Un fior a strabatut, saptamana trecuta, cercurile interesate de pretul banilor. Ca reactie la o prognoza: Banca Nationala nu va misca dobanda de politica monetara, motivul invocat - si mediatizat in exces - fiind acela ca BNR n-ar putea sa castige in 2007 doua partide dintr-o data: sa ieftineasca banii si sa continue domolirea inflatiei. Teoretic, judecata poate fi corecta. De altfel, BNR a procedat intocmai in anii trecuti. A ridicat ori a mentinut dobanda de politica monetara ori de cate ori dezinflatia era amenintata. Dar prezentul nu repeta trecutul.
Banca Nationala a debutat, in 2007, cu un semnal sanatos privind dobanzile. O masura rationala, luata la timpul potrivit, menita sa stimuleze alimentarea cu bani ceva mai ieftini a economiei si a populatiei. Desigur, in conditiile continuarii dezinflatiei. Asadar, a fost pus in aplicare scenariul optimist.
Fara indoiala ca, in cazul in care s-ar impune un scenariu pesimist, pentru ca dezinflatia ar fi la un moment dat in pericol, BNR ar schimba miza. Cu alte cuvinte, ar refuza sa mimeze stabilitatea si sa lase dobanzile sa scada si sa produca efecte amagitoare pe termen scurt, dar devastatoare pe termen lung. Pentru ca ar fi un nonsens ca dobanzile sa scada, in timp ce inflatia ar urca. Dar nu e deloc previzibila, cel putin pana in prezent, o realitate care sa impuna scenariul pesimist.
O astfel de realitate ar fi posibila numai daca sporurile salariale - in miscare acum, la inceput de an - ar incepe sa muste din profit, concomitent cu pierderi de ritm ale productiei si productivitatii. Numai atunci o crestere ceva mai accelerata a preturilor ar deveni inevitabila. Pentru ca scenariile ceva mai vechi, din anii '90 - cand economia continua sa produca inflatie, iar matura politica lucra de zor ca s-o ascunda sub pres - nu mai sunt de actualitate. Inflatia reprimata, ce se dovedise mai periculoasa decat inflatia fatisa, a devenit istorie.
A ramas insa, in actualitate, pericolul cresterii salariilor fara acoperire in productivitate. Lectia o cunoastem bine. Dupa '89, romanii au trecut prin multe liberalizari de preturi, plafonate sau neplafonate. Fara oferta interna, fara cresteri de eficienta, dar cu indexari salariale succesive, preturile au urcat. S-a produs astfel o rationalizare a cererii. Mai exact: a fost descurajat consumul, pentru ca de fiecare data am avut nevoie de bani mai multi pentru a cumpara... mai putine marfuri. Celalalt taler al balantei, oferta de bunuri si de servicii, a intrat intr-un alt joc. In lipsa concurentei, producatorii au inteles ca pot sa dicteze preturile si sa comande pe piata. Ei au produs mai putin, cu costuri mai mari, dar au vandut mai scump. Incercarile de a "controla" preturile am vazut ce-au adus: mai intai inflatie ascunsa, bazata pe acumulari de preturi neadevarate, apoi transformarea inflatiei reprimate in inflatie fatisa, ce s-a manifestat dur. De fapt, inflatia ne-a adus pierderi uriase, pe care le suportam si acum. Dobanda a fost mereu, intr-un scenariu pesimist, o piesa sacrificata de dragul domolirii inflatiei.
Acum dezinflatia nu mai este amenintata decat dintr-o singura directie: cea a castigurilor din munca... fara munca. Daca, insa, adevarul preturilor va fi dublat de un sistem de piete libere, integrate, structurate pe principiul vaselor comunicante, acest pericol va putea fi atenuat. Pentru ca preturile vor primi fara incetare semnale de la cursul valutar, de la dobanzile bancare, de la cotele titlurilor de valoare si, in general, de la toti indicatorii economici semnificativi si in consecinta vor ezita s-o ia razna. Ar fi calea sigura pentru corelatia obligatorie intre adevarul preturilor si adevarul costurilor activitatii productive. Si pentru o crestere economica sanatoasa.
Ce ne-ar aduce o astfel de crestere? In primul rand, stabilitatea preturilor. Fapt ce ar mentine in rol scenariul optimist. Implicand scaderea in continuare a dobanzilor. Pana unde? Asta numai timpul si piata ar putea sa stie.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
