Ne plac oamenii care simt că le calcă drumul pe sub paşi. Oamenii ăia cu ochi larg închişi-deschişi, din care împletesc drumuri care să ducă spre Thailanda, India, către oriunde, nicăieri, undeva, destinaţia ala-bala-portocala.
Ne mai plac oamenii ăia care izbesc realitatea cu 1.000 de visuri la oră, mai ceva ca wrestlerii din RAW şi SmackDown. Şi nu în ultimul rând ne plac Hunter S. Thompson-ii ăia moderni, care într-o zi îşi îndoapă portbagajul cu "a whole galaxy of multi-colored uppers, downers, screamers, laughers..." (Fear and Loathing in Las Vegas), lasă totul în urmă şi pleacă.
