Dupa criza din Rusia si din Asia de Sud-Est, nevoia de finantare externa a Romaniei a fost mult mai dificil de acoperit, iar nivelul de atunci al rezervelor valutare nu dadea o marja de manevra prea ampla autoritatilor. Si atunci, ca si acum de altfel, agentiile de rating ne-au tratat cu foarte multa circumspectie, iar stirea principala despre Romania, repetata obsesiv de agentiile internationale timp de mai bine de un an, prezenta, intr-o forma sau alta, iminenta incetare a platilor externe de catre tara noastra.
Mult mai problematic a devenit, in acea perioada, faptul ca Fondul Monetar International a experimentat un nou tip de abordare pentru tarile indatorate, numit P.S.I. (private sector involvement), pe care l-a testat pe patru tari, printre care si Romania. Aceasta abordare a fost pana la urma un esec, iar Fondul Monetar International a abandonat-o.
Intre timp insa, Romania a fost pusa in situatia fie de a-si ajusta deficitul extern prin forte proprii, fie sa se imprumute pe piata externa in conditii insuportabile. Tara noastra a adoptat prima solutie si a incheiat ulterior un acord cu FMI.
Totusi, Standard & Poor's, care ne scazuse prompt ratingul pana la o singura treapta de nivelul care ar fi desemnat arierate la plata datoriei externe - pas pe care Romania nu l-a facut - a mentinut acest calificativ scazut mult timp dupa ce situatia critica fusese depasita, iar rezervele tarii incepusera sa creasca.
Am rememorat acest eveniment petrecut acum zece ani, pentru ca in ultimele luni am un pronuntat sentiment de deja-vu. Au fost mai intai evaluarile sumbre ale unor analisti externi, a urmat apoi atacul esuat impotriva leului, jocul a continuat cu scaderea ratingului de tara sub nivelul de investment grade - Romania fiind singura tara a Uniunii Europene in aceasta situatie. Ieri am mai citit un comentariu pe Bloomberg care spune ca Romania si Bulgaria, ca tari suverane, risca incetarea platilor la o datorie externa preponderent privata. Iar pentru a argumenta aceasta pozitie se folosesc cele mai "exotice" argumente, de la prezentarea cazurilor altor tari din regiune care au incheiat acorduri cu Fondul Monetar International pana la afirmatia ca monedele Bulgariei si Romaniei s-au depreciat fata de dolarul american, in conditiile in care moneda bulgara este in regim de consiliu monetar, deci are cursul fix fata de euro si oscileaza fata de dolar exact atat cat euro, iar leul se raporteaza, de asemenea, la moneda unica europeana. Intr-un fel, cam acelasi tip de abordare ca si in 1998-1999.
Exista o deosebire, esentiala, dar ea este mentionata numai in fuga, si anume ca rezervele valutare ale Romaniei sunt acum mai mari decat intreaga datorie publica a tarii. In consecinta, cu politici interne judicioase, avem posibilitatea sa trecem peste aceasta perioada in conditii net mai bune decat in 1999.
Cred cu tarie acest lucru si pentru ca, pe ansamblu, ultimul deceniu - cel parcurs impreuna cu ZF - a fost unul de progres insemnat pentru tara noastra. Nu putem pierde cu vederea faptul ca in noua din ultimii zece ani am avut crestere economica, iar in sapte dintre acestia cu rate anuale care au depasit 5%. Inflatia, care s-a situat in prima parte a anilor '90 in palierul cu trei cifre, a coborat in ultimii ani in zona cu o singura cifra.
De asemenea, aderarea la NATO si la Uniunea Europeana asaza Romania intr-un cadru politic care favorizeaza o dezvoltare durabila a economiei. Produsul intern brut din acest an se va situa in jurul valorii de 140 de miliarde de euro, adica 6.500 de euro pe locuitor. In 1999, PIB-ul total al Romaniei abia urca la 33 de miliarde de euro, iar cel pe locuitor era mai mic de 1.500 de euro. Acest salt - care a atras semnificative modificari, inclusiv in standardele de consum - va trebui sa concorde si cu o evolutie pe masura a intelegerii fenomenelor economice, pentru a continua un parcurs, pe cat posibil, lipsit de asperitati.
Daca privim lucrurile in perspectiva evolutiei pe termen lung a societatii romanesti, deceniul de cand exista Ziarul Financiar marcheaza o cotitura radicala, pe care am putea-o compara cu perioada de mare avant de dupa Primul Razboi Mondial si crearea Romaniei Mari.
In asemenea momente de cotitura, evolutiile cantitative, fara indoiala importante si ele, trebuie insotite de schimbari de ordin calitativ ce tin de filosofia sociala de ansamblu, de evolutia exigentelor si a valorilor la nivel national. Din aceasta perspectiva, formatorii de opinie si presa in general joaca un rol major. In mod particular, presa de specialitate economica se situeaza intr-o pozitie cu totul speciala.
De altfel, Banca Nationala a urmarit in mod consecvent realizarea unei mai bune educatii economice si a incercat sa sprijine dupa puterile ei cresterea profesionalismului jurnalistilor in abordarea problematicii economice. Sa ne amintim ca Ziarul Financiar s-a lansat in urma cu zece ani chiar in holul de marmura al Bancii Nationale. De-a lungul anilor, au fost numeroase situatiile in care Banca Nationala a participat la evenimente organizate de Ziarul Financiar si invers. In permanenta a existat un dialog din care, cred eu, au castigat atat ziaristii formati de Ziarul Financiar, cat si specialistii Bancii Nationale. Si daca este adevarat ca banca centrala nu trebuie sa ramana izolata intr-un turn de fildes, nu e mai putin adevarat ca media de specialitate ar trebui sa evite alunecarea in senzationalul facil, care nu poate da rezultate decat pe termen scurt. In cele din urma, un public mai avizat ia decizii mai corecte, care sunt in folosul evolutiei economice de ansamblu.
Stiu ca in ceea ce priveste formarea opiniei publice lucrurile nu sunt simple si nici liniare. Este greu ca o generatie care a invatat ca preturile se formeaza adaugand beneficiul planificat la costul planificat sa reuseasca sa se adapteze la realitatea de azi, cand preturile se formeaza in functie de raportul dintre cerere si oferta. De aici decurge si dificultatea mai mare, atat pentru decidentul de politica economica, cat si pentru analist, ca si pentru mass-media.
Preluarea si repetarea - uneori cu buna intentie - a declaratiilor unor participanti la jocul pietei poate, de asemenea, genera confuzie. Ma gandesc, de exemplu, la reprezentantii unor producatori de ulei comestibil care sustineau cu cateva luni in urma ca pretul produselor lor va continua sa creasca, desi oferta de pe piata din acest an este de cateva ori mai ridicata decat cea din 2007. Asa cum era si normal, preturile la ulei au inceput sa scada si probabil vor continua, sub presiunea modificarii raportului dintre cerere si oferta. Sau, intr-o alta imprejurare, un om de afaceri a declarat ca scaderea cererii intr-o anumita industrie va atrage cresterea preturilor pentru ca producatorii vor dori sa-si pastreze nealterate profiturile. Nici aceasta declaratie nu a fost urmata de o replica adecvata, iar mesajul care se transmite in piata ramane ca orice s-ar intampla, preturile cresc.Un alt exemplu, la care as vrea sa ma refer pe scurt, este legat de aprecierea unor colegi, bancheri comerciali, ca Banca Nationala ar fi facut in octombrie anul acesta un fel de hocus pocus prin care a disparut lichiditatea din sistemul bancar. Cu alte cuvinte, incercand sa penalizeze pe speculatorii care au atacat leul, a lovit, de fapt, in bancile autohtone. Intelegerea canalelor prin care se misca lichiditatea in lei in sistem nu este, intr-adevar, un lucru foarte simplu, de aceea este usor sa fie creata confuzie si sa fie deturnat sensul adevarat al lucrurilor. In realitate, atat timp cat bancile si-au indeplinit, si in octombrie (dupa datele preliminare), nivelul de 20% al rezervelor minime obligatorii, nu se poate vorbi despre o criza de lichiditate. Cel mult, apar temporar scaderi relative, legate de cele mai multe ori de platile de impozite, catre buget, ale companiilor. Dar si in asemenea situatii exista facilitatea de credit a Bancii Nationale, la care au acces imediat toate bancilor care pot sa constituie garantia ceruta de aceasta.
Faptul ca unele banci nu s-au ingrijit sa-si constituie din timp un stoc de titluri de stat nu inseamna decat decizia managementului acestor banci de a risca pentru cresterea profitului si a cotei de piata. Deseori insa, riscul nu aduce numai profit.
Nu mai putin important este rolul presei de specialitate in intelegerea dimensiunilor reale ale fenomenelor pe care le analizeaza. Un ziar de specialitate de forta si prestigiul de care se bucura Ziarul Financiar are chiar obligatia de a calibra judicios o informatie cu analiza semnificatiei ei. Iata bunaoara, in ultimele zile au abundat relatarile de presa prezentate pe un ton grav, uneori apocaliptic, cu privire la numarul probabil de persoane care vor ajunge in situatia de somaj in lunile urmatoare: circa 30.000 de persoane. Desigur, la nivel individual, fiecare persoana care isi pierde locul de munca are de rezolvat o problema care nu este dintre cele mai usoare. La nivel de economie nationala insa, cresterea cu 30.000 de persoane a numarului somerilor reprezinta circa 0,5% din forta de munca. Coroborat cu nivelul foarte scazut al somajului, de 3-4% inainte de declansarea actualei recesiuni mondiale, concluzia pe care o va trage analistul economic este ca, deocamdata, cu greu se poate vorbi despre o problema presanta a somajului in Romania.
Nu este mai putin adevarat insa ca perspectivele imediate ale economiei romanesti nu sunt si nu pot fi cele mai bune. Contextului mondial profund nefavorabil i s-a suprapus ceea ce am putea numi si noi o exuberanta irationala, atat din partea pietelor, cat si, de multe ori, a autoritatilor statului roman. Combinatia dintre mediul extern ostil si ceea ce pare inadecvarea raspunsului intern la acest mediu reprezinta, dupa parerea mea, cauza fundamentala pentru care agentiile de rating au depunctat, uneori foarte sever, ratingul nostru de tara. Desigur, putem sa ne exprimam dezacordul fata de evaluarea agentiilor de rating. Uneori, insesi agentiile in cauza au facilitat criticile noastre. Este intr-adevar greu de inteles cum o agentie de rating serioasa poate sa analizeze riscul asociat unei tari (riscul suveran) fara macar a face vreo referire la nivelul datoriei publice si cel al rezervelor internationale ale tarii in cauza. Ca profesor, pot spune raspicat ca "subiectul nu este tratat", de aceea concluzia este nefundamentata.
Referitor la aceste evaluari trebuie sa spun insa ca lucrurile nu sunt nici pe departe atat de simple. Desigur, am putea afirma ca in momentul de fata situatia noastra este mai buna decat a altor tari din regiune cu un rating pastrat in zona "investment grade". Dar acele tari cel putin au adoptat masuri de austeritare pe plan national.
Cum stau lucrurile in tara noastra? Dupa doi ani la rand de cresteri salariale de 20-25% anual - mai mult decat dublul sporului de productivitate a muncii - pentru anul 2009 erau avizate cresteri de 50-60%, iar acordurile cu sindicatele, atunci cand se fac, nu prea coboara sub 35%. O asemenea abordare arata o primejdioasa decuplare intre aspiratii si realitati. In contextul actual international si tinand seama de nivelul deja primejdios de ridicat al deficitului extern, problema care se pune nu poate fi aceea a cresterii in continuare a consumului intern, inca si mai rapid decat cresterea productivitatii muncii, pentru ca nu mai are cine sa finanteze asa ceva. Iar daca noi nu intelegem singuri aceste lucruri, vin agentiile de rating si ne avertizeaza. Iar daca si actionam in sensul unor acorduri salariale sau chiar a unor legi pentru care nu exista resurse reale in economie, iar cererea - potentiala in acest moment - devine cerere reala si imediata, efectele pot fi dintre cele mai rele. Cresterea salariala nu numai ca nu va antrena un nivel de trai mai ridicat, dar s-ar risipi cu multa usurinta si ceea ce s-a dobandit in ani de eforturi pe linie de stabilitate economica, de crestere a investitiilor si a potentialului de crestere viitoare. Asa cum am aratat in Parlamentul Romaniei, daca cresterea nivelului de trai ar fi fost doar o chestiune de vointa si decizie politica, nu am mai avea in lume tari sarace.
Este adevarat ca acest din urma punct este tratat echilibrat in presa de specialitate. Fata de acum zece ani, presa economica a evoluat semnificativ. Acum avem publicatii de specialitate, chiar si televiziuni de specialitate, o piata a analistilor financiari, ceea ce arata in final maturizarea societatii romanesti. As indrazni chiar sa spun ca jurnalistii economici sunt in general mai aproape de realitate decat se dovedesc, din pacate, prea multi dintre decidentii din economie.
Trebuie sa o spun limpede: Romania nu are alternativa la realizarea unei ajustari a cererii interne pentru a reduce vizibil deficitul extern. Stiu cat este de dureros acest lucru si cat este de dificil de pus in practica de catre orice guvern. Am condus guvernul in perioada critica din anii 1999-2000 si percep exact cat este de dificila ajustarea consumului intern, fie si cu numai doua puncte procentuale din PIB. De aceasta data, dificultatea ajustarii va fi mai degraba perceputa ca fiind mare, deoarece ea trebuie sa se produca dupa un numar de ani in care s-au inregistrat cresteri semnificative ale consumului. Tendinta parea sa continue la nesfarsit, ceea ce a dus la decuplarea aspiratiilor de posibilitatile reale de indeplinire. De aceea este bine sa ajustam cererea interna, mai devreme si nu mai tarziu, cat timp avem inca o crestere economica semnificativa, pentru ca, in acest fel, ajustarea inseamna numai redimensionare si nu amputare.
O problema esentiala careia societatea romaneasca trebuie sa-i gaseasca un raspuns in scurt timp este ce anume va ajusta mai intai, consumul sau investitiile. Inteleg ca trebuie sa cumpatam bine lucrurile. Intrebarea este: ne pastram optiunea pentru a cumpara tot mai multe masini, fara sa lasam resurse si pentru a construi infrastructura rutiera necesara? In putini ani, o asemenea optiune ne-ar putea duce intr-un blocaj al traficului, iar consumul suplimentar pe care ni l-am putea, eventual, asigura ar fi doar de monoxid de carbon din tevile de esapament. Acest exemplu nu este doar metaforic. Putem vedea la tot pasul ca dezechilibrul intre consumul intern si economisire, ca sursa de finantare a investitiilor, produce deja probleme serioase, atat pentru economie in ansamblu, cat si pentru cetateni - al caror standard de viata este, in mod paradoxal, amputat tocmai ca urmare a dezechilibrului dintre consum si investitii.
Momentul actual este fara indoiala unul critic, iar ajustarea cererii interne nu poate sa intarzie. Nu doresc sa dramatizez lucrurile si nici sa trag un semnal de alarma nejustificat. Asa cum am aratat insa si cu alte ocazii, fie vom realiza o aterizare lina prin politici intelepte pe plan intern, fie ajustarea va fi indusa din afara, de piata de capital externa, iar atunci ea nu va mai fi nici lina, nici de proportii rezonabile. Fata de declaratiile anterioare pe aceasta tema, acum pot sa adaug doar urmatoarele: conditiile externe nu lasa prea mult timp pentru ezitari.As dori sa inchei intr-o nota optimista. Ziarul Financiar, de altfel, a avut, de cele mai multe ori, un ton pozitiv, pe care ii doresc sa-l pastreze nealterat. Alaturi de dumneavoastra, am mare incredere in viitorul tarii noastre. Si doresc, impreuna cu dumneavoastra, ca intelepciunea sa prevaleze in fata nerabdarii, iar riscul unui derapaj sever in perioada imediat urmatoare sa nu se materializeze.
Cu aceste ganduri, urez mult succes realizatorilor Ziarului Financiar si mult profesionalism in abordarea dificilei tematici economice intregii mass-media de specialitate."
Principalele idei ale discursului guvernatorului BNR
- In ultimele luni, am un pronuntat sentiment de deja-vu cu situatia din 1998-1999, cand Romania a fost pusa in situatia fie de a-si ajusta deficitul extern prin forte proprii, fie sa se imprumute pe piata externa in conditii insuportabile.
- Exista o deosebire esentiala insa fata de acea perioada, dar ea este mentionata numai in fuga, si anume ca rezervele valutare ale Romaniei sunt acum mai mari decat intreaga datorie publica a tarii.
- Daca privim lucrurile din perspectiva evolutiei pe termen lung a societatii romanesti, deceniul de cand exista Ziarul Financiar marcheaza o cotitura radicala, pe care am putea-o compara cu perioada de mare avant de dupa Primul Razboi Mondial si crearea Romaniei Mari.
- De-a lungul anilor au fost numeroase situatiile la care Banca Nationala a participat la evenimentele organizate de Ziarul Financiar si invers. In permanenta a existat un dialog din care au castigat atat ziaristii formati de Ziarul Financiar, cat si specialistii Bancii Nationale.
- Stiu ca in ceea ce priveste formarea opiniei publice, lucrurile nu sunt simple si nici liniare. Este greu ca o generatie care a invatat ca preturile se formeaza adaugand beneficiul planificat la costul planificat sa reuseasca sa se adapteze la realitatea de azi, cand preturile se formeaza in functie de cerere si oferta.
- In contextul actual international si tinand seama de nivelul deja primejdios de ridicat al deficitului extern, problema care se pune nu poate fi aceea a cresterii in continuare a consumului intern, inca si mai rapid decat cresterea productivitatii muncii, pentru ca nu mai are cine sa finanteze asa ceva.
- Trebuie sa o spun limpede: Romania nu are alternativa la realizarea unei ajustari a cererii interne pentru a reduce vizibil deficitul extern. Stiu cat este de dureros acest lucru si cat este de dificil de pus in practica de catre orice guvern.
- Este bine sa ajustam cererea interna, mai devreme si nu mai tarziu, cat timp avem inca o crestere economica semnificativa, pentru ca in acest fel ajustarea inseamna numai redimensionare si nu amputare.
- Putem vedea la tot pasul ca dezechilibrul intre consumul intern si economisire, ca sursa de finantare a investitiilor, produce deja probleme serioase, atat pentru economie in ansamblu, cat si pentru cetateni - al caror standard de viata este, in mod paradoxal, amputat tocmai ca urmare a dezechilibrului dintre consum si investitii.
- Alaturi de dumneavoastra, am mare incredere in viitorul tarii noastre. Si doresc impreuna cu dumneavoastra ca intelepciunea sa prevaleze in fata nerabdarii, iar riscul unui derapaj sever in perioada urmatoare sa nu se realizeze.Guvernatorul BNR impreuna cu Adrian Sarbu si Ion Tiriac
Ziarul Financiar a premiat oamenii si companiile care au marcat economia romaneasca in ultimul deceniu
Peste 600 oameni de afaceri, executivi si inalti reprezentanti ai statului au participat joi seara la Gala aniversara a Ziarului Financiar, la care au fost premiate personalitatile, companiile si brandurile care au marcat economia romaneasca in ultimi zece ani. Cu acest prilej, Ziarul Financiar a lansat cea de-a treia editie a catalogului "Top 100 cele mai valoroase companii din Romania".
Pentru detalii click aici.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
