Business Internaţional

Revolutia de la Eurotunnel: o infrangere dureroasa a micilor actionari

19.04.2004, 00:00 33



Desi se spune ca orice revolutie aduce o schimbare pozitiva, in cazul Eurotunnel, operarorul ce administraza tunelul care traverseaza Canalul Manecii, lucrurile nu sunt atat de simple. La numai cateva zile dupa revolta "razvratitilor" (grupul de actionari minoritari nemultumit de performantele companiei) care a dus la inlocuirea consiliului director anglo-francez cu unul integral francez, investitorii si cercurile politice din Franta si Anglia par tot mai preocupate de modul in care va actiona noua conducere.



Ce solutii va gasi noul management al companiei pentru a alina suferintele financiare ale unei companii amenintate nu cu mult timp in urma cu falimentul? La aceasta intrebare va fi nevoit sa raspunda Nicolas Miguet, editor al unei publicatii financiare si liderul grupului de actionari "razvratiti" care a reusit, prin atragerea de partea sa a unui numar important de investitori, sa detroneze consiliul condus de Philippe Bourguignon.





Mostenirea



Compania pentru care a luptat atat de mult Miguet este departe de a intruchipa imaginea puterii si prosperitatii economice a celor doua state care i-au dat nastere, Marea Britanie si Franta.



Nemultumirea celor un milion de investitori si in consecinta dorinta de schimbare a managementului au fost alimentate de incapacitatea acestuia de a face compania profitabila. In cei zece ani care s-au scurs de la darea in folosinta a tunelului, Eurotunnel nu a inregistrat niciodata profit. De la lansarea in 1987, actiunile Eurotunnel au scazut cu 90%, ajungand sa valoreze la bursa din Paris numai 0,61 euro/actiune.



Mai mult, operatorul anglo-francez a obtinut in 2003 o pierdere neta de circa 1,9 miliarde de euro (2,4 miliarde de dolari) si va fi nevoita, potrivit analistilor, sa-si restructureze datoria pentru a putea supravietui.



Dificultatile financiare cu care compania continua sa se confrunte au fost generate de doua mari cauze: insistenta lui Margaret Thatcher (prim ministru al Marii Britanii la momentul construirii tunelului) ca finantarea sa fie integral privata si estimarea eronata a numarului de utilizatori. Astfel, compania nu a inregistrat niciodata venituri indeajuns de mari pentru a putea plati dobanzile si sa ramana si cu profit.



Datoria uriasa de 9,7 miliarde de euro - pe care cele doua state nici nu doresc si nici nu au voie sa o finanteze, la care se adauga nemultumirea actionarilor legata de performanta modesta a actiunilor pe bursa din Londra completeaza imaginea fragilitatii financiare a Eurotunnel-ului.





Planul de criza



Cu numai cateva luni in urma, era usor de intuit care erau planurile grupului de rebeli. In manifestul acestora se vorbea de exercitarea unor presiuni asupra bancilor creditoare in incercarea de a restructura datoria imensa a companiei.



Miguet era de asemenea foarte increzator ca statul francez si cel britanic vor consimti in cele din urma sa intervina pentru a scoate compania din impas.



In timp ce strategia fostei conduceri se baza pe reducerea preturilor, ca stimul al cresterii traficului de pasageri si marfa pe Canalul Manecii, noua conducere a declarat ca va creste preturile pentru a maximiza veniturile.



Miguet a incercat de asemenea si o abordare mai radicala, amenintand cu nerecunoasterea datoriei de 9,7 miliarde de euro si cu presiuni puternice asupra celor doua state pentru a interveni financiar, insa semnalele venite din exterior l-au mai temperat. Ideea respingerii datoriei a fost repede abandonata dupa ce bancile au amenintat ca vor instaura la conducerea Eurotunnel-ului o echipa de profesionisti, procesul fiind cunoscut sub denumirea de "substitutie" si fiind permis de legile celor doua tari.



La randul lor, guvernele celor doua state au declarat ca nu vor lua in considerare modificarea Tratatului de la Canterbury, care prevede ca nu pot fi acordate fonduri guvernamentale pentru finantarea proiectului si nici nu se vor acorda subventii.



De asemenea, contractele incheiate pe cateva zeci de ani cu diferiti parteneri nu permit modificarea preturilor fara consimtamantul tuturor partilor.





Solutii ...si solutii



Cu cateva zile in urma, Herve Huas, candidatul "rebelilor" la pozitia de director de finante, a adoptat o abordarea mai realista si mai aproape de viziunea fostei conduceri.



Huas si-a exprimat intentia de reducere a preturilor, propunand in schimb abandonarea unor planuri de investitii care ar deveni profitabile prea tarziu pentru a rezolva problemele actuale ale companiei. Unul din aceste planuri privea deschiderea unei rute de transport de marfa intre Anglia si Elvetia.



De asemenea, Huas a promis gasirea unor metode de eficientizare a activitatii, care vor duce pe termen scurt la economii de 100 de milioane de euro.



Noua conducere are insa foarte putin timp la dispozitie pentru a implementa aceste masuri, deoarece se estimeaza ca Eurotunnel-ul va intra in blocaj financiar in 2006.



Aranjamentele care garanteaza obtinerea unui venit minim din traficul feroviar urmeaza sa expire in luna noiembrie 2006, in timp ce, la inceputul anului respectiv, urmeaza ca o serie de datorii sa devina exigibile.



Daca nivelul actual al traficului ferovier in tunel ramane neschimbat, compania se poate afla in urmatorii ani in imposibilitatea de a-si plati datoriile din veniturile incasate, fapt care va aduce inevitabil o majorare a preturilor.



Un creditor important al Eurotunnel-ului a declarat cu cateva zile in urma ca schimbarea neasteptata a conducerii a intarziat cu cateva luni tratativele de reesalonare a datoriilor. Acesta a avertizat de asemenea ca grupul de actionari care a preluat conducerea companiei va fi nevoit sa recurga la solutii care vor genera, in cele din urma, diluarea capitalului si implicit nemultumirea actionarilor.



Pe de alta parte, mandatul noului consiliu de conducere ar putea fi mai scurt decat anticipeaza cei mai putin optimisti sustinatori ai sai. Bancile creditoare, agasate din ce in ce mai mult cu propunerea de reesalonare a datoriilor, pot da in orice moment un vot de blam conducerii.





Masuri speculative



Modalitatea in care fostul consiliu executiv a fost inlaturat de grupul actionarilor "razvratiti" i-a uimit pe analistii si pe oficialii celor doua tari deopotriva.



Majoritatea voturilor primite de acestia au venit din partea unor invesittori speculativi, care beneficiind de o forta financiara semnificativa dar si de pretul extrem de redus al actiunilor, au achizitionat volume masive de titluri ale Eurotunnel-ului.



Nicolas Miguet, capul operatiunii, a obtinut suportul a 22.376 actionari, care impreuna controlau 17,7% din capitalul societatii, respectiv 451 milioane de actiuni.



Prin intermediul publicatiei pe care o conduce, dar si printr-un serviciu telefonic care ofera consultanta financiara, Miguet si-a incurajat cititorii si ascultatorii sa cumpere actiuni ale Eurotunnel-ului, in incercarea de a schimba consiliul de conducere.



Phillippe Bourguignon, care si-a retras saptamana trecuta candidatura de la presedentia companiei, s-a plans ca fosta conducere a fost victima unei "talharii la drumul mare".



"Este o infrangere dureroasa a micilor actionari", a declarat Bourguignon. "Problema e ca un numar mic de investitori, bine organizati de Nicolas Miguet, au reusit in mod legal sa preia controlul asupra companiei."



Actionarii care i-au dat voturile lui Miguet detineau, in medie, de cinci ori mai multe actiuni decat cei 21.413 actionari care l-au sustinut pe Richard Shireffs, directorul executiv care a fost mazilit.



AMF, agentia franceza de supraveghere a pietelor de capital, investigheaza in prezent volatilitatea excesiva de anul trecut a titlurilor companiei. Numarul de actionari francezi a crescut in 2003 de la 700.000 la 1,1 milioane, acestia controland 60% din capitalul companiei.





Indiferenta anglo-franceza



Guvernele francez si britanic au respins cu determinare orice propunere privind o potentiala salvare a companiei. "Nu se pune problema unei incalcari a tratatului de la Canterbury, si nici a injectarii de fonduri publice," a declarat Dominique Bussereau, ministrul francez al bugetului.



La randul lui, Departamentul Britanic al Transportului s-a declarat din nou impotriva folosirii de fonduri publice pentru a finanta datoria Eurotunnel-ului.



Pe de alta parte, o serie de membri ai partidului francez de guvernamant, UMP, s-au declarat ingrijorati de faptul ca micii actionari si-ar putea pierde apetitul de a investi exact in perioada in care guvernul urmeaza sa scoata la vanzare o serie de companii publice, precum Electricite de France sau France Telecom.



In Marea Britanie, vestea inlocuirii consiliului de conducere a provocat o reactie mai moderata a oficialilor, existand totusi voci care au sustinut necesitatea ca guvernele sa se implice in derularea unor proiecte de finantare de mare amploare. O atitudine mai radicala a avut-o Damian Green, secretar al transportului, care a subliniat rolul deosebit de important pe care l-a avut Eurotunnel-ul in crearea de locuri de munca si in sustinerea activitatilor economice regionale.





Cine e Nicolas Miguet?



Intr-un interval de o ora, atat cat a durat interviul desfasurat la resedinta sa pariziana, Nicolas Miguet a adresat injurii virulente la adresa fostei conduceri, a guvernului francez si a altor persoane si intitutii aflate pe lista sa neagra.



Pe CV lui Miguet se regasesc o serie de fapte care, potrivit analistilor, nu prea justifica imaginea acestuia de sustinator infocat al drepturilor actionarilor. In trecutul lui Miguet se regasesc o candidatura la presedentia Frantei, o acuzatie de frauda si o pozitie executiva in cadrul unei publicatii financiare.



Prietenii si criticii acestuia considera ca principala sa trasatura de caracter e pragmatismul.



O serie de voci au declarat ca apropierea sa de Frontul National, partid de extrema dreapta, e motivata in special de interese materiale, multi dintre membrii de partid fiind investitori cu o importanta forta financiara.



Analistii sunt de asemenea ingrijorati de viitoarea relatie a acestuia cu noul consiliu de conducere. Miguet a confirmat insa ca nu va fi altceva decat un simplu actionar, excluzand orice speculatie privind implicarea sa directa in politica companiei.
gabriel.taranu@zf.ro

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO