Strategiile care au ajutat UBS să se redreseze după ce s-a aflatla marginea prăpastiei în timpul crizei creditelor oferă lecţiialtor bănci, însă nu au fost testate încă pe termen lung. Pe fondulturbulenţelor generate de colapsul Lehman Brothers în 2008,bancherii erau preocupaţi de o întrebare vitală: cine urmează? În2008, răspunsul părea clar tuturor: UBS, se arată într-o analiză aFinancial Times.
Recent, preşedintele Kaspar Villiger a tras linie sub eforturiledepuse de bancă în ultimii doi ani. În cadrul unui raport adresatacţionarilor, preşedintele desemnat în februarie 2009 pentru acontribui la redresarea UBS a admis o serie de greşeli grave comiseîn cadrul diviziilor de investment banking şi private banking alegrupului, însă a arătat că lecţiile au fost învăţate şi estemomentul ca grupul să meargă mai departe.
Simplul fapt că UBS continuă să existe ca grup bancar integrat, casă nu mai vorbim de faptul că face planuri de viitor, a surprinsmulţi bancheri, în special din Londra şi New York. Asta pentru căpuţine victime importante ale crizei care au fost bănuite de a aveaastfel de probleme ascunse şi mai puţine încă au avut aceeaşiimportanţă sistemică pentru pieţele locale ca UBS pentruElveţia.
Însă modul în care banca a evitat colapsul este la fel de importantpentru întreaga industrie ca pentru Elveţia, oferind lecţiivitale.
UBS este cu un pas înainte
Într-o perioadăîn care autorităţile rescriu regulile, forţând instituţiile sădeţină mai mult capital şi impunând limite stricte cu privire laactivităţile mai riscante, UBS s-a confruntat în acelaşi timp cudificila sarcină de a-şi reface franciza divizie cu divizie, osarcină pe care alte victime ale crizei de-abia şi-auasumat-o.
Redresarea băncii, deşi cu siguranţă aflată la început, evidenţiazănu numai strategia băncii, ci şi modul în care au evoluat modelelede business bancar după criză. Experienţa grupului în sporireacapitalului, reducerea bilanţului şi reorientarea dinspretranzacţiile în nume propriu către tranzacţiile realizate aproapeexclusiv în numele clienţilor indică modelul pe care autorităţilemondiale ar putea să-l instituie pentru toate instituţiile "curelevanţă sistemică".
Pentru o perioadă, se părea că UBS nu va rezista. Timp de peste doiani, din toamna anului 2007, veştile au fost permanent negative.Schimbările dese de management au afectat stabilitatea grupului,divizia de investment banking s-a confruntat cu convulsiipermanente, iar cea de private banking a suferit un val deretrageri. Agravând situaţia, UBS a devenit implicată într-unscandal cu Statele Unite, fiind acuzată că a ajutat americanibogaţi să evite plata taxelor.
Lucrurile au început să se stabilizeze de-abia anul trecut. Lasfârşitul lunii februarie, Oswald Grubel, fost director al CreditSuisse, a devenit CEO, iar Villiger, fost ministru de finanţeelveţian, a fost desemnat preşedinte.
S-au mişcat rapid
Grubel a abordat rapidproblemele grupului. Prioritatea sa era revenirea pe profit, iaracest lucru însemna stabilizarea diviziei de investment banking şireducerea costurilor. În plus, sinergiile rezultate din "modelulintegrat" trebuiau adâncite.
Reîntinerirea managementului s-a aflat pe primul loc. Dintre toţimanagerii cooptaţi, Carsten Kengeter a avut cea mai dificilăsarcină. Divizia de trading de titluri cu venit fix, monede şimărfuri (FICC) reprezenta o gaură neagră pentru UBS. Deşi a suferitaceeaşi încetinire a activităţii în ultimele două trimestre,divizia a raportat venituri de 4 miliarde de franci elveţieni (2,9miliarde de euro) în primul semestru al anului.
Asemeni rivalelor, UBS consideră că noile reguli Basel III voravantaja instituţiile care tranzacţionează în numeleclienţilor.
Încrederea în bancă a crescut suficient pentru ca UBS să înceapăsă-şi anunţe revenirea. La sfârşitul lunii august, a lansat primasa campanie publicitară mondială după mai mult de doi ani.
Analiştii recunosc redresarea băncii, însă atrag atenţia asupraprovocărilor viitoare. Pe segmentul FICC, de exemplu, competiţias-ar putea înteţi în condiţiile în care alte bănci încearcă să-şirecâştige cota de piaţă. O temere suplimentară este că utilizareaunor plăţi consistente pentru recrutarea de bancheri şi traderi arputea duce la probleme culturale şi politice. În wealth management,deşi ritmul retragerilor a încetinit, este posibil ca grupul sănu-şi recâştige poziţia din trecut.
UBS spune că este relativ bine poziţionată chiar şi în vedereanoilor reglementări Basel III şi a standardelor suplimentare carear putea fi impuse în Elveţia anul viitor.
Totuşi, acumularea de capital suplimentar şi reducerea bilanţuluivor necesita îndemânare, sacrificii şi poate noroc. În final,deşi Grubel nu dă semne de slăbiciune sau că nu ar mai fi la felde interesat de poziţia sa, pe măsură ce acesta se apropie de 67de ani problema succesiunii va deveni din ce în ce maiimportantă. În ultimele 18 luni, CEO-ul a dus la îndepliniredificila sarcină de a readuce la viaţă o bancă a cărei soartădevenise nesigură. Totuşi, transformarea UBS în banca visurilorsale s-ar putea dovedi o misiune prea dificilă pentru acesta.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
