Nu mai tarziu de anul trecut, Ospel se lauda in fata actionarilor ca profitul record obtinut de banca este rezultatul unei "strategii inteligente de extindere". La ultima intrunire anuala a actionarilor, din luna aprilie, actionarii il ovationau pe Ospel din nou. De data aceasta, insa, motivul era demisia acestuia. Ospel, in varsta de 58 de ani, a tinut un discurs lung in care s-a comparat cu capitanul unei nave care iese din furtuna, scrie Bloomberg.
Actionarii au replicat ca presedintele insusi a fost cel care a carmuit banca spre ape tulburi. In decurs de noua luni pana pe 31 martie, UBS a inregistrat pierderi de 25,4 miliarde de franci elvetieni (24,3 miliarde de dolari), mai mult decat oricare alta banca prinsa in vartejul crizei pietelor de credit. "A acumulat riscuri enorme, care afectau intreaga organizatie", spune Herbert Braendli, presedinte al Profond, un fond elvetian de pensii care-si vinde cele 2,3 milioane de actiuni UBS detinute pentru ca este nemultumit de managementul bancii.
Parasind banca, Ospel a renuntat la ambitia, declarata in 2004, de a face din UBS cea mai mare banca de investitii din lume. Sub supravegherea lui Ospel, banca a investit peste 100 de miliarde de dolari (64 mld. euro) in titluri bazate pe active americane.
La sfarsitul lunii martie, aceste investitii avusesera drept rezultat operatiuni de writedown de 38 miliarde de dolari (24,3 mld. euro) legate de activele UBS. Banca a cazut de acord sa vanda 15 miliarde de dolari sub forma de titluri problematice catre un nou fond administrat de BlackRock.
Lucrurile nu s-au oprit aici. In mai, UBS a anuntat ca va elimina 5.500 de locuri de munca pana la mijlocul anului viitor. UBS isi va vinde sau inchide departamentul de obligatiuni municipale, cu 300 de angajati.
Pe 13 mai, un fost bancher UBS, Bradley Birkenfeld, a fost acuzat de a fi ajutat clienti ai bancii sa evite plata taxelor pentru fonduri detinute in conturi din Elvetia si Liechtenstein. Cazul face parte dintr-o ancheta mai ampla desfasurata de Departamentul de Justitie si SEC, organismul de regelementare a pietei de capital din SUA. UBS coopereaza in cadrul anchetei.
Clientii au retras 12,8 miliarde de franci elvetieni (7,8 mld. euro) din diviziile de asset si wealth management in trimestrul incheiat pe 31 martie.
Sirul de catastrofe a impins actiunile UBS in jos cu 56% in decurs de 12 luni pana pe 16 mai. Ospel a fost doar ultimul oficial UBS fortat sa paraseasca banca. CEO-ul Peter Wuffli a fost obligat sa plece in iulie 2007, iar directorul de investment banking si cel financiar au parasit banca in octombrie.
Sarcina de a scoate UBS din impas si de a-i calma pe actionari ii revine acum noii echipe formate din presedintele Peter Kurer si CEO-ul Marcel Rohner.
Investitorii au criticat decizia bancii de a-l numi pe Kurer in pozitia de presedinte.
Kurer preia aceasta pozitie intr-un moment in care banca are inca o expunere de 45 de miliarde de dolari fata de titluri riscante avand legatura cu sectorul ipotecar. In perioada cuprinsa intre mijlocul anului 2005 si mijlocul anului trecut, activele UBS au urcat cu 21%, pana la 2.540 de miliarde de franci (1.558 mld. euro).
"E ca o bomba nucleara", este de parere Konrad Hummler, din cadrul bancii private elvetiene Wegelin.
Un lucru cu care Kurer vine pe aceasta pozitie este o cunoastere in detaliu a tuturor greselilor facute de UBS, acesta conducand o echipa care a realizat un raport de 400 de pagini cu privire la criza UBS.
Inainte de a pleca, Ospel a luat masuri de consolidare a bilantului bancii convingand fondul de investitii al guvernului din Singapore sa realizeze o infuzie de capital, de 11 miliarde de franci elvetieni (6,7 mld. euro). Un investitor din Orientul Mijlociu a investit 2 miliarde de franci (1,2 mld. euro), iar pe 1 aprilie UBS si-a exprimat intentia de a atrage inca 15 miliarde de franci (9,2 mld. euro) de la actionari printr-o oferta de drepturi lansata in iunie.
Luqman Arnold, fost presedinte al boardului executiv al UBS in 2000 si 2001, spune ca impasul in care se afla banca arata foarte clar ca este necesar un control mult mai strict al riscurilor. In acelasi timp, Arnold critica si el decizia de selectare a lui Kurer in pozitia de presedinte. In acest conflict, Sergio Marchionne, membru al boardului bancii, a preluat pozitia de mediator.
Ca avocat specializat pe M&A, Kurer a contribuit la incheierea unora dintre cele mai importante tranzactii din Elvetia.
Una din primele sarcini ale acestuia va fi aceea de a incerca sa rezolve un sir de conflicte de ordin juridic. De asemenea, Kurer ar trebui sa se pregateasca pentru o serie de procese initiate de actionari. In aprilie, Erik Bomans, partener in cadrul Deminor, a lansat un apel investitorilor din Europa sa dea in judecata UBS pentru faptul ca nu a anuntat ca se asteapta la pierderi masive legate de portofoliul ipotecar. Arnold si alti actionari importanti cred ca UBS ar trebui sa se concentreze asupra a ceea ce stie sa faca mai bine: wealth management. Divizia a adus 78% din veniturile operationale totale ale bancii in 2007. Rohner a respins sugestia lui Arnold de a vinde din active.
La sfarsitul anului 2002, Andreas Amschwand, aflat la carma diviziei care se ocupa de tranzactiile cash de fiecare zi ale bancii, a inceput sa investeasca in titluri bazate pe active, care erau exprimate in dolari, puteau fi achizitionate si vandute usor si puteau fi oferite drept garantie pentru unele din imprumuturile contractate de banca. Dupa declansarea crizei din iulie 2007, pierderile au reprezentat 10% din operatiunile de writedown (reducere a valorii contabile a activelor) realizate de banca in acel an, sau 2 miliarde de dolari.
In acelasi timp, banca de investitii a UBS se extindea rapid sub conducerea lui John Costas. Veniturile diviziei de instrumente cu venit fix au urcat in acelasi timp pana la 7,3 miliarde de dolari (4,6 mld. euro) in 2004, de la
2,8 miliarde (1,8 mld. euro) in 2000. Pana in 2005, divizia devenise atat de profitabila, inca Ospel si Wuffli au decis sa o transforme intr-un fond de hedging pentru a atrage capital din afara.
Chiar in timp ce punea bazele primului fond de hedging, DRCM, Costas atragea fonduri de la investitori externi pentru un al doilea fond. Dillon Read Financial Products a fost lansat in noiembrie 2006. Acesta a atras 1,3 mld. dolari, inclusiv fonduri de la clientii UBS. UBS a investit aproximativ 40 mil. dolari din capitalul bancii in cel de-al doilea fond.
Pentru a-si majora veniturile si profiturile pana la nivelul rivalelor, consultantii au recomandat UBS sa investeasca printre altele in titluri ipotecare americane si CDO. In loc de a securitiza si mai apoi vinde obligatiunile cu risc ridicat, UBS a inceput sa pastreze transele cu ratinguri mai ridicate si sa cumpere mai multe de pe piata pentru ca banca sa poata profita de randamentele relativ ridicate ale acestora.
Pentru a cumpara obligatiunile, banca a imprumutat zeci de miliarde de dolari la rate scazute. Echipa de risk management a bancii nu a limitat pozitiile pe CDO ale bancii si nu a lansat niciun fel de semnal de alarma.
Rohner pune pierderile inregistrate pe seama a trei factori: "O strategie bazata pe ambitia de a ajunge din urma rivalele, o accesibilitate considerabila la lichiditate ieftina pe termen scurt si crearea Dillon Read".
Actionarii spun ca Ospel a fost orbit de ambitie. Pariul UBS pe titluri bazate pe active a inceput sa genereze pierderi la mijlocul lunii martie 2007. UBS a anuntat pe 3 mai ca va inchide Dillon Read. Banca spune ca Dillon Read a reprezentat 3 miliarde de dolari din pierderile de 19 miliarde inregistrate de UBS in 2007.
"Trebuie sa redreseze rapid banca de investitii. Daca esueaza, Rohner si Kurer vor fi facuti responsabili", arata Markus Granziol, CEO si apoi presedinte al diviziei de instrumente financiare a UBS pana in 2002.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
