Poate că drumul parcurs de industria auto în Uniunea Europeană nu a fost unul lin în ultima parte a deceniului trecut, însă, în timp ce alte industrii grele au căzut pradă competiţiei venite din Asia şi SUA, producţia auto a reprezentat una dintre „cele mai rezistente activităţi industriale“ din regiune, potrivit Asociaţiei Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA).
Ultimele cifre publicate de ACEA săptămâna trecută relevă faptul că înmatriculările de autoturisme noi în Europa au marcat a 31-a lună consecutivă de creştere în martie, indicând că producţia şi consumul din sectorul auto reprezintă una dintre cele mai robuste şi rezistente industrii ale UE.
În martie 2016, înmatriculările de autoturisme noi din UE au avansat cu 6% anual, până la peste 1,7 milioane de unităţi. După volum, rezultatul este apropiat de nivelurile din martie 2007, „chiar înainte ca criza economică să lovească industria auto“, notează ACEA.
În pofida cifrelor solide, industria auto europeană depinde în continuare de soarta economică şi politică a regiunii.
Bineînţeles, cifrele nu prezintă ceva nou, industria fiind una din cele mai vechi surse de export şi angajare din regiune. Potrivit ACEA, 21% din toate automobilele din lume sunt produse în UE, iar 12,1 milioane de oameni din regiune (5,6% din forţa de muncă din UE) lucrează direct sau indirect în sectorul auto european care produce 17,2 milioane de unităţi pe an.
Nume ca Volkswagen, Opel şi BMW sunt sinonime cu producţia auto europeană şi în special germană. Totuşi, un exemplu al obstacolelor politice de care se poate lovi uneori industria auto a UE a fost înregistrat în septembrie anul trecut.
VW, unul dintre cele mai venerate nume din producţia auto, a fost puternic afectat de scandalul emisiilor toxice anul trecut, scandal care a zdruncinat puternic reputaţia şi credibilitatea producătorului. După o serie de schimbări şi reorganizare, compania pare însă să-şi fi revenit, vânzările grupului VW din UE avansând cu 8% în februarie faţă de februarie 2015.
În mod similar, Franţa şi Spania au mărci puternice ca Peugeot Citroen, Renault şi SEAT, parte a identităţilor economice ale acestora.
SEAT, de exemplu, un producător auto înfloritor a cărui istorie reflectă o mare parte a turbulenţelor politice şi economice din Europa secolului 20, ilustrează în acelaşi timp capacitatea statelor membre de a coopera pentru ca industria europeană să supravieţuiască, să se adapteze şi să prospere în pofida crizei financiare din zona euro.
Graţie acţionariatului străin, SEAT are motive solide să fie optimist în legătură cu viitorul.
Importanţa companiei pentru Spania trece dincolo de contribuţia sa directă din punct de vedere al locurilor de muncă, oficialii SEAT declarând pentru CNBC că producătorul „este unul din principalii piloni ai industriei spaniole“.
SEAT reprezintă aproximativ 1% din PIB-ul spaniol, potrivit companiei, care adaugă că „multe companii mici şi mijlocii depind de producţia SEAT“.
Atunci, în condiţiile în care producători ca SEAT înregistrează un boom al vânzărilor, ce ar putea să nu meargă? Pentru început, redresarea Europei nu este atât de sigură. Economia încă funcţionează într-un mediu caracterizat de inflaţie scăzută, consumatorii fiind încă prudenţi în legătură cu achiziţii majore.
Analiştii sunt de acord că Europa nu a depăşit încă ce a fost mai rău, iar deşi industria auto este unul dintre cele mai robuste sectoare, aceasta resimte presiuni din alte zone ca cea a reglementării, nesiguranţei privitoare la investiţii şi profitabilitate, competiţiei mondială şi nesiguranţei privitoare la perspectivele regiunii.
„În mod clar, industria este importantă pentru economiile naţionale şi regionale, însă toate companiile din cadrul acesteia întâmpină dificultăţi în a genera profit în Europa“, afirmă George Galliers, de la Evercore ISI.
„Este o industrie unde marjele operaţionale se ridică la 1-3% în Europa în cel mai bun caz. Nu este un business foarte profitabil“.
Alte potenţiale riscuri la orizontul industriei auto includ referendumul privitor la apartenenţa Marii Britanii la UE. Un vot pentru ieşirea Marii Britanii din UE i-ar duce pe muncitorii britanici din sectorul auto şi companiile pentru care aceştia lucrează, de la VW la BMW, Opel şi Tata Motors, în teritoriu necunoscut.
În timp ce majoritatea analiştilor sunt prudent optimişti cu privire la viitorul industriei auto din Europa, unii, ca Anil Valsan de la EY, cred că Europa mai are câţiva ani până va reveni la volumele de vânzări de dinainte de criză.
Valsan a declarat pentru CNBC că deşi Europa oferă suficiente stimulente pentru a încuraja inovaţia şi cercetarea în domeniul tehnologic, producătorii trebuie să se adapteze la modelul în schimbare al consumului.
„Până acum am tot vorbit de vânzări auto, însă acum au loc schimbări legate de ceea ce consumatorii vor cu adevărat şi acestea au legătură cu accesul la mobilitate ca serviciu“.
