La sfârşitul anilor ’90, după vreo şase ani de „construcţie” în distribuţia de vinuri, înfiinţam primul magazin specializat. Puneam „la raft” primele vinuri de clasă româneşti şi primele vinuri de import. E greu de crezut astăzi (mie îmi era greu să cred şi atunci) că Bucureştiul nu avea niciun magazin de vinuri. La fel de greu de crezut / înţeles în 2019 este că o parte din reacţiile publicului erau destul de violente (Slavă Domnului, doar verbal): „ce ne trebuie vinuri de import?” şi „de ce costă atât de mult un vin, nu e făcut tot dintr-un kil de struguri?”
Viaţa (piaţa?) s-a aşezat încetul cu încetul. Am continuat să aducem vinuri din Italia, Spania, Australia, Slovenia (!!!), Ungaria (altele decât Tokaji), Argentina, Chile, Noua Zeelandă, Portugalia ş.a.m.d. Am convins producătorii autohtoni (pentru consemnarea istorică: greu) să-şi restructureze producţia şi oferta.
Primele „private label” sau primul Wine Bar din ţară, aducerea în exclusivitate a paharelor Riedel şi, practic, tot ceea ce era nou în piaţa mondială, au dat un impuls serios pieţei autohtone. Primul laser engraver în retail (pentru personalizarea cadourilor) şi primele cărţi de specialitate, au consolidat trendul ascendent al circulaţiei vinurilor bune.
În schimb, atunci când făceam o recomandare, oricine m-ar fi putut suspecta (pe bună dreptate) ca fiind subiectiv, racordat (inevitabil) la interesul comercial.
Chiar dacă nu a fost aşa, astăzi, după 10 ani de la exitul total din orice business cu vin, vreau să vă asigur că „invitaţiile” mele la a (re)cunoaşte vinurile bune, ţin de dorinţa de a deveni o comunitate cât mai largă de connaisseuri, epicurieni, atinşi de ludic. Toate astea pentru încă o extensie (din puţinele posibile) a libertăţii pe care „e-ul” fiecăruia îl reclamă.
1.Taylors Wines, RESERVE PARCEL – Shiraz 2017, Australia
2.Füleky Pincészet, Tokaji Furmint dry, 2015
3.Kaltern Kellerei Cantina, Gewurztraminer 2016, Italia
1. Taylors Wines, RESERVE PARCEL – Shiraz 2017, Australia
Vinurile australiene nu au făcut vogă doar pentru că au „marketing bun”.
Cei care cred asta se înşală. Concursurile (serioase) de vin se ţin „în orb”, adică fără ca evaluatorii să cunoască identitatea/provenienţa produsului.
Dincolo de poziţionarea excelentă dată de analiza specialiştilor, vinurile australiene au un farmec aparte. Shiraz-ul, în special. (Shiraz - forma anglo-saxonă pentru franţuzescul Syrah, formă impusă de australieni; astăzi, adoptarea uneia dintre forme nu mai ţine de localizarea geografică ci, mai degrabă, de stilul adoptat).
Fascinează prin notele grave de fruct supracopt, forţă, nivel ridicat de alcool (cel mai adesea 14,5% din volum) şi un postgust lung, neaşteptat de pluşat.
Cele de mai sus sunt elemente ale unei descrieri generice, dar aşa arată şi vinul nostru. Cred că îl puteţi găsi pe internet. Probabil că vizează piaţa românească, motiv pentru care participă la VINARIUM IWCB unde obţine punctaje între aur şi argint, întotdeauna.
2. Füleky Pincészet, Tokaji Furmint dry, 2015
Am mai scris de Gastrolab (Piaţa Victoriei)? Nu mai ştiu. Dacă vă programaţi o seară frumoasă, cu mâncăruri şi vinuri bune, acest loc vă va face plăcere. Aici se găseşte şi acest Tokai, atenţie, care NU este dulce. Un Furmint remarcabil (încă nu e 100% decisă rudenia cu Grasa de Cotnari).
Aur la Concursul Internaţional VINARIUM (din întâmplare, la ediţia 2019 nu a fost niciun jurat din Ungaria). Ofertant pentru a susţine feluri de mâncare din orice curent gastronomic dar, aşa cum îi stă bine unui vin valoros, poate fi companion -în sine- pentru o seară lungă. Conceptul e la intersecţia între „old style” şi „new style”. Totuşi, îl simt mai aproape de oamenii care au ceva experienţă de viaţă. Oameni care au de ce să se uite cu satisfacţie şi în urmă şi pot da învăţare celor mai tineri.
3. Kaltern Kellerei Cantina, Gewurztraminer 2016, Italia
În general, vinurile din Alto Adige sunt cu aciditate mai mare, uşor minerale. Pentru vinul pe care îl recomand astăzi, notele distinctive sunt cele picante, condimentate. Există un stoc din acest vin care, din varii motive, nu a prea circulat pe piaţa noastră.
Anul de producţie ar putea speria pe băutorii de vin alb care preferă, de regulă, vinuri mai tinere. Din acest motiv, vin (!) cu precizarea că nu notele primare, de fruct, sunt cele care ies în evidenţă, ci cele secundare, cu tot alaiul „brutăresc” şi o surprinzătoare paletă de condimente care „pişcă” limba şi cerul gurii surprinzător şi incitant. Adus în ţară de Twins Wine.
Lista vinurilor medaliate la IWCB VINARIUM 2019 aici.
