Pentru dealerii ce se ocupa cu comertul de antichitati furate, orgia de furturi de astfel de obiecte de la muzeul national din Bagdad, ce a avut loc in zilele de dupa caderea lui Saddam Hussein nu a adus nimic bun. Publicitatea din jurul acestor evenimente a scos la lumina o lume adesea obscura, relateaza Financial Times.
Chiar si pentru traderii cinstiti, evenimentele respective au reprezentat o calamitate. James Ede, un important dealer londonez din acest sector si presedintele International Association of Dealers in Ancient Art, spune ca aceste evenimente vor avea un efect negativ asupra afacerilor din acest domeniu.#leadend#
O lume amestecata
Ede activeaza intr-un domeniu de afaceri in care furturile din muzeul din Bagdad reprezinta numai una din provocarile de ultima ora. Comertul cu obiecte antice aduce in contact dealeri de tot felul cu unii dintre cei mai bogati oameni ai lumii, muzee prestigioase si galerii de arta. Astfel, sunt constituite legaturi intre oameni saraci ce jefuiesc siturile arheologice, retele internationale ale crimei si teroristi. Odata furate, obiectele antice nu mai pot fi studiate.
"Toate cunostintele noastre legate de inceputuri se bazeaza pe descoperirile facute in cadrul acestor situri. Nu poti afla foarte multe daca nu dispui de un context", spune Lord Renfrew, director al McDonald Institute for Archaeological Research din cadrul Cambridge University.
De la inceputul anilor '90, domeniul obiectelor antice a suferit schimbari importante. Apoi, spune Tony Russell, fost detectiv al Scotland Yard, "guvernele au inceput sa fie interesate de propriile mosteniri, si au inceput sa caute anumite obiecte pe cale penala si civila, fapt ce a determinat o schimbare de atitudine".
Acum, arata Victor Weiner din cadrul Appraisers Association of America, "exista nenumarate litigii in cadrul acestui domeniu". Agentiile americane si britanice ce se ocupa cu aplicarea legii sunt acum mult mai dispuse sa-i urmareasca pe cei ce se ocupa cu comertul de obiecte antice furate.
Aceasta evolutie insa a intampinat rezistenta din partea dealerilor, colectionarilor, muzeelor si universitatilor, care au aratat ca agentiile respective isi depasesc atributiile si ca cererile venite din partea unor guverne dubioase nu ar trebui luate in considerare de catre curtile juridice.
Evolutia respectiva risca de asemenea sa transforme aceste activitati in activitati subterane. Exista din ce in ce mai multe dovezi ce scot la lumina legaturi incontestabile intre comertul cu antichitati furate si crima organizata. Drept rezultat, apar din ce in ce mai multe falsuri pe piata.
Richard Allan, membru al Partidului Liberal Democrat al parlamentului britanic, ce sustine legislatia menita a combate acest tip de comert in Marea Britanie, a declarat ca din informatii oferite de catre politia britanica si FBI reiese ca "exista o legatura intre furtul si transportul obiectelor de arta si finantarea terorismului".
Acesta a aratat ca Scotland Yard a descoperit obiecte de arta in valoare de 3 milioane de lire sterline in Afganistan in septembrie 2000. Obiectele respective aveau o vechime de 3.000 de ani si fusesera furate de membri ai Aliantei Nordice si vandute prin intermediul Pakistanului pentru a sustine razboiul impotriva regimului taliban.
Conform lui Rodolfo Ronconi, director al departamentului de servicii de colaborare internationala intre politii al Italiei, comertul cu antichitati are adesea legatura cu activitatile de spalare de bani.
Irving Finkel din cadrul British Museum spune ca antichitatile au adesea rute paralele cu cele ale drogurilor.
Utilizarea obiectelor de arta si antichitatilor ca mijloc de spalare a banilor este din ce in ce mai raspandita, iar autoritatile au inasprit reglementarile bancare. Transportul banilor peste granite este mai dificil, iar transportul de diamante creeaza suspiciune. Transportul obiectelor de arta se realizeaza mult mai usor.
Nevinovatul cumparator
In acelasi timp, cei care se ocupa cu acest tip de comert se orienteaza catre tarile cu o legislatie mai permisiva cu privire la acest aspect. In Olanda, de exemplu, cel care a furat un obiect devine posesorul de drept al acestuia dupa 19 ani, iar porturile libere ale Elvetiei permit importul sau exportul de antichitati fara nici un fel de control.
In Marea Britanie, cei care se ocupa cu comertul de obiecte furate sunt actionati in instanta. Insa, povara cade pe umerii acuzarii, care trebuie sa dovedeasca furtul in tara de origine si sa arate ca acuzatul era constient ca obiectele respective sunt furate.
Proiectul de lege al lui Allan, ce se bucura de sprijin guvernamental, incearca sa inlesneasca procesul de judecare a acuzatilor prin stabilirea conceptului de obiect cultural adus in mod ilegal din tara de origine.
Conform lui Neill Brodie din cadrul McDonald Institute, o parte a legislatiei israeliene aprobate in 1976 si menite tocmai a stopa vanzarile de antichitati provenind din siturile arheologice autorizate permite vanzarea acestui tip de obiecte culturale provenind insa din situri neautorizate.
Legislatia Europei continentale favorizeaza de asemenea asa-numitul cumparator de buna credinta in fata victimei. In Marea Britanie, insa, curtile tind sa acorde castig de cauza victimei in cazul in care posesorul unui astfel de obiect nu poate demonstra ca obiectul a fost cumparat cu buna credinta, ca a trecut mult timp de cand obiectul a fost furat.
Legislatia americana favorizeaza de asemenea victima. "Cumparatorii care dau bani cu buna credinta nu pot deveni proprietarii de drept ai unui bun furat," arata Lawrence Kaye din cadrul Herrick, Feinstein, o firma de avocatura din New York, care a actionat in numele mai multor guverne in incercarea acestora de a revendica unele obiecte culturale.
Totusi, conform unor experti in domeniul antichitatilor, politicile de achizitie ale unor muzeelor americane si ale unor muzee europene incurajeaza inca acest gen de comert.
Lord Renfrew arata ca exista chiar si muzee de elita, cum ar fi Metropolitan Museum of Art din New York si Boston Museum of Fine Arts, care achizitioneaza obiecte culturale fara origine stabilita. La polul opus, British Museum a adoptat o politica prin care nu achizitioneaza obiecte de arta antice daca nu exista dovezi ca acestea au fost descoperite inainte de 1970, anul in care UNESCO a adoptat o serie de masuri menite a combate comertul ilicit cu antichitati.
Harold Holzer, purtator de cuvant al muzeului Metz, arata ca muzeul analizeaza cu grija sursa obiectelor pe care le achizitioneaza.
In contextul actual, chiar daca isi sustin achizitiile cu documentari legale solide, muzeele risca sa fie antrenate in procese sau sa-si strice reputatia prin achizitionarea de obiecte fara o sursa sigura.
Holzer declara, insa: "De foarte mult timp, parerile au fost impartite cu privire la locul cel mai potrivit in care ar trebui sa ramana aceste comori: sub pamant sau in muzee unde pot fi privite si studiate de milioane de oameni".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
