Recesiunea zonei euro „pare să fie pe terminate“, iar Europa poate acum să insiste mai mult pe stimularea cererii şi pe înfiinţarea de locuri de muncă, a declarat secretarul Trezoreriei Statelor Unite Jacob Lew într-unul dintre rarele mesaje optimiste despre economia europeană pe care le-au transmis liderii americani. De când economia SUA, cea mai mare din lume, a început să-şi revină, oficialii americani şi-au făcut un obicei din a da sfaturi şi a critica strategia anticriză a europenilor.
„După ce a realizat un progres semnificativ pentru a ajunge la stabilitate financiară, Europa este acum în poziţia din care poate depune mai multe eforturi pentru stimularea cererii şi a înfiinţării de locuri de muncă“, a afirmat Lew, citat de The Wall Street Journal. Lew pune accent pe cererea internă deoarece în SUA aceasta este coloana vertebrală a economiei şi pe crearea de locuri de muncă pentru că în zona euro nivelul şomajului se află la niveluri record, de peste 12%. În SUA şomajul este de 7%, nivel considerat îngrijorător.
Zona euro, cea mai mare piaţă de desfacere pentru exportatorii din România, a ieşit din recesiune în cel de-al doilea trimestru, dar economia a încetinit aproape de stagnare în al treilea trimestru, notează agenţia Thomson Reuters.
Cele mai recente date arată că producţia industrială din zona euro a scăzut abrupt în octombrie, ceea ce pune sub semnul îndoielii durabilitatea revenirii economice. În plus, cei mai slabi membri ai uniunii monetare continuă să se chinuie sub povara datoriilor care au stat la baza crizei.
Optimismul precaut al secretarului Lew, care anul acesta s-a implicat activ în discuţiile liderilor europeni legate de strategia anticriză, contrastează cu cel exuberant al unor şefi de state şi de guverne din Europa precum preşedintele Franţei François Hollande.
Trei motive de îngrijorare
Unul dintre semnele victoriei asupra crizei evocate de aceştia este scăderea deficitelor de cont curent, însă alţi indicatori îndeamnă la prudenţă: exporturile slabe, retragerile de capital şi datoriile încă mari, avertizează The Wall Street Journal.
Deficitele de cont curent gigantice –indicatori al deficitelor comerciale şi al altor fluxuri negative de capital precum dobânzile datoriilor – care stau la baza crizei financiare s-au evaporat, însă procesul se datorează în mare parte colapsului importurilor odată cu încetinirea creşterii sau cu scăderea economiilor. După cinci ani de criză exporturile Greciei sunt încă sub nivelul din 2008, iar cele ale Portugaliei şi Italiei îşi revin anemic. Excepţia este Spania, unde livrările sunt cu peste 25% mai mari decât în 2009.
Pentru ţările cu performanţe slabe ale exporturilor se întrevede unul din două scenarii: ori importurile scad economia reîncepe să crească, ori economia nu-şi revine deoarece nu poate atrage finanţare.
Chiar dacă conturile curente sunt în echilibru, statele vulnerabile se pot confrunta cu fuga capitalului. Spre exemplu, o criză politică ar putea reaprinde temerile că o ţară va părăsi zona euro, ceea ce i-ar determina pe investitorii să renunţe la obligaţiunile guvernamentale sau pe deponenţi să-şi transfere economiile în alt stat. După cum a demonstrat criza din Grecia, o ţară ajunsă de mai multe ori în pragul falimentului financiar şi al ieşirii din zona euro, şi controlalele fără precedent de capital din Cipru pericolul transferării depozitelor este limitat.
Un alt pericol care ameninţă stabilitatea din zona euro sunt datoriile, care au continuat să crească pe măsură ce criza s-a acutizat. În unele ţări, datoriile sunt atât de mari încât ar putea persista riscurile că acestea să nu poată fi rambursate. Mai rău, deflaţia şi creşterea economică anemică împovărează şi mai mult statele cu economii slabe şi îndatorate, mărind probabilitatea unor viitoare restructurări de datorii.
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 16.12.2013
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
