Fabrica în care lucra de zece ani a fost închisă, ca multe alte afaceri egiptene, când economia a eşuat deoarece investitorii au plecat, iar comenzile au încetat. Aleemy şi-a pierdut locul de muncă, scrie Reuters.
Aşteptările au fost foarte mari când Mubarak a fost înlăturat de la putere în februarie. Pentru mulţi a fost un semnal că s-au sfârşit politicile prin care pe seama cheltuielilor egiptenilor de rând s-au umplut buzunarele elitei bogate. Muncitorii se aşteptau la câştiguri economice rapide.
Opt luni mai târziu, dezamăgirea că aceste câştiguri nu se materializează alimentează un val de nemulţumiri sociale pe care guvernul, sprijinit de puterea militară, încearcă să nu îl suprime cu forţa de teama să nu provoace o nouă criză politică.
Grevele perturbă activitatea de producţie, investiţiile şi reduc resursele disponibile necesare pentru a-i mulţumi pe muncitori. Datele complete despre frecvenţa grevelor nu au putut fi obţinute, dar Nabil Abdel Fattah, analist la Centrul Al-Ahram pentru studii politice şi strategice din Cairo, a estimat că acestea aproape că şi-au dublat numărul de la înlăturarea lui Mubarak.
Dacă furia din oraşele industriale precum Mahalla el-Kubra nu se domoleşte, aspiraţiile muncitorilor frustraţi se vor transforma într-un nou val de nemulţumiri politice, a spus analistul.
"Având în vedere înrăutăţirea condiţiilor economice şi dacă administraţia guvernamentală nu acţionează şi nu este capabilă să rezolve problemele angajaţilor, este foarte probabil ca protestele să se intensifice şi să conducă la o nouă revoltă, de o amploare mult mai mare", a spus Fattah.
Nu există soluţii uşoare. Mulţi dintre protestatari munceau în fabrici deţinute de stat, dar guvernul a limitat mijloacele de majorare a salariilor când a previzionat un deficit bugetar de 8,6% din Produsul Intern Brut în exerciţiul financiar care se încheie în iunie 2012. Economiştii spun că este posibil ca actualul deficit bugetar să fie chiar mai mare.
Blocarea producţiei
"Solicitările protestatarilor sunt legitime, salariile nu sunt suficiente pentru a acoperi nevoile acestora, dar nu avem resurse pentru a le majora", a declarat pentru reporteri ministrul finanţelor Hazem el-Beblawi după ce a deschis o şedinţă de tranzacţionare pe bursa de valori afectată de turbulenţele din Egipt.
Firmele private simt de asemenea presiunea generată de această situaţie. Gamal el-Deeb, proprietarul unei afaceri care produce blocuri de piatră folosite în construcţia oraşului Manoufiya din Delta Nilului, a spus că criza economică a afectat violent nişa sa de piaţă, obligându-l să înceteze activitatea de producţie.
"Nu avem comenzi. Nu putem obţine venituri, iar situaţia a fost dezastruoasă în ultimele şase luni. Nu obţin bani, dar sunt obligat să plătesc salariile angajaţilor şi să menţin fabrica deschisă", a spus Deeb pentru Reuters.
Cei 35 de angajaţi ai săi câştigă în jur de 30 până la 40 de lire egiptene pe zi (5-7 dolari), lucrând în ture de şase ore. " Muncitorii au nevoie de bani şi se înfurie pe noi dacă nu le plătim salariul, indiferent de problemele economice prin care trecem", a spus acesta.
Producătorul egiptean de ceramică Lecico a avertizat în august că 2011 ar putea fi cel mai rău an sub aspect economic din ultimii şapte ani după ce profitul net obţinut în al doilea trimestru s-a diminuat cu 80%, în parte din cauza unei greve de nouă zile care a oprit lucrul la fabrica de obiecte sanitare şi plăci de teracotă din oraşul Alexandria.
Înainte de declanşarea revoltei împotriva lui Mubarak, economia se îndrepta spre o creştere de aproximativ 6%, rată estimată de analişti ca fiind cea de care are nevoie Egiptul, un stat cu 80 de milioane de locuitori şi o populaţie tânără, pentru a genera suficiente locuri de muncă.
Grevele muncitorilor alungă atât investitorii locali, cât şi pe cei străini, care se tem deja de perspectiva politică incertă înaintea alegerilor parlamentare din luna noiembrie.
Înainte de înlăturarea lui Mubarak, investiţiile străine directe erau pilonii economiei. În exerciţiul financiar 2007-2008, aceste investiţii au depăşit valoarea de 13 miliarde de dolari.
Au scăzut la jumătate din cauza crizei financiare mondiale, dar tot au fost mai mari decât în alte economii emergente de dimensiuni comparabile. Acum resursele financiare sunt scoase din ţară.
Tot mai multă nervozitate
În încercarea de a ţine sub control tensiunile din rândul forţei de muncă şi de a răspunde la solicitările publice referitoare la echitatea socială, guvernul a majorat în iulie salariul minim de la 422,20 lire egiptene (53 euro) pe lună la 708 lire egiptene (88,7 euro).
Alaa Awad, purtătorul de cuvânt al Ministerului Muncii, a spus că nivelul salariului minim a fost implementat de companiile de stat. Acesta a mai declarat că ministerul nu va discuta cu greviştii care au întrerupt activiatatea de producţie.
"Ministrul muncii a spus că nu vor exista discuţii cu angajaţii protestatari care întârzie activitatea de producţie. Aceştia trebuie să se întoarcă la lucru înainte de a solicita să discute cu reprezentanţii statului", a declarat purtătorul de cuvânt.
Sindicatele apreciază că noul salariu minim este încă foarte mic. Ahmed Abdel Zaher, liderul sindicatului angajaţilor egipteni, a spus că în realitate mulţi salariaţi câştigă sub nivelul vechiului salariu minim.
"Muncitorii cer salarii mai mari, distribuite în mod echitabil, precum şi condiţii de muncă mai bune. Guvernul nu răspunde prompt acestor solicitări, ceea ce va conduce cel mai probabil la mai multă tensiune şi instabilitate", a spus Zaher.
Sindicatul muncitorilor a fost văzut în timpul regimului de 30 de ani a lui Mubarak, ca de altfel cele mai multe instituţii publice, un aliat al Partidului Democrat Naţional aflat la guvernare. Zaher a preluat conducerea activă a sindicatului după ce predecesorul lui a fost judecat pentru corupţie.
Potrivit activiştilor şi membrilor sindicatului, există cel puţin trei milioane de persoane înregistrate ca angajaţi în Egipt, aproximativ 360.000 fiind în sectorul public.
"Au cu siguranţă capacitatea să atragă multe alte segmente ale clasei de jos şi de mijloc, care reprezintă populaţia majoritară, iar acest lucru ar putea duce la o revoltă mult mai mare decât cea anterioară", a spus Abdel Fattah.
Chiar şi în perioada lui Mubarak, muncitorii au demonstrat că sunt pregătiţi să se revolte împotriva angajatorilor. În 2006 şi în 2008 au existat greve în oraşul Mahalla el-Kubra. Dar în acea perioadă statul deţinea mult mai multe resurse în "cuferele" lui şi a putut majora salariile. Guvernul deţinea şi o forţă militară puternică care a acţionat hotărât pentru a înăbuşi protestele.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
