VIDEO ZF Live. Cosmin Şerbănescu, preşedintele Institutului de Control Intern, şi Andrei Burz-Pînzaru, Reff & Asociaţii: Nu poţi să previi ceea ce nu cunoşti. Companiile şi antreprenorii trebuie să înţeleagă riscurile la care se supun şi ce din activitatea lor ar putea fi faptă penală

14 mar 2017 Autor: Ştefan Stan

Când vine vorba de cheltuirea banilor publici, este o problemă sistemică în România, legată de lipsa unui plan de dezvoltare, cu obiective clare, printr-un plan de guvernare asumat şi printr-un proiect pe termen lung de dezvoltare, agreat politic.
 
României îi lipseşte în primul rând o strategie de dezvoltare pe termen mediu şi lung şi viziunea decidenţilor politici. Multe instituţii la sfârşitul anului trecut nu au fost capabile să cheltuie fondurile care le-au fost alocate, a spus Cosmin Şerbănescu, preşedintele Institutului de Control Intern, în cadrul emisiunii de business ZF Live.
 
Când vine vorba de percepţia actuală legată de cheltuirea banilor publici, aceasta este că o mare parte din aceştia sunt „furaţi“ sau cheltuiţi ineficient, idee care vine în principal din realitatea cotidiană.
 
„Vedem că în 27 de ani nu au fost schimbări profunde în România, pe de-o parte pentru că nu au fost investiţii care să adauge plusvaloare şi să fie continuate într-o formă care să fie de un real folos societăţii, iar pe de altă parte din ineficienţa unor instituţii publice în a administra propriul buget“, a spus Şerbănescu.
 
Preşedintele Institutului de Control Intern explică faptul că dincolo de orice strategie, este nevoie de instrumente prin care să fie măsurate eficienţa, eficacitatea şi utilitatea măsurilor antifraudă.
 
Dacă în cazul achiziţiilor publice deja este asociată ideea de luptă antifraudă şi anticorupţie, Andrei Burz-Pînzaru, partner la Reff & Asociaţii, susţine că prevenţia antifraudă nu ar trebui să fie pe primul plan şi în mediul privat.
 
„Prevenţia a ajuns pe primul plan în sectorul public din cauza sentimentului legat de ineficienţa cheltuirii banului public. În sectorul privat, focusul trebuie să fie pe partea de dezvoltare a afacerii, de dezvoltare de locuri de muncă şi creare de profit. Se vorbeşte mult astăzi de riscuri penale în domeniul afacerilor pentru că în ultimii 25 de ani nu a fost o incidenţă crescută a cazurilor penale în sectorul privat, iar acum apar şi toată lumea vede asta ca pe ceva surprinzător“, a spus Pînzaru.
 
Antreprenorii au început să fie din ce în ce mai alerţi cu privire la riscurile penale, lucru care nu era specific sectorului privat.
 
Cazuri de inspecţii fiscale care în trecut se soldau cu calificarea unor cheltuieli ca fiind nedeductibile mai nou atrag riscuri de evaziune fiscală.
 
„Nu doar că e nedeductibil, dar ştiai că e nede­duc­tibil, uite evaziunea fiscală“, explică Pînzaru: „Există ca­zuri reale de evaziune identificate şi trimise în faţa instan­ţei, dar şi cazuri în care, deşi indivizii nu avuseseră în ve­dere o faptă de evaziune fiscală, se trezesc prinşi într-un pro­ces penal de durată, care perturbă activitatea societăţii. De aici vine o preocupare crescută în cadrul organizaţiilor pentru a identifica şi preveni din timp riscuri de genul acesta.“
 
Când vine vorba de sistemul public de verificare a modului în care sunt cheltuite fondurile, primul pilon în lupta antifraudă este de prevenţie şi detecţie în ceea ce înseamnă utilizarea fondurilor şi managementului eficient al activităţii. Al doilea pilon este mecanismul de verificare externă - Curtea de Conturi sau celelalte instituţii abilitate în domeniu.
 
„Este foarte importantă cunoaşterea. Nu poţi să previi ceea ce nu cunoşti. Oamenii trebuie să înţeleagă riscurile la care te supui, ce constituie faptă penală. Istoric, dacă luăm cazul evaziunii, în România a fost o abordare mai lejeră. În companii, cel mai des întâlnită caz penal la societăţile comerciale este evaziunea fiscală, iar cei mai vizaţi sunt cei din departamentul financiar şi adminis­tratorii societăţii“, a spus Pînzaru.
 
Cosmin Şerbănescu explică faptul că principalele pro­bleme vin de la întocmirea caietelor de sarcini. Problemele subsecvente vin din modul în care au loc licitaţiile şi modul în care sunt evaluate serviciile prestate sau recepţionate bunurile achiziţionate.
 
„Ca o soluţie, ar trebui ca achiziţiile publice să se facă printr-un nou sistem centralizat. O altă soluţie ar fi ca orice achiziţii publice să fie evaluate în timp real, iar nu în ultimul rând, în zone sensibile, ceea ce înseamnă spre exemplu achiziţia de sisteme IT, instituţiile publice să nu mai devină captive furnizorului. Din cauza unor clauze contractuale, multe instituţii devin captive furnizorului principal, ieşirea din contract este foarte greoaie, sau chiar imposibilă. Dacă se vrea imple­mentarea unui alt sistem, trebuie schimbat furnizorul“, a spus Şerbănescu.
 
 
Ce a mai declarat Cosmin Şerbănescu la ZF Live
 
Institutul de Control Intern este o organizaţie profesională, independentă şi autonomă a practicianilor în control intern, care îşi propune să creeze o cultură şi o bună practică a ceea ce înseamnă controlul intern. Prin intermediul Conferinţei Naţionale Antifraudă şi Anticorupţie, vrem să vorbim despre prevenţie, în ceea ce înseamnă atât eficienţa utilizării fondurilor publice, cât şi despre detecţie, adicp luarea de măsuri după ce un eveniment care a generat fraudă sau un act de courpţie a fost identificat.
 
Procesul de curăţare a României este un drum lung, dar la institut şi prin această conferinţă încercăm să rezolvăm din punctul de vedere al conştientizării şi al mecanismelor pe care trebuie să le implementeze atât corporaţiile, cât şi instituţiile publice în ceea ce priveşte practica în domeniu, cum ar putea prin politici şi mecanisme antifraudă şi anti-corupţie rezolva problema celor trei e din sectorul public: eficienţă, eficacitate şi economicitate.
 
Curtea de conturi are ca obiectiv să verifice fiecare instituţie publică a ceea ce înseamnă eficientizarea utilizării fondurilor, iar prin rapoartele publice, supune analizei anumite instituţii care au fost verificate şi unde s-au constatat anumite nereguli. 
 
La nivel de entitate, sunt acele mecanisme şi sisteme pe care fiecare instituţie publică le implementează. Fiecare instituţie publică este obligată să implementeze sistemul de control managerial, dar şi auditul intern, care verifică cum se cheltuie fondurile, dar asigură şi performanţa funcţionării sistemului.
 
Riscurile sunt specifice şi unice fiecărei entităţi. Sistemul de control intern trebuie personalizat în funcţie de riscurile fiecăruia. În sistemul public, riscurile legate de achiziiţile publice este ridicat.
 
Din punct de vedere al managementului achiziţiilor publice, România încearcă prin noua legislaţie să schimbe dinamica şi modul de gândire.
 
Aş vrea să văd mai multe rapoarte de audit public intern în zona de achiziţii publice şi o evaluare mai clară şi mai constantă prin rapoartele Curţii de Conturi pe segmentele din diferite instituţii publice din România. Curtea de conturi trebuie să vină cu propuneri  concrete de îmbunătăţire.
 
Este vorba despre un sistem care este funcţional. Este constnat în evaluare. În sectorul privat sunt liste de furnizori agreaţi. Nu ducem lispă de proceduri nici în sectorul public, problmea este aplicarea lor cu consecvenţă şi eficienţa funcţiilor de control, atât în termen manageriali, cât şi  auditul public intern, în ceea ce priveşte sancţionarea fermă a fiecărei abateri şi propunerea măsurilor disciplinare, şi de ce nu, sesizarea organlor abilitate.
 
Au fost făcute extrem de puţine rapoarte de verificări pe zona de achiziţii, efectuate de auditoirii publici interni, care au fost transmise cu propuneri de evaluare ulterioară pe zona faptelor care intră sub incidenţa legilor penale. 
 
Top 3 la conferinţa naţională antifraudă şi anticorupţie: Stragegia naţionala anticourpţie 2017-2020, implementarea unui sistem de management al riscului. Vom vorbi şi despre ceea ce înseamnă controlul intern din perspectiva asigurării modului eficient şi eficace de cheltuire a banului public.
 
 
Ce a mai spus Andrei Burz-Pînzaru, Reff & Asociaţii
 
În sectorul privat este un interes direct pentru identificarea şi sancţionarea fraudei, pentru că atentează la profiturile acţionarilor.
 
Multinaţionalele au avantajul legislaţiei care există în alte jurisdicţii şi a practicilor împământenite, pe care o simt şi societăţile româneşti în ultima vreme. Multinaţionalele crează un efect inclusiv asupra partenerilor comerciali români.
 
Mi-ar plăcea dacă am trece dintr-un registru de campanie anti-corupţie într-un registru de aplicare consecventă şi sustenabilă, pe termen lung a legii. Când eşti în campanie se mai întâmplă şi erori, exagerări pentru că acolo este un sprint.
 
Planul de prevenţie trebuie să aibă mai multe dimensiuni. Avem o dimensiune de conştientizare, că există un risc de fraudă, şi persoanele implicate să conştientizeze că se expun anumitor riscuri. Al doilea element e procedurizarea, că trebuie să se supună unor proceduri. Pe urmă dimensiunea de verificare, şi în cazul în care s-au identificat iregularităţi, procedura de sancţionare.
 
O procedură care nu se soldează cu sancţiuni, subminează mesajul transmis persoanelor. Dacă spunem că este important să nu fii implicat în fraudă, dar încălcarea regulilor nu se soldaeză cu sancţiuni, atunci avem formă fără fond.
 
 
 
 

 

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 14.03.2017

 
Cuvinte cheie:
antreprenorii
, control
, riscuri
, activitate
Vizualizari:
Printeaza
zf.ro
Închide