Amenzile contravenţionale şi instrumentele penale pentru recuperarea creanţelor fiscale vor fi tot mai folosite de ANAF în colectarea de bani la buget, în contextul creşterii poverii fiscale.
Dacă vorbim de legislaţia intrată în vigoare deja, Directiva (UE) 2017/1.371 a fost transpusă, în mai 2023, în Legea evaziunii într-o manieră generică, prin copierea textului din directivă, urmat de instituirea pedepsei cu închisoarea de la 7-15 ani, fără o adaptare corespunzătoare a acestuia prin prisma intenţiei legiuitorului european sau a specificului legislaţiei evaziunii.
Acest text este unul deficitar şi poate ridica dificultăţi în interpretare şi în aplicarea lui în practică de către organele penale, având în vedere în primul rând faptul că el sancţionează, în esenţă, o acţiune sau inacţiune comisă într-o schemă frauduloasă de tip transfrontalier, fără însă ca legiuitorul român să facă referire în vreun fel la intenţia calificată prin scop, respectiv sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale.
Se ajunge astfel ca, pe calea acestei reglementări, să se sancţioneze şi erori comise de către contribuabil, precum simple erori în completarea unor declaraţii. O altă problemă pe care am văzut-o şi o altă inadvertenţă din această lege este sancţionarea tentativei pentru divulgarea de informaţii în privinţa TVA.
În cadrul disputelor pe care le putem avea cu autorităţile fiscale şi penale pe marginea acestui subiect, există mai multe remedii, două dintre acestea, foarte eficiente de altfel, ar fi, pe de o parte, posibilitatea companiilor de a se adresa Curţii Constituţionale a României prin sesizarea de neconformitate pe care o pot formula, iar pe de altă parte, prin intermediul întrebărilor preliminare pe care le putem adresa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.
Un alt proiect de lege adoptat în 2023 de către Parlamentul României - 805/2023 şi în privinţa căruia, din păcate, Curtea Constituţională a respins obiecţia de neconstituţionalitate este proiectul de lege care vizează măsuri în materie penală. Acesta este transmis către Preşedinţie, spre promulgare, deci s-ar putea să intre în următoarea perioadă în vigoare. Este un proiect de lege extrem de periculos pentru mediul de afaceri şi a fost contestat în repetate rânduri. Una dintre cele mai importante incriminări o reprezintă fapta de reţinere la sursă, în condiţiile în care reţinerea la sursă vizează o problematică de natură fiscală şi care, din punctul nostru de vedere, ar trebui să rămână în competenţa organelor fiscale şi a instanţelor civile, de contencios administrativ şi fiscal, iar nu să treacă în partea din partea organelor penale şi a instanţelor penale.
Neclaritatea legislaţiei fiscale, de cele mai multe ori, naşte dispute fiscale între contribuabili şi autorităţile fiscale, inclusiv în ceea ce priveşte determinarea existenţei sau nu a obligaţiei de a reţine la sursă o obligaţie fiscală. Din acest punct de vedere, ea ar trebui să rămână în această zonă civilă şi să nu migreze spre zona penală.
Proiectul de lege abundă în fapte incriminate într-o manieră neclară şi improprie. Se copiază, practic, aceeaşi dispoziţie incriminatorie defectuoasă din materia TVA, care devine aplicabilă şi pentru tranzacţiile naţionale, astfel că simpla eroare în completarea decontului ar putea fi cercetată penal, în contra specificului faptelor de evaziune fiscală care sunt de intenţia de a se sustrage de la plata de obligaţii fiscale;
Se încalcă flagrant principiului specializării autorităţilor publice şi al separaţiei puterilor în stat, întrucât organele penale soluţionează disputele fiscale (problematica nereţinerii, comiterea de erori în declaraţii de TVA) şi, totodată, organele fiscale soluţionează aspectele penale: vor putea decide să nu mai depună sesizări penale dacă contribuabilii achită ”prejudiciul” stabilit, deci care vor putea, iată, acţiona ca veritabile organe judiciare.
Dan Dascălu, Partener D&B David şi Baias
Mihail Boian, Partener D&B David şi Baias
Iulia Goşnea, Avocat Senior D&B David şi Baias
