În urmă cu 50 de ani, Peleas de Abajo era centrul inovării în agricultură. Acum, micul oraş este faimos pentru titlul de cea mai îndatorată municipalitate după ce investiţiile făcute în timpul anilor de expansiune economică au devenit nocive, scrie Thomson Reuters.
Orăşelul se chinuie să-şi onoreze notele de plată şi să gestioneze muntele de datorii acumulat din cauza investiţiilor făcute într-un azil de bătrâni în urmă cu 15 ani, când creditul ieftin era accesibil pentru oricine.
Poveştile cu prinţi deveniţi cerşetori sunt tipice pentru oraşele spaniole. După ani de cheltuieli fără limite, situaţia financiară a acestora este supravegheată atent, în condiţiile în care Spania încearcă să-şi aducă sub control deficitul bugetar în timp ce economia se îndreaptă spre recesiune.
Orice euro cheltuit trebuie justificat la sânge în cursa austeră de a reduce până anul viitor deficitul bugetar la limita de 3% din PIB tolerată de Uniunea Europeană de la 8,5% în 2011. Numai primăriile au generat un deficit de 0,4% din PIB anul trecut.
Cei 250 de locuitori ai oraşului Peleas de Abajo se simt jenaţi de datoria de 4,6 milioane de euro, adică de 20.000 de euro pentru fiecare locuitor - de 10 ori mai mică decât cea a madrilenilor.
"Este o ruşine, este încredibil cum un orăşel datorează mai mult decât un oraş mare", a afirmat Jose Ramon Guerras, proprietarul singurului bar din Peleas de Abajo, unde o mână de oameni se adună la prânz pentru un joc de cărţi.
În afara barului, pe străzi este linişte. Piaţa se animă doar când câteva femei ies îmbrăcate în capoate pentru a întâmpina maşina cu pâine.
Secretarul pentru agricultură al fostului dictator Francisco Franco a copilărit în Peleas de Abajo şi în anii 1960 a ales oraşul pentru un proiect agricol pilot, în care parcele mici de teren erau colectivizate pentru a permite achiziţia de utilaje mari.
"Au început să cumpere tractoare şi să cultive sfeclă. Toate oraşele vecine au venit atunci aici pentru a cultiva sfeclă. Dacă cineva ar fi vorbit despre mersul la muncă în Germania, i s-ar fi răspuns «Dar avem Germania chiar aici»", a spus primarul Felix Roncero.
Fermele private sunt în continuare prospere, dar administraţia publică este supraîndatorată, mai ales din cauza unui împrumut de 300.000 de euro contractat pentru construirea azilului Virgen del Carmen.
Ca multe alte oraşe spaniole, Peleas de Abajo s-a trezit că-i este tot mai greu să-şi onoreze datoriile după spargerea bulei imobiliare în 2008. De atunci, şomajul este în creştere, subvenţiile de la stat dispar, iar veniturile din taxe se reduc.
La azil, majoritatea paturilor sunt goale iar numărul angajaţilor este aproape acelaşi cu cel al internaţilor.
"N-am mai fost plătiţi de cinci luni", se plânge Adoracion Roman, directorul stabilimentului. Primarul ţine să noteze că jumătate din povara datoriilor o reprezintă ratele neplătite ale creditului iniţial. Alte 600.000 de euro sunt datorate serviciilor de securitate socială pentru taxele restante. De asemenea, câteva sute de mii de euro trebuie plătite în contul încălzirii clădirii şi al furnizorilor de alimente şi alte servicii.
Unele orăşele s-au gândit la soluţii inedite pentru a scăpa de muntele de datorii. În nord-estul Spaniei, un orăşel încearcă să dea sub arendă teren pentru cultivarea marijuanei pentru a-şi onora obligaţiile de plată de 1,3 mil. euro.
Roncero încearcă să renegocieze cu creditorii, altfel, crede el, oraşul va avea nevoie de 500 de ani pentru a scăpa de datorii.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
