O mare parte din averea familiei premierului chinez Wen Jiabao, estimată la 2,7 miliarde de dolari, provine din acţiuni la Ping An, unul dintre cei mai mari asigurători din China. Acţiunile au fost cumpărate după ce, în 1999, firma a făcut apel la Wen, la vremea aceea vicepremier, pentru a fi salvată de insolvenţă şi scutită de la regula ca grupurile financiare mari să fie divizate, scrie The New York Times.
Povestea averii rudelor lui Wen începe în 1999, când la doi ani după criza financiară din Asia, compania de asigurări Ping An se afla în pragul insolvenţei. În conformitate cu reglementările introduse pentru a proteja sistemul financiar de crizele sistemice, compania ar fi trebuit să renunţe la activităţile de administrare a activelor şi să-şi împartă operaţiunile de asigurări de viaţă şi cele de asigurări de proprietate între firme separate.
Ca să evite aceasta, directorii Ping An au început să facă lobby insistent la Beijing pentru a obţine o derogare de la lege. Ma Mingzhe, preşedintele şi directorul executiv, şi-a concentrat propriile eforturi pe Consiliul de Stat, organul administrativ suprem din China, în care cea mai mare autoritate o aveau premierul de pe atunci Zhu Rongji şi vicepremierul Wen Jiabao. Compania a solicitat şi sprijinul lui Dai Xianglong, şeful băncii centrale, care avea putere de supraveghere asupra industriei asigurărilor.
Ma Mingzhe a cooptat şi directori de la băncile de investiţii Morgan Stanley şi Goldman Sachs, ambele instituţii fiind acţionari la Ping An. Cele două bănci au adresat o scrisoare comună vicepremierului Wen în care arătau că divizarea activităţii companiei "ar încălca politica Chinei de a încuraja şi proteja investiţiile străine".
După consultări cu autorităţile, Ping An a obţinut în aprilie 2002 permisiunea Consiliului de Stat şi a altor autorităţi de a se transforma într-un conglomerat financiar care să reunească toate operaţiunile sub acelaşi brand, dar să le menţină practic separate. Compania şi-a păstrat licenţele de asigurări, de administrare active şi de brokeraj, iar în plus i s-a permis şi să obţină licenţa de furnizare a serviciilor bancare.
Ping An nu numai că supravieţuise crizei, dar perspectivele îi erau deosebit de luminoase. În octombrie 2002, HSBC, una din cele mai mari bănci din lume, a plătit 600 milioane de dolari pe un pachet de 10% din acţiunile asigurătorului. Un an mai târziu, autorităţile au dat undă verde listării Ping An pe bursa din Hong Kong.
Mama premierului, investitor şi milionară la 86 de ani
Cu mult înainte ca investitorii de rând să poată cumpăra acţiuni în Ping An, în decembrie 2002, Duan Weihong, o apropiată a familiei Wen şi originară din oraşul natal al premierului Wen Jiabao, a început să investească în Ping An printr-o companie numită Taihong. La scurt timp, rudele lui Wen şi colegii soţiei sale au preluat controlul acestei companii, iar Taihong a ajuns ca în iunie 2004, cu puţin înainte de oferta publică, să deţină 3,2% din acţiunile Ping An.
Taihong a cheltuit în total 65 de milioane de dolari sau 40 de cenţi per acţiune, un chilipir comparat cu preţul plătit de HSBC cu doar două luni înainte, de 1,6 dolari per acţiune.
Deşi acţionarul oficial era Taihong, adevăraţii câştigători ai tranzacţiei stăteau ascunşi în spatele mai multor vectori de investiţie controlaţi de rudele, prietenii şi colegii lui Wen sau ai soţiei sale. Mama premierului, care are în prezent 91 de ani, figura în 2007 ca având acţiuni la Ping An în valoare de 120 milioane de dolari prin două companii asociate cu Taihong.
În 2007, ultimul an pentru care sunt disponibile date privind acţionariatul Ping An, pachetul deţinut de Taihong valora 3,7 miliarde de dolari. Partea din această investiţie care aparţinea rudelor lui Wen a atins probabil, la nivelul său maxim, valoarea de 2,2 miliarde de dolari.
Au protejat o afacere care a ajuns la venituri de 40 miliarde dolari
Nu se ştie dacă Wen sau şeful băncii centrale au intervenit personal pentru a rezolva cererea Ping An şi nici dacă Wen ştia de acţiunile deţinute de rudele sale. Însă, potrivit unor documente interne ale companiei, declaraţii înregistrate la autorităţi şi interviuri cu bancheri şi foşti directori la Ping An, atât biroul vicepremierului, cât şi banca centrală au fost implicate în discuţiile privind derogarea şi aveau autoritatea să o aprobe. Doar două alte instituţii financiare de stat au primit derogări similare, iar trei dintre companiile de stat din domeniul asigurărilor au fost divizate. Multe dintre băncile principale din ţară s-au conformat acestei cerinţe, introdusă pentru a asigura stabilitatea sistemului financiar.
În prezent, Ping An este un business înfloritor, cu venituri de 40 miliarde de dolari anul trecut şi 500.000 de agenţi de asigurări în întreaga ţară. Ping An este singura instituţie financiară complet integrată din China, având al doilea mare asigurator de pe piaţă, o companie de administrare active şi o casă de brokeraj. Printr-o tranzacţie de 4 miliarde de dolari încheiată în 2010, Ping An a preluat şi Banca de Dezvoltare Shenzhen, o instituţie de credit de nivel mediu.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
