Cancelarul german, Angela Merkel, a invitat, in februarie anul acesta, un grup de persoane importante pentru a onora un om de afaceri pe care ea il admira in mod special: Josef Ackermann. In prezent insa, se poate folosi mai degraba timpul trecut - o personalitate pe care Merkel a admirat-o candva, scrie Der Spiegel.
Ackermann este paria Berlinului din perspectiva partidelor politice. Motivul pentru care a ajuns sa fie considerat astfel poate fi rezumat in declaratia sa de acum cateva saptamani: "As fi rusinat sa accept sprijinul financiar guvernamental in conditiile actualei crize".
Afirmatia sa a primit o reactie negativa din partea cabinetului lui Merkel, Thomas Steg, purtatorul de cuvant al guvernului german, considerand-o "total de neinteles, inacceptabila si chiar ofensiva".
Guvernul nu a putut intelege de ce Ackermann s-a opus ferm programului de salvare a bancilor in valoare de 500 mld. euro (635 mld. dolari), pachet la intocmirea caruia a si participat de altfel.
Doua lumi distincte isi ciocnesc orgoliile. Pe de o parte, este vorba de politicieni, indignati de ani buni de modul in care personalitatile din domeniul financiar si industrial i-au desconsiderat prin atitudinea lor atotstiutoare si remuneratiile lor superioare, dar care solicita brusc sprijinul financiar al statului.
Pe de alta parte, este vorba de Ackermann, exponentul bancherilor in viziunea germanilor. El s-a ales cu un salariu de 14 milioane de euro (18 milioane de dolari) anul trecut, iar in prezent a declarat ca va renunta la o parte din bonusul ce ar fi trebuit sa-i revina la sfarsitul anului curent pentru a da un exemplu celorlalti bancheri. Politicienii considera ca este de neconceput faptul ca se mai acorda bonusuri, in conditiile in care guvernul va cheltui banii contribuabililor pentru restabilizarea bancilor.
Pentru germani, bancherul elvetian cu zambet victorios a devenit prototipul capitalistului cu sange rece, iar numele Ackermann a devenit sinonim cu aroganta generata de detinerea puterii.
In contrast, Ackermann se considera nu numai cel care a readus Deutsche Bank in linia intai in domeniul bancar, intarind stabilitatea economiei germane, dar si managerul care este devotat intereselor nationale si bunastarii orasului Frankfurt, centru financiar international.
"Germania este singura tara unde cei care au succes si creeaza valoare sunt dati in judecata", a afirmat Ackermann in ianuarie 2004, cand celebra preluare din 2000 a companiei Mannesmann de catre operatorul de telefonie Vodafone l-a adus in fata tribunalului in baza acuzatiilor de acordare a unor bonusuri exagerate executivilor in perioada in care a fost membru al consiliului supervizor al Mannesman Group.
Prima institutie financiara care a fost lovita puternic de crahul economic actual a fost creditorul ipotecar Hypo Real Estate, care s-a confruntat cu probleme legate de lichiditatile detinute in urma practicilor riscante de creditare utilizate de subsidiara sa irlandeza, Depfa Bank, fiind salvata de la faliment prin ajutor financiar din partea guvernului de la Berlin.
Initial, guvernul a refuzat sa coopereze in vederea salvarii bancii, insa dupa discutiile lui Ackermann cu cancelarul Angela Merkel si ministrul finantelor Peer Steinbruck, s-a ajuns la un acord. Hypo a negat zvonurile conform carora Ackermann ar fi solicitat ca institutia sa fie nationalizata.
Totusi, surse din Frankfurt au afirmat ca Ackermann a insistat asupra implicarii guvernului german pentru mentinerea sub control asupra turbulentelor provocate de criza economica internationala.
In pofida initierii unui program de salvare financiara destul de generos, numai bancile din sectorul public, asa-numitele Landesbanken, au aratat interes pentru fondurile guvernamentale. Multi considera ca defectul major al acestui pachet il reprezinta natura absolut voluntara a participarii actorilor economici.
Ackermann are toate motivele sa fie mandru ca banca sa a supravietuit pana in prezent crizei. Se preconizeaza ca Deutsche Bank va inregistra un profit la sfarsitul acestui an si ar putea sa-si majoreze cota de piata in detrimentul rivalilor slabiti de colapsul economic.
Totusi, mai putina vanitate si mai multe remuscari ar fi in mod categoric mai potrivite atitudinii pe care o afiseaza Deutsche Bank si seful sau. Nu ar trebui sa se omita faptul ca in lumea intreaga, contribuabilii platesc mii de miliarde de euro si dolari pentru a salva sistemul financiar de la declin, sistem la a carui extindere Ackermann si investitorii din breasla sa au contribuit puternic.
Criza din sectorul american al creditelor subprime a reprezentat doar tragaciul unui colaps cu implicatii mult mai profunde. Pentru o lunga perioada, industria financiara s-a dezvoltat intr-un ritm alert, continuand sa se extinda pana in momentul in care s-a distantat de economia reala si a urmat o evolutie independenta. Acest "joc" economic a fost construit pe baza datoriilor si a banilor ieftini si a fost alimentat de dezideratul unor venituri substantiale.
Riscul tranzactiilor a fost distribuit integral cu ajutorul unor noi produse financiare. Acestea ar fi trebuit, in teorie, sa minimizeze riscurile, dar in realitate doar le mascau. Contribuabilii sunt fortati in prezent sa plateasca "nota" corespunzatoare nechibzuintei bancherilor.
Pentru o lunga perioada, profiturile Deutsche Bank au evoluat surprinzator, nu doar atingand, ci si depasind estimarile lui Ackermann cu privire la ponderea de 25% a capitalurilor proprii in bilantul companiei. Tranzactiile bancare obisnuite nu sunt suficient de profitabile pentru a genera pe termen lung asemenea castiguri, iar Deutsche Bank a facut tot posibilul pentru a inregistra profit.
A vandut clientilor sai produse financiare cu risc sporit, cum s-a intamplat in cazul creditorului pentru intreprinderi mici IKB. A speculat declinul indicelui american pentru ipoteci subprime si se presupune ca a castigat astfel 1 mld. euro (1,27 mld. dolari). Criticii apreciaza ca Deutsche Bank este in realitate un gigant al fondurilor de hedging care are atasate afaceri in domeniul bancar.
Ackermann considera ca sistemul este in continuare intact si ca s-au inregistrat doar excese care trebuie eliminate cat mai curand. Bonusurile nu ar trebui sa fie acordate in baza activitatii anuale, ci in urma succeselor inregistrate intr-un interval mai mare, tranzactiile ar trebui sprijinite prin capitaluri mai mari si supravegheate sistematic de banci, iar monitorizarea si transparenta ar trebui dezvoltate.
"Sistemul s-a reinnoit intotdeauna si a corectat excesele, acelasi lucru se intampla si acum", a precizat Ackermann.
Corectiile ar putea cauza turbulente semnificative si la nivelul Deutsche Bank. Din acest motiv, multi angajati din cadrul bancii spera ca Ackermann sa isi prelungeasca contractul cu Deutsche Bank la momentul expirarii in 2010 in pofida intentiilor sale actuale. In lumea sa, Ackermann, paria societatii si al politicienilor, este un erou. Insa numai in lumea sa.
Cariera de bancher
- Josef Ackermann a absolvit Facultatea de Stiinte Sociale si Economice din cadrul Universitatii St. Gallen din Elvetia.
- Si-a inceput cariera in cadrul Schweizerische Kreditanstalt (SKA), unde a detinut mai multe functii in departamente precum cel corporativ-bancar, schimburi valutare si investitii bancare.
- S-a alaturat Deutsche Bank in 1996 ca membru al Consiliului Managerial, unde era responsabil cu divizia de investitii bancare. Incepand cu 2002, Ackermann detine functia de CEO al Deutsche Bank.
- In varsta de 60 de ani, Ackermann este membru al Consiliului Supervizor al Siemens si membru al consiliului consultativ international din cadrul grupului de servicii financiare Zurich.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
