Anul trecut, mass-media din China controlate de stat l-aublagoslovit cu un nou atribut: spion. Wu nu a fost interogat,acuzat sau bagat la inchisoare. Dar simplul fapt ca un ziarcontrolat de stat, Ziarul Poporului, alaturi de altele, a primitpermisiunea sa publice zvonuri de pe internet care sustineau ca elar fi fost retinut sub suspiciunea de a fi spionat in favoareaStatelor Unite sugereaza ca Wu ii deranjeaza pe unii oameni foarteimportanti din randul guvernantilor.
El a negat acuzatiile, si la putina vreme dupa ce au fostpublicate, chiar guvernul Chinei a negat ca ar exista o asemeneainvestigatie. Dar Wu pare sa incerce limitele a ceea ce Beijingulconsidera permisibil. Desi multi economisti sustin ca modelul decrestere al Chinei scartaie, rar se gaseste o figura proeminenta atarii care sa discute cu atata candoare despre cum vede el cascartaie conducerea Chinei.
Wu - care inca detine un post de cercetator la un institutafiliat la Consiliul de Stat, guvernul chinez - pare fragil. Darjudecatile lui sunt adeseori dure. In carti, discursuri, interviurisi aparitii televizate, el avertizeaza ca si acum conservatorii dinPartidul Comunist incearca sa distruga reformele de piata, laconturarea carora a pus si el umarul.
China, condusa dupa model britanic
El se plange ca oligarhii si oficialii corupti au spoliateconomia si au manipulat-o potrivit propriilor lor interese - unsistem pe care el il numeste capitalism de coterie. Wu a cerutchiar Beijingului sa instaureze o democratie in stil britanic,sustinand ca o reforma politica este inevitabila.
Economistul spune ca zvonurile ca ar fi spion sunt "trucurimurdare" antamate de criticii sai ca sa-l discrediteze. "Am doiinamici", enunta el intr-un interviu recent. "Capitalistii decoterie si maoistii. Acestia vor folosi 
orice mijloace ca sa ma atace."
Cu toate acestea, unii analisti considera ca criticile lui Wuajuta o anume factiune guvernamentala intr-o lupta pentru putere incare se infrunta cu o alta, asa incat el ramane la adapost.
Ideile lui pro-piata au influentat o generatie de economisti maitineri care acum detin importante posturi in administratiacentrala, intre care Zhou Xiaochuan, seful bancii centrale, si LouJiwei, presedintele imensului fond suveran al tarii.
"Aici el e un fel de parinte al economiei", explica LaurenceBrahm, care a scris cateva carti despre perioada de reforme aChinei. "Ce a spus el e acum schita de model pentru reforme."
Criticii spun ca influenta lui Wu asupra guvernului slabeste.(Ei sustin ca el nu este invitat la seminariile economice tinutepentru liderii de frunte, inclusiv pentru premierul Wen Jiabao.)"Trebuie sa tineti cont, China este o dictatura", adauga VictorShih, profesor de stiinte politice la UniversitateaNorthwestern.
"Daca vor sa-i inchida gura, pot sa o faca." Date fiindriscurile, nu e greu sa te intrebi de ce unul dintre arhitectiireformelor Chinei a devenit atat de negativist, de nervos si desfidator.
Personalitatea si povestea de viata tumultuoasa a lui Wu oferaniste indicii. Chiar si sustinatorii sai recunosc ca are un stilcombativ si il descriu ca pe un idealist incapatanat, ale caruiaptitudini de comunicare s-au cizelat in anii de viata grea.
Economistul care spune lucrurilor pe nume
"El intotdeauna si-a exprimat ideile in cel mai transant mod",il descrie Zhang Chunlin, care a fost studentul lui Wu. "Nu e untip diplomat. Chiar daca bate spre 80 de ani, inca se mai cearta cuziaristii."
Faptul ca a trait o viata atat de lunga ar fi putut sa-isurprinda pe parintii lui, intelectuali cu stare care conduceauunul dintre cele mai mari ziare independente din tara, in Nanjing.Copil bolnavicios, nu i se dadusera multe sanse sa treaca de un an.Si-a petrecut mare parte din tinerete consemnat la pat, citindromane rusesti si lucrarile lui Lu Xun, un influent scriitor chinezdin anii '20.
Una dintre cele mai timpurii amintiri este sosirea in capitaladin timpul razboiului, Chongqing, in 1937, la varsta de 7 ani, dupace familia sa a parasit Nanjingul si pe japonezii care-linvadasera. Saracia era peste tot.
"In Shanghai sau in Nanjing, cersetorii intai te ajutau si apoicereau bani", isi aminteste el. "Dar in Chongqing iti luau mancareade la gura."
Acest tip de experiente l-au transformat intr-un socialistidealist. A studiat economia marxista la facultate si a absolvit cubrio in 1954 Universitatea Fudan din Shanghai. Aceasta i-a asiguratun loc in institutul de cercetare de elita al tarii, Academia deStiinte din Beijing. La putina vreme dupa ce a ajuns aici, insa,China s-a angajat in masive campanii politice, ca Marele PasInainte, care necesitau prea putina cercetare. Cea mai dura dintreele a fost Revolutia Culturala, din 1966 pana in 1976, candintelectualii si descendentii chiaburilor erau identificati drept"contrarevolutionari". Mao Zedong dorea ca intelectualii sa fietrimisi la tara pentru "reeducare". Asa ca in 1969, aproape toataAcademia a fost trimisa in provincia Henan ca sa invete sapraseasca si sa construiasca case in sate izolate.
"Cand am plecat, eram pregatit sa nu ma mai intorc vreodataacasa", spune solemn Wu. "Ni se spusese ca vom prasi pentru totrestul vietii."
Un economist chinez in America
In 1978, Deng Xiaoping a inceput sa faca presiuni pentru reformeserioase. In 1983, Wu a ajuns la Universitatea Yale cercetatorasociat. O mare parte din perioada petrecuta aici a fost dedicatastudiului teoriilor economice moderne.
Wu s-a intors apoi in 1984 la Beijing, tocmai cand reformeleeconomice ale Chinei deveneau inertiale sub Zhao Ziyanf, sefulpartidului si seful planificarii economice.
In acel an, Wu l-a ajutat pe Ma Hong, un inalt consilierguvernamenal, sa intocmeasca un studiu care definea trecerea tariide la stadiul de economie planificata la cel de economie de piata."Acesta a fost un moment foarte important pentru economiaChinei."
Odata ce propunerea a fost acceptata, Wu a fost avansat laCentrul de Cercetare si Dezvoltare, institutul afiliat puterniculuiConsiliu de Stat. Reformele au adus o crestere solida si suntcreditate de majoritate ca determinante pentru schimbarea soarteitarii.
Dar pana la sfarsitul anilor '80, reformele au deschis calea sipentru coruptie, si pentru inflatia galopanta, alimentandnemultumirea populatiei, care a contribuit la manifestatiilestudentesti din Piata Tienanmen.
Zhao a fost schimbat din functie cu putin timp inainteaasaltului sangeros asupra studentilor, a campaniei impotrivanemultumitilor si a "liberalizarii". Reformele au inghetat. Nu multtimp dupa aceea, Wu si alti reformatori au fost atacati pentru caar fi promovat un sistem de piata in stil occidental.
Dupa cam toate evaluarile, transformarea economica a Chinei afost un succes rasunator. Toti cei care calatoresc aici pot vedeaaceasta: schimbarile din standardele de viata ale oamenilor,transformarea marilor orase - tot ce a ajuns sa se numeascamiracolul economic al Chinei. Dar Wu vede defectele: un guverninclinat sa intervina in mecanismele pietei, o tot mai mareprapastie intre venituri, monopoluri ineficiente si capitalism decoterie.
Cititi mai multe in acest numar al revistei BusinessMagazin
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
