Un scriitor lasă în urma sa cărţile publicate, un inginer podurile sau piesele create iar când vine vorba de un antreprenor, realizările sale se măsoară în numărul de locuri de muncă, în investiţiile şi în companiile puse pe picioare.
În industria de sănătate, despre care scriu de mai bine de opt ani, până săptămâna trecută, cel mai puternic antreprenor a fost Ilie Vonica, medicul sibian în vârstă de 59 de ani, care a pus bazele unui grup de firme în care lucrau mai bine de 2.000 de oameni şi care avea afaceri de 350-400 mil. euro. Puţine sunt businessurile din acest domeniu care angajează un număr atât de mare de oameni şi doar un singur grup, cel al lui Vonica, avea activitate în toate sectoarele de activitate din industria de sănătate.
Sibianul va rămâne în istoria sectorului privat de sănătate ca fiind primul antreprenor român care a ridicat un spital privat, în 2004, la Sibiu, în condiţiile în care în Capitală, abia în 2005 prima unitate de acest fel îşi primea pacienţii (şi care fusese un proiect al unei societăţi străine de asigurări, la acea vreme Interamerican).
De numele lui Vonica va fi legat unul dintre cei mai mari cinci distribuitori de pastile din România (Polisano), dar şi o fabrică de medicamente (una dintre cele mai mari din ţară ca dimensiune fizică), o reţea de clinici generaliste (Clinica Polisano), o reţea de farmacii (Reţeta), laboratoare, centre de fertilizare in vitro şi diverse activităţi de suport.
Până acum niciunul dintre antreprenorii români din industria de medicamente nu a reuşit să clădească un grup cu ramificaţii în toate aceste domenii şi care, prin proiectele implementate, să aibă acelaşi impact în sectorul privat.
L-am cunoscut pe Ilie Vonica în 2007, la Sibiu, după ce acceptase cu greu să-mi acorde un interviu în care să vorbească despre începuturile sale în business şi despre planurile pe care le avea în continuare. Avea biroul în cadrul spitalului, iar în acea perioadă încă îşi făcea profesia de bază, aceea de medic ginecolog, acordând consultaţii. Pentru interviu şi-a făcut timp rupându-şi chiar din consultaţii. Era perioada în care distribuitorul, principala sa companei din grup, trecuse de 130 mil. euro cifra de afaceri şi îşi croise planurile să îl ducă la 350 mil. euro în următorii ani (anul trecut a realizat 330 mil. euro).
Ilie Vonica era calm şi calculat. Îşi alegea foarte bine cuvintele şi nu lăsa nimic la voia întâmplării. A venit personal să mă întâmpine când am sosit la intrarea în spital şi tot personal m-a însoţit la o vizită în cadrul unităţii. A petrecut minute bune adresându-mi întrebări despre mine, despre familia mea, despre Ziarul Financiar. Dorea să înţeleagă contextul, oamenii şi mediul din care provin. Nu vorbea mult şi răspundea punctual la întrebări. Despre prima sa clinica spunea că a fost “inima afacerii sale” şi îşi amintea că la începuturi fusese întrebat dacă nu îi este teamă fiind deja coloşi pe piaţă. Acestea sunt lucurile care mi-au rămas în minte de la prima întâlnire cu medicul sibian.
Aveam să-l revăd pe Ilie Vonica în alte trei ocazii: din nou la Sibiu, când la fel de greu a acceptat să-mi acorde un al doilea interviu, apoi la un eveniment al Ziarului Financiar tot la Sibiu unde a discutat despre cel de-al doilea proiect al său de spital (care astăzi funcţionează la Sibiu; se întâmpla în aceeaşi în care Sanador inaugura oficial la Bucureşti cel mai mare spital privat din ţară) şi apoi la inagurarea centrului său de fertilizare in vitro din Capitală.
Deşi businessul său creştea an de an (în intervalul 2009-2011 principala sa companie din grup îşi majorase afacerile cu 100 mil. euro) şi noi proiecte se adăugau, Ilie Vonica rămăsese aceeaşi prezenţă sobră, retrasă şi elegantă.
Omul de afaceri răspundea la telefon ori de câte ori era sunat, însă în ultima perioadă a preferat să stea departe de lumina reflectoarelor şi să nu dea declaraţii presei. Informaţiile despre companiile sale erau trimise de managerii grupului. Orice discuţie cu omul de afaceri începea întotdeauna la fel: “Ce faci, Ioana? Ce mai face familia ta?”. Abia apoi se arăta interesat de motivul pentru care fusese sunat.
În urma cu circa trei săptămâni, numele lui Ilie Vonica a apărut într-un dosar al reţetelor false de la Fundeni, dosar în care soţia sa a fost arestată şi unde el a fost audiat ca martor. De aici a pornit drama omului de afaceri, care săptămâna trecută a decedat după ce s-a aruncat de la etajul vilei. Sub presiunea unei anchete încă în derulare, în care multe detalii au fost făcute publice, omul de afaceri a cedat.
Pentru grupul Polisano pe care sibianul l-a clădit a venit acum vremea să arate dacă se poate desprinde de sub aripa fondatorului, iar managerii pe care Vonica i-a ales trebuie să dovedească că sunt suficient de “căliţi” pentru a duce mai departe şi adapta proiectele sale, într-o industrie extrem de dură, în care orice slăbiciune va fi speculată de competitori.
