Impresii la cald: cum vad criza doi romani care s-au situat in epicentrul colapsului financiar de peste Ocean

In decembrie 2006, un bond emis de Bear Stearns a inregistrat brusc o scadere a valorii; era un fapt fara precedent si a fost un semnal pentru Toni Iordache, pe atunci Structured Credit Desk Risk Manager la Fortis Bank New York, ca se va intampla ceva. A fost primul semn, perceput de Iordache, al crizei financiare care a inceput in Statele Unite ale Americii si care a trecut acum Oceanul, dand mari batai de cap europenilor, scrie Business Magazin. La aproape doi ani de la "prima picatura de sange", Fortis este acum o institutie financiara in deriva, sprijinita de trei guverne europene, iar Toni Iordache este Senior Manager Enterprise Risk Services la Deloitte Romania.

Toni Iordache, 41 de ani, are o voce puternica si initial pare putin dur; mai tarziu, prima impresie se distileaza: trei picaturi de fermitate, un strop de cinism, o doza de matematica, un "low profile" asumat si cumva surprinzator. Spunem cumva surprinzator pentru ca, intr-un Bucuresti unde etaloanele reusitei sociale sunt cele stiute, Toni Iordache nu are masina si prefera metroul si a depasit perioada in care banii exercitau vreun stres asupra sa.

Acelasi Bucuresti a marcat-o si pe Christina Iancu, care pana in ianuarie a fost CLO and CDS Portfolio Manager la ACA Capital, companie financiara care a gestionat active de 18 miliarde de dolari (CLO inseamna "collateralized loan obligation", CDS inseamna "credit default swap" - e vorba de titluri de valoare, respectiv de instrumente financiare avand la baza portofolii de credite). Ca atare, Christina Iancu, acum Senior Associate Financial Advisory la Deloitte Romania, considera New Yorkul "acasa" si spune despre ea ca este mai degraba cetatean al lumii decat romanca sau americanca. Un cetatean al lumii putin trist, pentru ca viata i s-a schimbat cu 180 de grade si pentru ca trebuie sa se impace cu ceea ce strainii veniti aici numesc "exotismul" capitalei Romaniei.

Si Toni Iordache, si Christina Iancu fac parte din cei aproximativ 100.000 de oameni pe care criza financiara si caderile mai marilor sau mai micilor institutii financiare i-au lasat fara slujbe. Financiar vorbind, "practic, toata America si jumatate din Londra nu mai sunt. Si-au pierdut slujbele toti si vorbim pe Facebook si nu ne vine sa credem. Ma intreaba: Tu unde ai ajuns?", "Pai eu am ajuns la Deloitte, in Romania", "Lasa, stai acolo, eu am ajuns la coltul strazii", spune Christina Iancu. Si sirul povestilor poate continua la nesfarsit, cu cuplul de americani, fosti colegi cu Christina Iancu, care au ales sa se mute in Bali, nu pentru exotism, ci pentru ca este foarte ieftin sa traiesti acolo, sau cu traderul bulgar despre care a citit ca s-a intors acasa si s-a calugarit.

Fost olimpic la matematica, prima alegere a lui Toni Iordache a fost Politehnica, in 1987. "Pe vremea aceea nu aveai prea multe optiuni, si am facut Politehnica, sectia lui Petre Roman. In '90 am schimbat macazul, pentru ca mi-am dat seama ca lucrurile se vor strica", spune Iordache, care a terminat Politehnica in 1992 si Cibernetica in 1995.

In 1996 lucra la Procter & Gamble si a primit o bursa pentru un MBA in Statele Unite. "Am terminat cu 3,95 din 4. Am avut o singura nota de B si in rest am avut numai A. Era, de fapt, singura optiune pentru a prinde un job acolo. Fiind matematician si placandu-mi finantele, nu mi-am dorit decat sa ajung pe Wall Street", spune Iordache. Visul i se implineste si in iunie 1998 ajunge trader la Citibank. Lucreaza pentru banca americana la New York si Londra pana in 2001, chiar inainte de 11 septembrie. Trece apoi la ICAP, un fond speculativ (hedge fund) care ii permite ca ia contact cu zona instrumentelor financiare de risc si unde traieste criza 'dotcom'. Apoi ajunge la Deutsche Bank, pentru putin timp, unde se ocupa de gestiunea riscurilor, iar pe urma intra in "spatiul credit", la JP Morgan, penultimul loc de munca pe Wall Street. "Eram vicepresident, dar ca nivel profesional, nu executiv. Eu administram riscuri, nu conduceam oameni", spune Iordache. Evolutia carierei l-a pus in situatia de a alege intre management si tehnica. A ales componenta tehnica, intrucat "cine stie face, cine nu stie face powerpoint sau scrie e-mailuri".

Wall Street a fost si prima slujba a Christinei Iancu, plecata impreuna cu familia in SUA in urma cu 14 ani. Acolo a facut liceul si facultatea, a terminat Finante si Investitii la City University of New York, in 2004.

"Am inceput cu un internship neplatit la o companie. Compania mea a inceput ca un hedge fund detinut de Bear Stearns si apoi s-a extins in mai multe directii. Aveam trei linii mari de business, printre care si CDO bazate pe credite ipotecare subprime. Fiindca aceste trei linii de business au avut de suferit, compania mea a dat faliment in decembrie 2007", rezuma Christina Iancu perioada dintre decembrie 2004 si finele anului trecut.

Anii de inceput ai lui Iancu pe Wall Street au fost "o experienta unica si fenomenala". Mai exact, un stil de viata fabulos, o perioada in care muncea foarte mult, "dar nu ne pasa, pentru ca faceam bani si aveam o viata. Aproape saptamanal incheiam tranzactii, se facea o petrecere. Cel mai mic deal pe care l-am facut vreodata a fost de 600 de milioane de dolari si cel mai mare de 1,2 miliarde de dolari".

Volumul mare de business facea ca juniorilor sa li se dea sansa sa se afirme. Iar juniorii se simteau motivati, si nu numai financiar.

"Pe Wall Street se lucreaza pentru bonusuri, nu pentru salarii. Salariul oricum nu-mi convine sa fie prea mare, pentru ca nu-mi convine sa platesc prea multe taxe, dar bonusul e baza. Si asa a fost si la noi", spune Christina Iancu.

Cand piesele dominoului au inceput sa cada, a fost un soc pentru toti, "pentru ca imaginati-va cum e sa te trezesti intr-o dimineata si sa nu mai fie cum a fost cu o zi in urma. Credeam ca ne-am luat masuri ca sa ne protejam, dar se pare ca masurile pe care ni le-am luat au fost apa de ploaie, nu ne-au protejat deloc si nimeni n-a putut sa creada ca se va ajunge chiar in halul asta. Absolut nimeni, asta v-o spun clar!", spune Christina Iancu. Iar despre traderi se poate spune ca au fost niste victime, pentru ca nu fac tranzactii pe cont propriu.

"Vinovatii trebuie cautati la nivel de CEO si CFO - toti aceia care au structurat produsele acestea si-au asumat riscurile pe care si le-au asumat si, in mod ironic, nu au fost trasi la raspundere in niciun fel. Au plecat cu pachete compensatorii de zeci de milioane de dolari. Inclusiv CEO-ul companiei la care am lucrat eu."

Efectele crizei financiare, crede Toni Iordache, se vor regasi in economia reala. "Daca ne dispar 1.000 de miliarde, cate active ne dispar? De 10 ori mai multe. Adica, de zece mii de miliarde mai putine imprumuturi. De care? Ipotecare, de masina, pentru studenti, carduri de credit. Toate vor disparea. Daca dispar, se ruineaza intreaga economie, pentru ca dispare si consumatorul."

Unde este Romania in toate acestea? Plecat din tara din 1996, Iordache poate sa spuna ca acum e incomparabil mai bine gratie investitiilor straine care se vad la tot pasul. Dar investitiile straine nu ajuta si nu vor ajuta prea mult pe o piata marcata de temeri: "Toata lumea spune ca Europa e sigura pentru ca n-a cumparat activele acelea toxice, iar Romania e si mai sigura pentru ca noi n-avem niciun cent investit. Problema nu e insa de efecte directe, ci indirecte".

Mai exact: in momentul in care n-ai acces la fonduri sau costul e extrem de mare, in primii ani pierzi din profitabilitate, spune el, si daca ai nevoie de fonduri, te duci pe piata de capital, dar "daca spui ca esti o banca din Romania, nu se uita nimeni la tine sau iti da cu 16%, cu 20% dobanda, si cand nu mai ai sa pui la loc, gata, s-a terminat".