Exista leac pentru uzina brasoveana? Cum in aceste zile, in dezbateri publice, dosarul "Tractorul" e rasfoit fila cu fila, nu lipsesc nici vocile care incearca sa scrie istoria cu daca..."Daca uzina ar fi fost privatizata, astazi lucrurile ar fi stat cu totul altfel acolo". O simpla presupunere. "Dacia" Pitesti a fost privatizata si lucrurile au luat-o intr-o directie buna. Un caz fericit. A fost privatizata si compania de automobile de la Craiova. Ghinion, insa: statul roman s-a vazut nevoit, dupa cativa ani, sa-si ia uzina inapoi iar acum cauta iar petitori. Nici la Resita privatizarea n-a fost mai reusita. Privatizarea e, intr-adevar, o solutie buna, dar numai in acele cazuri in care apar cumparatori cu istorie, cu experienta, cu bani si cu usi deschise in banci.
"Tractorul" n-a avut insa sansa unei privatizari de succes. De fapt, uzina n-a fost privatizata. A ramas a statului. A trait, la granita dintre anii '89 si '90, aceleasi clipe de entuziasm pe care le-a trait toata tara. Numai ca entuziasmul a fost un prost sfetnic. Pentru ca s-au comis si erori mari. Speranta a fost, atunci, exagerata. Speranta ca economia romaneasca va iesi repede din criza. Pe acest fond, s-a nascut un soi de romantism antieconomic.
Totusi, o intrebare dramatica staruia in mintile romanilor: "Ce sa facem cu aceste bijuterii, care sunt fabricile romanesti?" Aceasta intrebare nu si-o puneau numai cei care lucrau in aceste intreprinderi. O auzeam rostita pretutindeni.
Numai ca multe dintre aceste "bijuterii" nu erau invatate sa inoate in apele repezi ale concurentei. In vremea socialismului, decenii in sir, in economia romaneasca a functionat un surogat de competitie: intrecerea socialista. Premiile: fotografii la panouri "de onoare". Sau alte stimulente "morale". Fara nici un efect pozitiv asupra calitatii produselor si eficientei economice. Munca, stimulata doar moral, nu si material, a pierdut cadenta cu timpul. Economia a fost trasa inapoi. Chiar si atunci cand ni s-a dat iluzia ca ea merge inainte, adunand "pe cap de locuitor" tone de otel si productii supradimensionate, tot inapoi a mers. Dupa ?89, concurenta, important antidot pentru lenea economiei, a ramas doar litera de lege. Fara sa fie insa aplicata.
Reformele?! Dintre multe sensuri ale acestui cuvant, folosit pana la demonetizare de 17 ani incoace, ma voi opri doar la unul: primenirea unei stari de lucruri. Noi, romanii, aveam de multa vreme nevoie de primenire in politica, in economie, in cultura, in morala. Aveam nevoie de primenirea intregii societati. In decembrie ?89, implinirea acestei nevoi a devenit posibila. si am pornit sa facem reforme. Teoretic, a fost creat un curent favorabil liberei initiative economice. Practic, insa, viata afacerilor s-a cuplat greu cu piata. Societatea romaneasca s-a impacat greu cu adevarul pus in ecuatie de laureatul Nobel Milton Friedman. El a plecat de la ideea ca in natura frunzele sunt mai dese si mai mari acolo unde e mai mult soare. si a observat ca la fel se petrec lucrurile si in societate: apar mai mult profit, mai multe locuri de munca, mai multe salarii mari, mai multa bunastare acolo unde statul actioneaza nu pentru a infunda, ci pentru a desfunda canalele de comunicare intre piata si companiile economice. Piata jucand rolul luminii solare. Aceasta era calea.
Am acceptat-o. dar, mult timp, n-am reusit sa depasim jumatatile de masura.
Asa ca peste stocurile de produse finite nevandute s-au asezat alte stocuri, ce au facut neincapatoare nu numai magaziile, ci si curtile multor intreprinderi. Pentru ca piata, atunci cand ii sunt incalcate regulile, se razbuna. Produsele, tot mai scumpe, au avut mai putini cumparatori, pe o piata dominata de consumatori cu venituri mici.
Alegerea a fost gresita. Nu numai populatia consumatoare si micii producatori au pierdut, ci si... rasfatatii tranzitiei. Marile intreprinderi. "Tractorul" a cazut in aceasta capcana.
Continuarea, miercurea viitoare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
