Temerile Europei cu privire la o Americă izolaţionistă sub o a doua preşedinţie Trump devin realitate. Donald Trump nu a sigilat încă nominalizarea republicană pentru cursa pentru Casa Albă din acest an, iar votul prezidenţial este la mai multe luni distanţă, dar el lucrează deja pentru a submina NATO şi securitatea celor mai apropiaţi aliaţi ai Washingtonului. Sâmbătă, Trump a declarat că va încuraja Rusia să facă "ce naiba vrea" dacă membrii alianţei nu reuşesc să îndeplinească obiectivele de a cheltui 2% din produsul intern brut pentru apărare. Chiar şi după standardele sale de campanie, a fost o declaraţie extraordinar de nechibzuită, scrie FT într-o opinie semnată de editorii publicaţiei.
Prin asaltul său împotriva Ucrainei, Rusia a iniţiat cel mai devastator război pe teritoriul european din 1945 încoace. Reprezintă cea mai mare ameninţare la adresa securităţii alianţei din ultimele decenii. SUA încă mai au zeci de mii de soldaţi staţionaţi în Europa. Acestea sunt mai expuse riscului astăzi decât au fost vineri. Dacă Trump nu este în complicitate cu preşedintele rus Vladimir Putin, el îi serveşte, fără îndoială, interesele.
Promisiunea NATO de apărare reciprocă se bazează pe încrederea că va fi respectată mai mult decât pe orice obligaţie legală. Trump a spulberat această încredere. Nici măcar dublarea mâine a cheltuielilor militare europene nu ar putea să o repare. În mod regretabil, un număr tot mai mare de legislatori republicani sunt de acord cu Trump în ceea ce priveşte valoarea limitată a alianţelor. Acest lucru ar trebui să îi deranjeze pe toţi aliaţii Americii din întreaga lume. Cu siguranţă îi va încuraja pe duşmanii săi.
De fapt, alarma a fost trasă de ceva timp. În urma invaziei la scară largă a Rusiei în Ucraina, guvernele europene au făcut promisiuni uneori considerabile de a creşte cheltuielile pentru apărare şi de a reface stocurile de arme epuizate. Deşi încurajatoare, există îndoieli în majoritatea ţărilor cu privire la modul în care aceste creşteri vor fi susţinute pe termen lung. Multe capitale par să nege în continuare dimensiunea investiţiilor necesare în tehnologie, în stimularea capacităţii industriale de apărare şi în extinderea forţelor de luptă ca mijloc de descurajare a agresiunii ruseşti.
Europenii trebuie să înceapă să se gândească la ceea ce este de neconceput: cum să planifice un război fără America. Acest lucru necesită un pilon european în cadrul NATO, cu europeni capabili să furnizeze mijloace militare cruciale, cum ar fi transportul greu şi serviciile de informaţii, pe care doar SUA le deţin în prezent. Aceasta ar putea implica, de asemenea, utilizarea de către UE a resurselor NATO pentru a desfăşura alte misiuni decât cele de menţinere a păcii. De asemenea, UE ar trebui să aibă un rol extins în promovarea dezvoltării şi achiziţiilor comune de sisteme de armament, alături de alte proiecte de colaborare, poate sub auspiciile unui comisar european pentru apărare. Regatul Unit şi alte state NATO din afara UE trebuie să fie implicate îndeaproape. Aceasta este o lucrare de zeci de ani. Dar europenii trebuie să dea dovadă de hotărâre şi de determinare acum, nu în ultimul rând pentru a trimite un mesaj Kremlinului.
Modul de a începe este de a înarma Ucraina. Aceasta trebuie să fie prioritatea pe termen scurt. Până în prezent, performanţa Europei a fost dezamăgitoare, în ciuda eforturilor Germaniei şi ale Comisiei Europene în special. Guvernele au fost prea lente pentru a semna contracte şi prea timide pentru a subvenţiona extinderea capacităţii de producţie, în special pentru muniţia de artilerie. Acestea trebuie să se îndrepte rapid. Trebuie să facă acelaşi lucru pentru apărarea aeriană şi drone şi să împărtăşească tehnologia de război electronic cu forţele ucrainene. Poate că astfel de ambiţii îl vor convinge pe Trump să adere la cauza NATO, dacă va deveni din nou preşedinte. Dar europenii nu se pot baza pe acest lucru. Ei trebuie să se pregătească pentru o lume nouă, în care să se ocupe de propria securitate.
