intreprinderilor de stat locale - ceea ce executivul bancii sutine ca nu se mai intampla de mult.
Este evident ca ICBC si alte banci mari si-au schimbat politicile dupa care se ghideaza. Intre 2001 si al doilea trimestru al acestui an, activele bancilor mari din totalul activelor din China au scazut la 53%, de la 68%, mai putin decat bancile locale care au intrat pe piata. "Cererea autoritatilor locale se refera mai putin la bancile mari in aceste zile, deoarece au propriile parghii financiare", a afirmat Wang.
O alta solutie, dar in mare masura neremarcata, factor in restructurarea bancilor, a fost mana intinsa oferita de politica Beijing-ului cu privire la rata dobanzii. Banca centrala a asigurat mosteniri neasteptate pentru banci mentinand ratele dobanzii scazute, in timp ce au dereglementat ratele la imprumuturi. "Conform standardelor internationale bancare, s-a evitat imprastierea - si, intr-o asemenea masura, incat au beneficiat de politica ratei dobanzii a bancii centrale" , a spus Nicholas Lardy de la Institutul de economie mondiala din Washington.
Oricum, bancile din China sunt de asemenea afectate de politicile guvernamentale, care le forteaza efectiv sa cumpere miliarde de dolari din conturile bancii pentru a mentine stabilitatea renminibi, moneda Chinei, cunoscuta si sub numele de yuan.
"In pregatirea pentru lansarea IPO au scos imprumuturile neacoperite, dar nu si imprumutatorii rau-platnici", a spus David Webb, un investitor independent din Hong Kong si activist al drepturilor actionarilor. "Este doar o problema de timp pana se vor acumula imprumuturile neacoperite si China va avea prima criza bancara post-IPO, probabil in aproape cinci ani".
Cei patru directori executivi ai ICBC, condusi de presedintele Jiang Jianqing au fost angajati ai bancii sau ai China Huarong Asset Management, compania de management al activelor special creata pentru a ajuta ICBC, intre 19 si 20 de ani. Din ceilalti sapte senior manageri mentionati in planurile ICBC, cinci sunt in banca de 13-21 de ani. Toti au condus sucursale regionale mari ale bancii sau departamente dupa 1980 si 1990, timp in care a crescut numarul imprumuturilor fara acoperire.
ICBC trebuie acum sa demonstreze scepticilor ca se insala si sa se asigure ca istoria nu se repeta cu cele mai noi imprumuturi pe care le-a acordat. Ernst & Young, auditorul ICBC, a scos in evidenta acest risc in mai, cand dispozitiile sale in legatura cu datoriile nefavorabile au fost emise intr-un raport care sugereaza ca imprumuturile fara acoperire ar putea fi in jur de 358 mld. dolari (286 mld. euro) - aproape de trei ori mai mult decat a estimat guvernul chinez adica 133 mld. dolari - plus alte 600 de mld. dolari (480 mld. euro) de catre alte parti ale sistemului de banci din China. Raportul a tras un semnal de alarma din partea bancii centrale si a fost repede retras de autor.
Potrivit lui Niu Ximing, vicepresedintele ICBC care se ocupa de managementul creditelor, la sfarsitul lui iunie 92,5% din portofoliul ICBC se compunea din imprumuturi emise pana pe
1 ianuarie 1999. "Acesta este un numar foarte real. In ultimii opt ani am creat de fapt un nou ICBC care este complet diferit de cel de dinainte de 1999".
ICBC ar putea de asemenea pretinde ca si-a imbunatatit controlul intern al creditelor in comparatie cu al contracandidatilor lor, permitandu-le sa evite frauda.
Niu a afirmat ca ICBC a creat un sistem computerizat care permite controlul imprumuturilor, ceea ce creeaza supravegherea pana la nivel de sucursala, dand sediului central "control efectiv asupra intregului proces de creditare". Imprumuturile sunt acordate doar dupa ce sunt certificate de sediul central.
Oricum, Wang se gandeste ca reformele cu privire la structura bancii si politicile creditelor formale nu au patruns in toate sucursalele. El este ingrijorat de faptul ca si cu aceste calculatoare, este tot afacere la nivel local. "In mod fundamental, nu a existat nicio schimbare", a spus el. "Reforma capitalului afecteaza varful, dar in sucursale tot isi fac intalnirile si apleleaza la vechile practici".
Asta ar putea sa nu conteze atata timp cat economia Chinei continua sa creasca fulminant. Activele totale ale bancii s-au marit cu 55% din 2003, la 7.055 mld. Rmb (893 mld. dolari, 710 mld. euro), cu o crestere de 27% doar in 2005.
Intrebarea cheie este ce se intampla cand se schimba vremea. Pentru, ca si perechea sa, ICBC, a trebuit sa demonstreze ca poate fi o banca buna in mijlocul furtunii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
