Liderul opoziţiei din Marea Britanie, Ed Miliband, a lansat o ofensivă împotriva instituţiilor de credit, promiţând o "separare reală" între activităţile de investiţii ale băncilor şi cele de retail, precum şi majorarea ratei superioare de impozitare a veniturilor persoanelor fizice.
Avertismentul politicianului a creat panică în centrul financiar londonez, care se teme că cele mai mari bănci britanice ar putea fi forţate să se separe atunci când partidul lui Miliband, Partidul Laburist, se va afla la putere.
Coaliţia guvernamentală, formată din conservatori şi liberal-democraţi, a spus că va implementa recomandările economistului John Vickers de la Universitatea Oxford, care a analizat cum ar trebui structurate băncile după manifestarea crizei la nivel global, scrie Thomson Reuters.
Însă criticii, şi chiar Vickers însuşi, au pus la îndoială unele propuneri ale analizei, printre care se numără şi separarea activităţii de investiţii a băncilor de cea de retail. "Băncile şi guvernul pot schimba direcţia şi pot spune că vor implementa principiile Vickers în întregime - asta înseamnă că se va izola activitatea de investiţii de cea de retail. Avem neoie de o separare reală, de o schimbare organizaţională", a spus Miliband.
Băncile britanice, inclusiv Barclays, RBS, Lloyds şi HSBC, vor avea timp până în anul 2019 pentru a îndeplini modificările pe care guvernul le va aduce legilor privind reglementarea bancară până în 2015.
"Ori fac ei acest lucru - ceea ce nu s-a întâmplat în ultimii ani - ori o va face următorul guvern laburist: va separa prin lege activităţile de investiţii ale băncilor de cele de retail", a adăugat liderul laburist.
Unii membri conservatori aflaţi la guvernare s-au îngrijorat că "pedepsirea" sectorului financiar ar putea afecta competitivitatea City-ului londonez, un centru financiar important la nivel global, şi ar putea chiar dăuna economiei britanice aflată în recesiune. Miliband, care l-a înlocuit pe fostul premier Gordon Brown la conducerea Partidului Laburist, a încercat să facă până acum o impresie bună în faţa alegătorilor. Sondajele de opinie arată că Partidul Laburist ar câştiga alegerile dacă acestea ar avea loc mâine, însă cele referitoare la candidatura lui Miliband indică o înfrângere a acestuia în faţa actualului premier David Cameron.
În plus, Miliband, care consideră că guvernul lui Cameron este prea "prietenos" cu cei bogaţi într-o eră a austerităţii, a spus că partidul său ar majora taxele pentru cei cu venituri mari, contrar deciziei cabinetului de a reduce rata de impozitare a veniturilor de la 50% la 45%.
Reacţiile din sistemul bancar britanic
Băncile britanice, care sunt deja în atenţia politicienilor din cauza scandalului privind manipularea dobânzii de referinţă Libor, au refuzat să fie "târâte într-un meci politic" cu Miliband, notează Financial Times. Cu toate acestea, un bancher a spus că prin această măsură Marea Britanie şi economia acesteia vor fi puternic afectate, şi la fel şi clienţii şi stabilitatea financiară.
"De la declanşarea crizei financiare la nivel global, instituţiile de credit şi reglementările bancare s-au schimbat complet. Marile bănci britanice s-au angajat în mod public să facă schimbările necesare pentru a reface stabilitatea financiară, pentru a contribui la relansarea economică şi pentru a recâştiga încrederea clienţilor lor", se arată într-o declaraţie a Asociaţiei Bancherilor Britanici.
Alistair Darling, fostul ministru de finanţe membru al Partidului laburist, a respins aşa-zisa abordare Glass Steagall - legea americană prin care s-a impus separarea băncilor de investiţii de cele comerciale în 1933, după Marea Depresiune - pentru că aceasta este simplistă şi depăşită.
El a susţinut că multe dintre victimele prăbuşirii pieţei financiare au fost ori băncile de investiţii, precum Lehman Brothers din SUA, ori bănci comerciale care ofereau produse simple, precum cea britanică numită Northern Rock. În consecinţă, băncile mari şi cu activităţi diversificate ar putea fi mai solide.
"Nu cred că o abordare similară legii Glass Steagall, care probabil că a fost potrivită pentru anii 1930, este bună pentru secolul 21", a afirmat Darling.
Cu toate acestea, iniţiativa lui Miliband ar putea fi legată de poziţionarea politică, arătând astfel angajamentul său de a promova "un capitalism responsabil", însă ar putea fi o adevărată ameninţare pentru băncile universale, precum Barclays şi Royal Bank of Scotland. Liderul laburist a menţionat că ar renunţa la separarea activităţilor de investiţii ale băncilor de cele de retail dacă reformele propuse de Vickers, care se implementează în prezent, ar reuşi să consolideze sistemul bancar.
Coaliţia are în vedere separarea între operaţiunile comerciale şi cele de tip "cazinou". Operaţiunile de tip "cazinou" se referă la practicile băncilor comerciale prin care se angajează în activităţi speculative şi riscante cu scopul de a obţine profituri mari. Această măsură ar trebui să devină lege până în 2015, cu toate că separarea se va realiza în întregime abia în 2019.
Partidul Laburist nu vrea să modifice această lege, ci mai degrabă vrea să pună presiune asupra coaliţiei pentru a implementa recomandările din raportul Vickers în totalitate în sistemul bancar.
Miliband este îngrijorat, în special, că băncile comerciale ar putea reuşi să îi convingă pe miniştri să le permită în continuare să tranzacţioneze contracte swap pe rata dobânzii şi pe cursul valutar, aceasta fiind una din practicile pe care Vickers vrea să le interzică.
5 sugestii trimise de 47 de instituţii comisiei parlamentare din Marea Britanie care se ocupă de reglementarea sistemului bancar
1. "Whistleblowing". Băncile ar trebui să clarifice politicile lor în privinţa "informării" în legătură cu neregulile din sistem şi să promoveze mai mult acest tip de acţiune.
2. Guvernanţa corporativă. Marea Britanie ar trebui să ia în considerare introducerea unei legi echivalente celei din SUA, numită Sarbanes-Oxley Act. Aceasta a fost introdusă în America ca răspuns la marile scandaluri prinvind fraudele din contabilitatea companiilor, precum Enron, WorldCom şi Peregrine Systems. Scopul legii a fost recăpătarea încrederii din partea investitorilor care au suferit pierderi de miliarde de dolari atunci când preţul acţiunilor acestor firme a scăzut dramatic.
3. Diminuarea importanţei sistemice a băncilor. Băncile de dimensiuni mari ar trebui restructurate în timp, pentru a preveni problema "too big to fail", deoarece provocările gestionării unei instituţii de calibru mare sunt foarte mari.
4. Băncile de investiţii vs. băncile comerciale. Propunerea din raportul Vickers se referă la separarea activităţii investiţionale de cea de retail în cadrul fiecărei bănci. Însă, reprezentanţii celor 47 de institiţii propun interzicerea desfăşurării ambelor activităţi în cadrul aceleiaşi bănci.
5. Înăsprirea sancţiunilor penale. Riscul excesiv asumat de bănci în operaţiunile lor ar trebui să reprezinte o infracţiune, pentru că mulţi manageri ai instituţiilor de credit au beneficiat de absenţa unei astfel de măsuri, asumându-şi riscuri pentru care nu puteau să fie traşi la răspundere.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
