Autorităţile de la Bruxelles au achiziţionat masiv lapte în încercarea de a împinge preţurile în sus. Acum, pericolul este ca aceste stocuri să forţeze preţurile în direcţia opusă, scrie Politico.
Intervenţia masivă a UE pe piaţa produselor lactate se face din nou simţită, iar efectele de distorsionare a preţurilor sunt la fel de dur criticate ca în anii ‘70 şi ‘80.
În încercarea de a susţine preţurile în pragul unei crize a produselor lactate, autorităţile de la Bruxelles au cumpărat lapte începând cu anul 2015. Foarte mult lapte. Comisia Europeană a folosit bani publici pentru a achiziţiona aproximativ 380.000 de tone de lapte praf degresat, uşor peste producţia din 2016 a Franţei, de exemplu.
Stocurile din depozitele situate în principal în Franţa, Germania şi Belgia nu au avut efectul scontat. De fapt, strategia UE riscă să facă exact opusul. Fermierii şi traderii din sector se tem că exact existenţa acestor cantităţi trage deja în jos preţurile pe fondul aşteptărilor că acestea vor fi la un moment dat revândute. „Este ca o sabie a lui Damocles“, spune Romuald Schaber, preşedinte al asociaţiei din sectorul german al produselor lactate.
Recent, miniştrii agriculturii din UE au convenit că achiziţiile blocului trebuie suspendate. Potrivit acestora, stocurile de aproape 400.000 de tone riscă să „exercite presiuni severe asupra pieţei, cu un impact negativ asupra preţurilor produselor lactate“.
Un purtător de cuvânt al Comisiei a declarat că 2017 a fost de fapt un „an pozitiv“ pentru sectorul european al lactatelor graţie deschiderii de noi pieţe de export, însă a avertizat în acelaşi timp că evoluţia producţiei de lapte din UE implică „mai multe potenţiale riscuri imediate“ decât stocurile. Acesta a adăugat că autorităţile de la Bruxelles vor gestiona vânzările în mod responsabil.
Indiferent de background, problema în prezent este că Bruxelles-ul nu-şi poate goli lacul de lapte.
Autorităţile europene au respins majoritatea ofertelor şi numai în ianuarie au reuşit să vândă un volum mai semnificativ la un preţ considerat corect. Comisia a vândut aproximativ 2.000 de tone la un preţ minim de 1.190 de euro pe tonă, reprezentând o pierdere de aproximativ 500 de euro pe tonă.
Laptele pudră degresat poate fi păstrat ani la rând, însă calitatea sa scade treptat, iar Comisia este conştientă că va trebui să-l vândă.
Mulţi şi-au pus speranţele în vânzarea laptelui pe pieţe externe. Exporturile UE de lapte praf degresat au crescut cu 39% în perioada ianuarie-noiembrie 2017 faţă de perioada similară a anului anterior.
Totuşi, în acest context reapar criticile privitoare la politica comună din agricultură prin care sunt „comercializate“ produse ieftine pe pieţele aflate în curs de dezvoltare. Fermierii din vestul Africii se plâng că exact acest lucru se întâmplă în acest caz.
Thierry Kesteloot, consultant Oxfam, spune că nu este deloc sigur că autorităţile de la Bruxelles vor reuşi să-şi vândă laptele, oficialii fiind în căutare de alte soluţii. Cu siguranţă, însă, adaugă Kesteloot, aceste stocuri afectează piaţa. Astfel, pe viitor întreg sistemul va trebui regândit.
