Stresul, munca intensivă şi rutina sunt factori care duc la depresie, fenomen din ce în ce mai întâlnit în rândul medicilor americani, scrie Time. Publicaţia prezintă amploarea fenomenului pe baza unor studii care dezvăluie faptul că există 400 de doctori care se sinucid anual, pentru că nu mai pot face faţă volumului mare de muncă şi provocărilor zilnice.
Doctorii sunt stresaţi şi deprimaţi, iar atunci când suferă, acest lucru este resimţit şi de către pacienţii lor.
Şaisprezece studenţi la Medicină, majoritatea dintre ei în anul al treilea, stau nemişcaţi pe scaunele din laboratorul spitalului Standford. Halate albe şi stetoscoape sunt ascunse lângă un colir. Aproape toţi dintre ei au în faţă câte o ceaşcă de cafea. Se află aici de peste 13 ore. Programul lor la chirurgie se desfăşoară prin rotaţie şi începe la 3 AM, dar mai există doar o cerinţă pentru azi.
Este vorba despre un program-pilot numit “Joc de reflecţie”, patru sesiuni obligatorii menite să îmbunătăţească starea de spirit şi sănătatea mintală a medicilor aflaţi în stadiul de formare.
Capelanul Dr. Bruce Feldstein este cel care a pus bazele programului. Feldstein a fost un doctor de succes al camerei de urgenţă, însă un accident la spate l-a forţat să îşi mai reducă sarcinile la locul de muncă.
Atunci a fost momentul în care a realizat că este epuizat. Feldstein ştia cum se manifestă depresia. Atunci când a observat semnele necruţătoare ale acesteia asupra sa, a decis să lase halatul alb pentru a pune accentul pe nevoile spirituale şi emoţionale, atât ale pacienţilor, cât şi ale medicilor.
În sesiunea aceasta, capelanul vrea ca studenţii de la Medicină să vorbească deschis despre ceea ce au găsit în spital. Le-a promis confidenţialitate şi respectarea intimităţii prin omiterea numelor. “Poate că există ceva într-atât de oribil, încât nu poate fi privit”, a spus acesta grupului.
“Cu cine reuşiţi să vorbiţi despre asta? Poate că simţiţi că sunteţi singuri în această situaţie”.
Unul dintre studenţi i-a spus că a avut o evoluţie negativă pentru că s-a jucat “X şi 0” cu un copil care suferise o operaţie pe creier. “Trebuie să îşi cunoască mai bine priorităţile!”, s-a adresat Feldstein grupului.
O altă studentă, care suferă de IBS (Irritable Bowel Syndrome), un sindrom al intenstinelor, spune că a fost respinsă pentru că a vorbit prea mult în baie. În acelaşi timp, un medic a mărturisit că cei alături de care lucrează l-au lăudat pentru cât de puţin reuşeşte să doarmă sau pentru cât de rar îşi vede copiii.
Aceasta a fost întotdeauna încercarea la care au fost supuşi medicii: munca peste program, lipsa orelor de somn şi trecerea într-o lume în care principala tactică este supunerea. Toată lumea pe care o întâlneşti, ţi se pare că este mai inteligentă şi mai capabilă decât tine şi că tu eşti singurul care se luptă să îşi umple golurile profesionale.
O studentă a spus că în timp ce se afla în practică alături de o echipă medicală, a văzut o pacientă cu cancer în stadiul terminal, lucru care i-a dat coşmaruri timp de mai multe săptămâni la rând.
Cu puţin timp în urmă, mai mărturiseşte ea, a văzut un caz similar. Nu a mai simţit nimic.
“Cine se mai identifică cu altceva?”, a mai întrebat Feldstein.
Experţii avertizează că sănătatea mentală a medicilor poate duce la momente de criză, iar consecinţele nefericirii lor trec dincolo de graniţa vieţii personale.
Studiile au corelat epuizarea cu creşterea comportamentelor non-profesionale şi scăderea satisfacţiei pacienţilor.
Atunci când pacienţii se află în grija specialiştilor fără empatie (fapt care provine din cauza epuizării), au rezultate negative şi ascultă mai puţin sfaturile medicale. Aşadar, pacienţilor le va lua mai mult timp să se recupereze atunci când înşişi medicii lor au nevoie de ajutor.
De asemenea, numărul erorilor medicale majore este în creştere.
Un studiu pe aproape 8.000 de chirurgi a arătat că epuizarea şi depresia sunt printre cele mai evidente semne că medicii pot comite erori medicale majore.
Alt studiu, de data aceasta pe medicii interni rezidenţi, a descoperit că aceia care sunt epuizaţi, sunt mult mai predispuşi să nu le acorde îngrijirea corespunzătoare pacienţilor care au nevoie de ei cel puţin o dată pe lună.
Asta nu le măreşte şansele de vindecare a oamenilor care vin să se vindece, ci, dimpotrivă, aceştia pot fi supuşi la riscuri prin faptul că sunt consultaţi de un medic obosit sau foarte stresat. Aproape oricine va intra într-un spital universitar va fi tratat, la un moment dat, de către un rezident.
Siguranţa medicilor este o altă preocupare care ar trebui să fie luată în vedere. Aproape 400 de doctori, echivalentul a două sau trei clase de studenţi absolvenţi ai unei facultăţi de medicină, se sinucid an de an, potrivit datelor Fundaţiei Americane pentru Prevenirea Suicidului. Această profesie are cea mai mare rată a suicidului. “Asta m-a şocat cu adevărat!”, a mărturisit Dr. Colin West, un medic cercetător al clinicii Mayo. “Îmi este destul de greu să îmi imaginez că oamenii cred că medicii sunt atât de abătuţi”.
Stresul este un factor care nu va dispărea prea curând din această profesie. Până în 2025, SUA vor avea un deficit de aproape 90.000 de medici. Asta se traduce printr-un volum mai mare de muncă pentru pentru medicii care lucrează deja peste program.
Ca pacient, nu poţi să îţi dai seama că jumătate dintre medici sunt epuizaţi, pentru că protocolul medical spune că doctorii nu trebuie să îşi arate slăbiciunile. Însă în spatele aparenţelor, în culise, preocuparea este majoră şi nevoia de a soluţiona această problemă este din ce în ce mai mare.
În mai, Dr. Ralph Greco, un distins profesor de chirurgie, de la Standford School of Medicine şi Dr. Arghavan Salles, fost rezident-şef al secţiei de chirurgie la Standford, a scris un editorial în JAMA Surgery despre importanţa sănătăţii mentale a medicilor.
Administraţia spitalului încearcă să găsească soluţiile cele mai bune pentru a afla ce îi poate face pe medici mai fericiţi, sănătoşi şi binedispuşi la locul de muncă. “Sunt determinat să fac un lucru pe care să îl transform într-o regulă de bază a lumii. Dacă va mai exista un singur suicid, iar noi vom sta aici cu mâinile în sân, totul se va transforma într-o situaţie brutală”.
