Acum, de cand Romania e in UE, si economia interna, si populatia, si pietele externe sunt cu ochii pe leu. Un reflex format incetul cu incetul, dupa ce Banca Nationala, la sfarsitul lui 2004, apoi in 2005 si 2006, si-a rarit interventiile in arena valutara. Asa cum a anuntat, de altfel.
Important este ca leul nu s-a prabusit, dupa cum i s-a prezis. Dimpotriva, a dobandit ceva putere. Fapt ce i-a iritat pe exportatori, care isi doresc un leu slab si un euro viguros. Ei s-au plans ca BNR da ceasul inapoi. In jurul acestui subiect s-au reaprins vechi dispute. Timpul insa a aratat ca nu a dat nimeni niciun ceas inapoi. Ceasul a mers in sensul lui firesc. Inainte. Iar piata valutara a devenit operativa, fluida si transparenta.
Cei care au prezis accelerarea deprecierii leului pe piata valutara, in noile conditii, nu s-au oprit aici. Ei au sperat ca declinul monedei nationale va fi inevitabil in fata presiunilor exercitate de deficitul extern, de salariile rupte de productivitate si de companiile in care prolifereaza lipsa de eficienta si indisciplina financiara. Iata insa ca, de cativa ani, astfel de presiuni nu mai reusesc sa sufoce leul. Romania a depasit aceasta faza. Iar leul, lasat liber, a luat-o mai mult in sus decat in jos. De fapt, si-a reasezat pozitia in raport cu valutele internationale, cu deosebire fata de euro si dolar. Si asta, in primul rand, pentru ca leul nu mai are doar valoare comerciala. In buna parte, valoarea lui e financiara. Si, apoi, e un leu greu.
In plus, societatea romaneasca a inceput sa inteleaga, in sfarsit, ca autoritatile monetare nu pot, cum doresc si cand doresc, sa impinga cursul in jos ori in sus, sa majoreze sau sa micsoreze dobanzile, fara o baza reala. A crescut substantial numarul celor carora le este din ce in ce mai clar ca pentru astfel de miscari determinant este verdictul pietei.
Un lucru e cert: am intrat in Uniunea Europeana cu o moneda in proces vizibil de fortificare. Dinamizarea pietei monetare si stabilitatea pietei valutare avand, in acest sens, roluri terapeutice dintre cele mai eficace. Leul, in prezent, e mai tare decat economia. Tragem de aici si ceva foloase? Fara indoiala ca da. Leul, inviorat, incepe sa fie locomotiva care sa traga inainte multe sectoare economice. Desigur, folosind combustibil neinflationist. Asa cum s-a intamplat in multe alte tari, unde mai intai au fost liberalizate preturile, apoi a fost stabilizata moneda si pe
urma, pe baza unei monede relativ stabile, s-a produs insanatosirea economiei.
Fara indoiala, cursul leu-euro este si el la randul lui determinat de realitatile economice. Numai ca o astfel de legatura provoaca efecte mai ales pe termen lung. Pe termen scurt, insa, realitatea economica nu influenteaza imediat pretul leului. Piata valutara beneficiaza astfel de un ragaz pentru "ajustarea" cursului de schimb.
Scapandu-le acest "amanunt", multi dintre speculantii care opereaza pe piata noastra valutara au jucat adeseori prea riscant si au pierdut dramatic. S-au incarcat cu euro si dolari scumpi, apoi s-au vazut nevoiti sa-i vanda sub pretul cu care au cumparat. De fapt, speculantii n-au reusit sa impinga leul liber nici in jos, nici in sus si cursul a urmat firesc o linie imprevizibila.
Rata de schimb flotanta isi joaca bine rolul. Fluxurile de valuta ce intra in tara asigura oferta care mentine noul curs al monedei nationale. Totodata, miscarea dinamica a leului descurajeaza fondurile speculative.
Nervozitatea pietei a devenit si ea istorie. Dupa mai multi ani de socuri, multe extrem de violente, cursa leu-valuta s-a calmat. Acum, in anul 2007, avem sansa sa vedem cum piata valutara se echilibreaza, iar miscarea leului intra intr-o zona calma. O conjunctura tocmai favorabila declansarii razboiului de sapte ani pentru leul tare.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
