Deunazi, intr-o discutie despre inflatie, un specialist financiar care greseste rareori tinta mi-a spus ca il ingrijoreaza amenintarile cu scumpirea painii. N-a fost ingrijorat cand s-a scumpit lumina. Nici cand s-au scumpit gazele. Cu painea insa e altceva. La noi, de foarte multa vreme, pretul painii traseaza un prag psihologic. Orice depasire a acestui prag e un motiv de alarma.
Dar ce fel de paine mancam noi, romanii? O paine rea, desigur. Slaba performanta, ce face sa avem necazuri mari cu multe dintre produsele fabricate in Romania, loveste in primul rand in paine. Lucru greu de explicat.
Intre imaginile pe care le pastrez in memorie, din copilarie, una e dominanta. Era in 1943, toamna. Calatoream cu trenul impreuna cu parintii mei. Imi amintesc ca tata, care intrase intr-un dialog aprins cu un preot, i-a spus la un moment dat: "Paine ca la noi nu face nimeni in lume". Aceste cuvinte s-au reactivat in mintea mea ori de cate ori, de-a lungul anilor, am capatat informatii legate de painea romanilor.
In '43, in plin razboi, un inalt functionar german, aflat cu misiune in Romania, ii scria lui Hitler ca, intr-o Europa infometata, la Bucuresti se comercializau 11 sortimente de franzela de cea mai buna calitate. Acum, insa, la inceputul veacului XXI, painea noastra a pierdut toate competitiile calitative. Iar patronatele "din bransa" ne ameninta ca o vom plati mai mult. Motivand ca... e seceta.
Intr-adevar, e seceta... dar Ministerul Agriculturii ne asigura ca nu e criza de grau. Si inca un fapt: producatorii de paine ar putea afla, pe banii lor, ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Caci piata noastra, desi nu e competitiva, e totusi functionala. Consumatorii au si ei un cuvant de spus. Daca producatorii vor scumpi painea, curba vanzarilor va cobori, iar cea a incasarilor o va urma. Piata nu-i iarta niciodata pe cei ce vor s-o sfideze.
Inflatia, persistenta si perfida, continua sa stea la panda, iar producatorii de paine vor s-o atate. De fapt, nu doar patronatul painii, ci si alte patronate incearca seceta cu degetul. Aparent, n-avem de ce sa ne temem. Dar nu putem sa nu luam aminte ca numai cu o luna in urma, in iulie, inflatia si-a aratat muschii. Si apoi, sa nu uitam zigzagurile facute de inflatie in anii din urma.
Cum se explica aceste schimbari de la o luna la alta? Iata un aspect ce merita sa fie analizat. Fiindca, de la o luna la alta, starea economiei nu s-a schimbat niciodata atat de mult incat sa determine modificari ale dinamicii preturilor. Dar noi, in Romania, ne luptam cu trei feluri de inflatie: una corectiva, alta structurala si inca una emotionala. Salturile mari nu au avut insa drept cauze motive legate de starea economiei, ci corectiile de preturi, plus starile emotive de genul celei pe care incearca s-o provoace patronatul painii.
Normal ar fi ca noi, acum, in 2007, sa ne confruntam numai cu un singur tip de inflatie: cea determinata de miscarea economiei reale si a economiei monetare. Vom mai suporta insa, un timp, anormalul: inflatii corective si inflatii emotionale. Asta, in primul rand, din cauza sectoarelor economice in care s-a inradacinat un obicei prost: cand cifrele de afaceri scad... se umbla la preturi. Desi firesc ar fi sa se umble la costuri.
In tarile cu piete competitive, companiile ajunse in impas apeleaza urgent la programe de ajustare a costurilor. Nicio resursa nu e exclusa, de la noi materii prime si noi produse pana la proiecte ce impun masuri drastice de rationalizare. La noi, in schimb, cand companiile ajung in impas vor sa impinga preturile in sus. Si sa faca inflatie. Numai ca le stim deja metehnele: arunca fumigene in piata ca sa-si ascunda incompetenta.
Acum insa, pietele noastre s-au deprins cu o realitate inedita. Inflatia nu mai alearga ca altadata, mai iute decat castigurile. Salariul mediu nominal net pe economie creste in prezent mai repede decat preturile. Semnul e bun, intr-adevar, pentru ca banii se inmultesc in timp ce inflatia scade. Noi ne amintim bine ce patimeam cand preturile se miscau mai repede decat castigurile. Ani de zile am cumparat, cu bani mai multi, tot mai putine marfuri. Fiindca inflatia alerga in galop si ne facea vraiste veniturile. Acum lucrurile sunt intr-o evidenta schimbare. Piata nu va lasa sa fie rasturnata aceasta noua ordine.
Sa nu uitam totusi ca inflatia, perfida, s-a cumintit... in medie. Dar media este o speranta matematica. In medie, bogatul si saracul au un nivel de trai optim. Cert este ca indicii inflatiei, care reprezinta un raport intre valori medii ale preturilor in momente diferite, fara a tine seama si de preturile caselor, ne pot infatisa o dinamica destul de cuminte intr-o perioada in care populatia este inca speriata de scumpiri. Mediile au capcanele lor, pot surprinde o miscare ceva mai lenta a preturilor pe un esantion de cateva sute de produse, desi scumpirea cosului in care se aduna cateva marfuri de baza in consumul zilnic nu e de neglijat.
De 17 ani incoace, in Romania inflatia a fost deliberat distribuita in rolul de aspirator, cu misiunea de a absorbi surplusul de bani din casieriile companiilor si de la populatie... Surplus nu fata de nevoi, ci fata de marfurile si serviciile existente pe piata. Productia a continuat sa scada si preturile au urcat. Acum inflatia se calmeaza. N-ar fi deloc o solutie rationala s-o agitam din nou cu anticipatii irationale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
