De trei luni Uniunea Europeana are o noua lege-cadru scrisa,dezbatuta ani in sir si, in final, adoptata care este menita sa-iridice statutul pe scena lumii: Tratatul de la Lisabona.
"O intrebare incomoda este inevitabila", comenta ieri The NewYork Times. Nu cumva acest tratat a complicat lucrurile mai multdecat sa le clarifice? Pentru ca, fara discutie, odata cu intentiaUE de a-si intari rolul pe scena lumii (Uniunea are acumpersonalitate juridica, un presedinte si un "ministru" de externe),ideea acestui tratat a fost sa usureze luarea deciziilor intr-uncor de state, toate suverane, ajuns la 27 de membri. The New YorkTimes intreaba simplu: Si?
Intrebarea pusa este tipic americana. Acelasi The New York Timesscria in urma cu aproximativ o luna ca presedintele Americii BarackObama nu va merge la summitul anual UE - SUA (Madrid, luna mai)pentru ca, pur si simplu, nu stie cine este seful Uniunii, drepturmare nu are habar cu cine sa trateze.
Americanii, al caror presedinte este seful guvernului(Constitutia americana spune, pur si simplu, ca presedintele esteguvernul), inteleg greu ce este Uniunea Europeana, aceasta putandfi o sursa a mirarii jurnalistilor de la The New York Times. Insaobservatiile lor sunt corecte.
Starea de confuzie, in scurta viata a Tratatului de la Lisabona,s-a adancit. Conflictul dintre presedintele full-time al UE HermanVan Rompuy, care este din Belgia, si sefa diplomatiei, britanicaCatherine Ashton, este cunoscut.
Pe de alta parte, avand puteri noi, Uniunea nu a putut ajutaGrecia sa evite criza in care a ajuns.
Luni, viceprim-ministrul grec Theodoros Pangalos s-a plans caliderii UE nu se ridica la inaltimea sarcinilor pe care le au,potrivit The Associated Press.
The New York Times comenteaza ca cei mai multi dintreobservatori admit ca Tratatul de la Lisabona a avut un debut prost.Intrebarea care se pune este daca situatia va continua, daca se vaameliora sau daca raul se va adanci.
Tratatul de la Lisabona a fost destinat sa inlocuiasca un sistemin care fiecare tara detine, prin rotatie, presedintia Uniuniivreme de sase luni. Asa a fost creat un presedinte permanent al UEsi un fotoliu de sef al diplomatiei. Dar aceasta presedintierotativa a fost inca mentinuta. Avem, asadar, un sef al UE(presedinte), un ministru de externe, dar si un sef al presedintieisemestriale, carora li se adauga presedintele Comisiei Europene(Executivul Uniunii).
Spania detine acum aceasta presedintie si a incercat in acesteluni sa-si mentina profilul de tara importanta care decide intreburile UE. Eforturile sale au fost insa nocive, comenteaza TheNew York Times, pentru ca a subminat unul dintre punctele-cheie aleTratatului de la Lisabona, anume simplificarea luarii deciziilor incadrul Uniunii. Iata defectul major al Tratatului: acela ca nu aterminat, definitiv, cu aceasta presedintie rotativa.
Noile competente acordate Parlamentului European in urmaTratatului de la Lisabona vor complica ecuatia puterii in sanulUniunii, comenteaza The New York Times.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
