Business Internaţional

Producatorii mondiali marseaza catre China. Dar specialistii autohtoni incotro se indreapta?

05.07.2004, 00:00 31



"In primul rand este greu sa gasesti oamenii potriviti. Dar mult mai dureros este atunci cand le finantezi trainingul, iar ei te tradeaza pentru mai multi bani."



In cea mai mare parte a timpului sau, Michael Zang raspunde apelurilor venite din partea companiilor ce spera sa il fure din functia de inginer de top in cadrul diviziei din Sanghai a producatorului american Ingersoll-Rand. In aceasta perioada, oamenii cu experienta precum Zang devin atractia principala pentru companiile straine. Vanatoarea de personal competent a devenit o practica curenta in China.



In ultimele luni, criza de specialisti de pe piata - in special ingineri cu experienta manageriala occidentala - a reprezentat o potentiala piedica in calea expansiunii industriale frenetice a tarii.





Piata muncii - criteriu de analiza



Observatorii considera ca ponderea Chinei pe piata industriala ar putea creste de la 7% la 25% in urmatorii 20 de ani. Ideea dezbaterilor are la baza zeci de interviuri cu oameni de afaceri din China, America, Germania, Franta, Marea Britanie, Elvetia si Japonia si urmeaza sa analizeze cele mai importante intrebari venite din partea companiilor afectate de revolutia industriala chineza. Care sunt dificultatile pe care firmele vestice, japoneze si americane le intampina pe aceasta piata? In ce masura aceste probleme diminueaza avantajul de cost al mainii de lucru pe care China il detine? Cum au gestionat companiile straine competitia cu firmele controlate de stat? Ce ramuri industriale detin un potential superior de dezvoltare in China fata de alte zone?



Desi a avut parte de o companie de promovare, problema cea mai dificila cu care se confrunta investitorii din aceasta tara este de a identifica si atrage personal calificat si cu experienta occidentala.



"Este foarte dificil sa gasim ingineri competenti, potriviti si dornici sa lucreze pentru compania noastra" declara Hiroshi Matsuo, directorul pentru China al companiei japoneze Sharp, care are 10.000 de angajati si incasari anuale de 270 miliarde de yeni (2,5 miliarde de dolari) pe aceasta piata. "Daca ar aparea cateva sute de ingineri de inalta calitate, i-am angaja pe loc."



Addy Lee este unul din partnerii din China ai Amrop Hever, o companie internationala de recrutare. El afirma ca desi exista mii de tineri ingineri ce invadeaza piata muncii anual, perioada de ascensiune industriala a tarii nu are inca varsta suficienta pentru a dezvolta oameni de elita si cu experienta, cu varste cuprinse intre 35 si 45 de ani, si cu un trecut profesional slefuit de mediul de afaceri occidental.





Crestere salariala



O data cu ascensiunea cererii pentru personal cu un minim bagaj de talent si pricepere, salariile inginerilor ating rate ametitoare, constata Angel Leung, consultantul firmei de recrutare Tak Consulting din Hong Kong.



Peter Borger, membru al consiliului de administratie al departamentului chinez al Siemens, marturiseste ca eforturile germanilor de a gasi si promova un profesionist local intr-un functie manageriala de top au fost naruite de cererea salariala a unicului candidat eligibil. Plafonul impus de Siemens in aceasta privinta a fost surclasat de asteptarile candidatului - 500.000$ salariu.



La un nivel mai putin entuziast, inginerii supraveghetori cu experienta - mai ales in zona Sanghai unde castigurile sunt superioare datorita evolutiei economice rapide - sunt platiti cu sume intre 15.000$ - 25.000$ anual, adica de 10-15 ori salariul mediu al unui muncitor. In vanzari, salariile pot fi chiar mai generoase: 50.000$-60.000$ pe an. Sumele cu care diferite categorii de ingineri sunt platiti s-au dublat in ultimii cinci ani, in comparatie cu rata inflatiei care este de 15 procente.



Chiar si in aceste conditii de escaladare a grilei salariale, platile catre inginerii chinezi sunt inca inferioare cu cel putin 25% nivelului practicat in Statele Unite. Dar diferenta se diminueaza rapid, accentuand diferenta frapanta dintre oferta mare de personal necalificat si numarul limitat de specialisti.



La capatul opus al peisajului salarial chinez, venitul unui muncitor comun reprezinta intre 5% si10% din nivelul practicat in vest.



Desi salariile pe care companiile trebuie sa il plateasca inginerilor sai constituie doar o componenta a costului total, aceasta realitate incepe sa afecteze economia si gradul ei de atractivitate pentru investitori.



Dar probabil un efect mai negativ asupra afacerilor il are imposibilitatea de a ocupa locurile vacante. Jack Yeung, vice-pretedinte al Ace Mold - un furnizor de componente din material plastic - afirma ca si-ar fi putut extinde productia peste nivelul actual daca echipa sa ar fi fost completa.



Angajatii sunt tentati sa isi paraseasca locurile de munca actuale de cresterile salariale promise, ce variaza intre 20% si 100%. Jim Hemerling, directorul operatiunilor din China al firmei de consultanta de management Boston Consulting Group, spune: "Sunt anuntat fecvent de catre numerosi directori executivi ca cei mai buni oameni demisioneaza. Aceast fapt echivaleaza cu o scurgere de timp la nivel de management care influenteaza direct planurile de dezvoltare pe termen lung."



Un astfel de angajator frustrat este Huan Benyin, directorul pentru China al producatorului francez de electronice Radiall. El declara: "In primul rand este greu sa gasesti oamenii potriviti. Dar mult mai dureros este atunci cand le finantezi trainingul, iar ei te tradeaza pentru mai multi bani."





Solutii cu dus si intors



In incercarea de a stopa astfel de practici, angajatorii vestici si japonezi de pe piata chineza au introdus unele "clauze de penalitate"in contractele cu personalul local. Acestea stipuleaza ca trebuie returnata o parte din salariile platite de companii - care de obicei se ridica la sume cu patru cifre (in dolari) menite sa acopere cheltuielile de training - in cazul in care persoana doreste transferul la un alt angajator, intr-un interval prestabiit contractual.



Aproape invariabil, insa, aceste penalitati sunt doar o modalitate de intimidare, deoarece noul angajator este adesea dispus sa achite chiar el acesti bani, anuland astfel eficienta clauzei.



Rezolvarea problemei gasita de unele companii consta in incadrarea inginerilor chinezi in mediul de lucru din alte tari. Astfel de eforturi se pot solda insa cu un esec, afirma David Chang, directorul departamentuli din China al olandezilor de la Philips.



"Am incercat sa acceleram evolutia unor tineri ingineri chinezi prin integrarea lor in operatiunile companiei de peste ocean, in perspectiva 'repatrierii' lor ulterioare. Dar au fost cazuri in care strategia noastra nu a functionat. In mod frecvent aceasta experienta s-a dovedit prea placuta pentru acesti angajati - fie au refuzat ulterior sa se mai intoarca in China, fie pachetul salarial pe care l-au cerut a fost astronomic."



Pe de alta parte, unele companii - inclusiv Siemens, Ingersoll-Rand si grupul suedezo-elvetian ABB - au inregistrat succese prin programele de dezvoltare manageriala initiate. Unul dintre scopurile actiunilor de acest gen este fidelizarea angajatilor.



Zhang, de la Ingersoll-Rand, este unul dintre managerii ce incurajeaza astfel de programe. El s-a alaturat grupului dupa ce a acumulat experienta lucrand pentru alti patru angajatori in China, printre care germanii de la Bosch si producatorul japonez de electronice NEC. Acum, insa, el sustine ca nu va mai raspunde afirmativ "vanatorilor de capete", deoarece angajamentul cu Ingersoll-Rand este pe termen lung.



"Desigur ca refuzul meu nu este definitiv. Dar exista numeroase oportunitati la Ingersoll-Rand. Primesc un salariu bun, dar banii nu inseamna totul.; a face parte din cultura unei companii si a avea un sef care te sustine este la fel de important."



Declaratia surprinde o lectie pentru toti angajatorii din China - in conditiile de penurie existente pe piata muncii de inalta calitate, ei trebuie sa ofere oamenilor de valoare conditii prielnice, deoarece amenintarea pierderii lor este reala.





Cresterea industriala a Chinei din ultimii cinci ani a avut o amploare atat de mare incat in prezent toti producatorii trebuie sa includa aceasta tara in strategia lor.



* Productia industriala de bunuri a crescut cu 5-10% anual in ultimul deceniu, iar in prezent se estimeaza o crestere de 7 procente a productiei globale. Este probabil ca acest ritm sa se accelereze in urmatorii ani.



* De la mijlocul anilor '90, investitiile straine in China au insumat 500 miliarde de dolari, majoritatea lor fiind orientate catre productie.



* Companiile straine detin 10-15% din economie, iar proportia este si mai mare in cazul productiei de bunuri.



* In 2003, China a fost a doua tara din lume ca atractivitate pentru investitiile staine, dupa Statele Unite. Majoritatea capitalului strain s-a orientat catre sectoarul telecomunicatiilor, al produselor electronice, cel energetic si cel chimic. Unii analisti estimeaza ca pana in 2007 o treime din industria mondiala de electronice - in termenii productiei de bunuri finite si componente - va proveni din China.



* In cateva cazuri, China este deja lider. Se estimeaza ca detine 70% din productia mondiala de placi de baza (inima calculatoarelor), inaintea Taiwanului.



* Printre cei mai mari investitori individuali de pe piata se numara Motorola, Siemens, Philips, General Electric, Nokia si BP. Fiecare dintre aceste companii a adus peste un miliard de dolari.



* Desi expansiunea economica a Chinei se poate explica partial prin costul redus al factorului munca, criza inginerilor de calitate a devenit o problema ingrijoratoare.



* Desi universitatile chineze furnizeaza anual pietei 400.000 de oameni de stiinta si ingineri, problemele se refera la nivelul superior al specialistilor cu experienta occidentala.



* Un factor ce ar putea ameliora aceasta situatie este cresterea ponderii cheltuielilor statului pentru cercetare si dezvoltare. Conform Organizatiei Mondiale pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OECD), China se situeaza pe locul trei in lume in aceasta privinta, dupa Statele Unite si Japonia. Cheltuielile alocate acestui domeniu au crecut de la 0,6% din PIB in 1996 la 1,1% in 2001. Dintre acestea, aproximativ 60% provin de la companiile autohtone si straine.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO