Au mai ramas o luna si doua zile pana la momentul in care bucurestenii vor fi chemati sa-si aleaga un nou primar. Este pentru a doua oara cand se apeleaza la o asemenea procedura. Prima data, Victor Ciorbea a renuntat la fotoliul de primar in favoarea celui de prim-ministru, lasandu-i lui Viorel Lis sarcina de a castiga primaria in dauna lui Sorin Oprescu. Acum, dupa renuntarea lui Traian Basescu in favoarea presedintiei, istoria se repeta.
Toate procesele electorale din Bucuresti de dupa 1989, inclusiv cel din 1998, au avut drept obiectiv firesc castigarea primariei. La 3 aprilie 2005 vom marca insa o premiera. Va fi pentru prima data cand bucurestenii vor participa la niste alegeri in care partidele au o cu totul alta miza decat castigarea propriu-zisa a alegerilor. Sa ma explic. Scrutinul din aprilie are deja un castigator. Cunoscand inclinatia bucurestenilor pentru votul politic anti-PSD si avand sn vedere procentul pe care l-a obtinut Basescu la Bucuresti atat in alegerile locale, cat si in cele generale, este inutil sa ne mai batem capul in legatura cu invingatorul acestei curse. El va fi protejatul lui Basescu. Acest lucru il stiu toti cei care s-au inscris in competitie, fara ca pentru aceasta sa aiba nevoie de predictii sociologice sofisticate.
Dar sa luam pe rand fiecare tabara.
In cadrul Aliantei D.A. obiectivele acestor alegeri sunt mai multe, unele dintre ele fiind chiar divergente. In primul rand, alegerile vor fi o ocazie de regenerare publica a Aliantei in sine. Dupa formarea Guvernului, PNL si PD au au mers pe drumuri separate, despartirea fiind consfintita de refuzul proiectului de fuziune si de protocolul coalitiei, semnat in nume propriu de liberali si democrati. Cum electoratul care a votat o alianta si a primit in schimb patru partide care se ciomagesc pentru putere nu are cum sa fie multumit, alegerile de la Bucuresti vor fi o ocazie de temperare a supararilor prin reactivarea Aliantei ca vehicul politic si electroral.
In al doilea rand, cele doua partide ale Aliantei D.A. au tinte proprii in legatura cu aceste alegeri. Videanu isi doreste un scor mare pentru a se consacra drept al doilea om in stat dupa Basescu ca numar de voturi primite. Alte grupari din PD sunt foarte interesate sa-l "ajute" pe Videanu pentru ca in acest fel lasa liber locul de vicepremier vanat intens de Radu Berceanu. La PNL lucrurile stau putin diferit pentru ca liberalii nu sunt implicati nici afectiv si nici ca interes politic in aceasta batalie de pe urma careia nu vor castiga absolut nimic. Dimpotriva, ei vor pierde atuuri importante in favoarea PD care va avea un vector suplimentar menit sa-i intareasca suprematia electorala acum si in perspectiva. Liberalii ar prefera ca Videanu sa obtina un scor cat mai mic pentru a putea spune apoi ca solutia Orban ar fi fost mai potrivita.
La PSD situatia este la fel de incurcata. Nimeni nu-si face iluzii ca Vanghelie l-ar putea bate pe candidatul Aliantei. Prin urmare, rezulta doua seturi de obiective, ambele legate de lupta pentru putere in partid. PSD Bucuresti isi doreste o performanta cat mai buna a lui Vanghelie pentru ca acest lucru care ar intari pozitia politica a lui Dan Ioan Popescu. Un scor al lui Vanghelie apropiat de cel al lui Mircea Geoana din iunie 2004 va fi folosit pentru reglarea conturilor cu fostul ministru de externe chiar daca cele doua situatii electorale sunt incomparabile. Geoana a candidat impotriva lui Basescu, simbolul absolut al anti-pesedismului bucurestean si liderul incontestabil al intregii opozitii, in timp ce Vanghelie candideaza impotriva lui Videanu, lider lipsit de experienta electorala care, in plus, mai e si artizanul deja impopularelor politici de impozitare. Pe de alta parte, adversarii lui Dan Ioan Popescu prefera un scor cat mai mic al lui Vanghelie pentru a-l putea scoate din joc pe liderul PSD Bucuresti.
Daca principalele forte politice nu se mai gandesc la castigarea alegerilor, partidele mici cu atat mai putin nu-si propun acest lucru. Prin desemnarea unui candidat cu notorietate in persoana lui Radu Opaina, miza umanistilor este un scor mai mare decat cel obtinut in iunie 2004 de Monica Tatoiu. La PRM lucrurile sunt in bezna pentru ca aruncand-o in lupta pe arhitecta de casa a lui Ceausescu, Vadim Tudor va reusi o performanta notabila. Va transforma scorul lui Mitica Dragomir din 2004 intr-un veritabil reper al performantei PRM in Bucuresti.
O surpriza de ultim moment a fost intrarea in cursa a lui Cornel Dinu si mai ales pledoaria sa politica pentru curentul popular. Cel mai probabil, obiectivul candidaturii sale consta in promovarea acestei noi miscari politice. Ramane de vazut daca Dinu e implicat in proiectul popular al lui Gusa, in cel al taranistilor sau in cel al sindicalistilor plecati din PRM. Asta daca nu cumva el are rolul de a compromite miscarea populara inainte de a se naste. Cum? Prin simplul fapt ca nasul popularilor va fi un personaj pitoresc din lumea imbacsita a fotbalului.
In concluzie, bucurestenii care isi inchipuie ca se vor duce la vot pe 3 aprilie ca sa-si aleaga un primar se iluzioneaza singuri. Ei trebuie sa citeasca atenti buletinele de vot pentru ca, dincolo de numele viitorului primar, cunoscut de toata lumea, pe ele vor fi inscrise, cu cerneala transparenta, viitorul politic al unor lideri, viitoare raporturi de putere din tabara guvernantilor si a opozitiei, precum si posibilul certificat de nastere al unui nou curent politic.
* Remus Stefureac este doctorand in stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative
remus.stefureac@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
