In cel de-al doilea an in Uniunea Europeana - e drept, un an greu, cu nori de criza deasupra planetei - populatia Romaniei nu este inca relaxata in privinta standardului de viata. Si in prea putine cazuri, pentru romani, conceptul de bunastare se extinde dincolo de bunurile aflate in rafturile magazinelor alimentare si de preturile lor. Bunastarea constituita din unicate - si, deci, diversificata, intemeiata nu doar pe bani, ci si pe imaginatie, pe rafinament cultural, pe bun gust - e o pasare rara. Iar dintre romanii care au reusit sa evadeze din zona saraciei, ajungand in clasa de mijloc sau in cea dintai stare, a celor bogati, cei mai multi se bucura doar de o bunastare de serie. Un soi de bunastare dominata de tipare si de moda, contributiile imaginatiei individuale fiind minime. Tendintele catre diversificare, catre unicate, desi au devenit evidente, sunt inca palide.
Aceasta bunastare de serie, pentru unii o realitate, pentru altii doar o aspiratie, e legata de bani inainte de oricare alte valori. Iar banii circula impreuna, cei curati si cei murdari. Economia necontabilizata - la noi, ca si pretutindeni in lume - asigura o parte din subzistenta populatiei. Dar toti acesti bani, impreuna, cei curati si cei murdari, cei trimisi de romanii plecati afara, cei facuti in tara din munca sau imprumutati de la banci, pe datorie, ne vorbesc in modul cel mai semnificativ despre posibilitatile unei bune parti a populatiei de a-si imbunatati traiul zilnic, de a-si cumpara nu doar paine, lapte, carne, zarzavaturi, haine, pantofi, caiete scolare, ci si televizoare, frigidere si in general bunuri de folosinta indelungata, explicand succesul urias pe care il au in Romania marile lanturi de magazine venite din lumea occidentala. E drept, fara sa ne spuna insa prea mult despre cum se alimenteaza populatia. Sau despre cum se imbraca. Tot asa cum preocuparea unui segment al populatiei pentru bunuri de consum scumpe, sa spunem pentru limuzine, ne poate da o idee despre formarea polului bogatiei in societatea romaneasca. Dar faptul ca la noi sunt mai multe automobile de lux decat in alte tari nu inseamna ca societatea, in ansamblu, e bogata.
Ce loc ocupa, in acest tablou, piata imobiliara? As spune: unul spinos. Mai cu seama pentru ca a fost dat peste cap un obicei statornicit in cateva zeci de ani. Multa vreme, pana in decembrie '89, cu precadere in orase, statul facea case si le inchiria prin intreprinderi sau prin institutii, cu chirii foarte mici. Nostalgicii continua sa planga dupa acele timpuri. Fara sa inteleaga un adevar simplu: ca unei mari parti a populatiei i se facea o mare nedreptate. Ce facea statul? Lua bani de la toti, prin impozite si ciuntiri de retributii - cu deosebire de la tarani - si le dadea case doar unora.
In zilele noastre, o mare parte a societatii nu intelege ca de la stat nu mai are ce sa astepte in aceasta privinta. Statul roman a pierdut cursa investitiilor. Numai investitiile private mai pot salva societatea. Si creditele bancare. Legarea populatiei de munca, prin credite pentru case si pentru consum, oricat de mult li se pare unora un fapt asemanator cu practica feudala a "legarii de glie", s-a dovedit a fi o inovatie revolutionara. Largita si imbunatatita neincetat, a devenit o arma cu bataie lunga in razboiul pentru productivitate si eficienta.
Un nou stil de viata cuprinde si Romania. Viata pe datorie. Creste exploziv numarul de familii care ajung cat de cat la bunastare... dar peste o buna parte din averea lor proprietare sunt bancile. Niciodata insa bancile
n-au dat bani - si nu vor da bani - decat familiilor muncitoare, care castiga cat de cat bine.
Astazi, tocmai pentru ca munca performanta nu se inmulteste destul in Romania, doar o parte a populatiei are acces la imprumuturi consistente. Grosul populatiei traieste din veniturile curente, inca mici in cazul celor mai multi dintre romani, din care e procurata mancarea, se plateste intretinerea, sunt cumparate haine; prea putini fiind cei ce calatoresc, fac cheltuieli specifice petrecerii timpului liber.
Bunastarea se cumpara. Cu bani, fireste. Fara bani nu vom ajunge niciodata sa ne implinim visul. Daca insa banii (inclusiv cei luati cu imprumut de la banci) se inmultesc fara sa se inmulteasca si munca eficienta, munca performanta, mai ales daca banii nu sunt sanatosi, ei n-au cum sa aduca avutie; aduc inflatie si saracie.
Mai exista insa o sansa: bancile, prin credite, pot sa alimenteze inclinatia oamenilor pentru o viata civilizata, placuta si comoda. Si, in primul rand, sa implineasca visul unei parti a populatiei ce-si doreste o casa. Caci locuinta nu mai este demult doar un adapost. Ea a devenit spatiul vital pe care oamenii il numesc ACAS~. Numeroase meserii sunt legate de amenajarea acestui spatiu, pe care fiecare si-l doreste incapator, sanatos, luminos, frumos, aranjat intr-un anumit stil. Si, desigur, avand la dispozitie apa rece si apa calda douazeci si patru de ore din douazeci si patru; aparatura moderna, electrocasnica, electronica si de comunicare; un cadru intim placut. La care se adauga automobilul si atatea alte lucruri menite sa-i asigure familiei un univers material si spiritual agreabil. Iar toate astea nu mai sunt nici capricii si nici simple placeri. Sunt nevoi stringente. Confortul este o nevoie fireasca a oamenilor. Macar un minim de confort, prin care pofta de consum dobandeste expresia cea mai sintetica, de fapt cea mai rafinata.
Atentie, insa! Nicio banca - nu numai la noi, dar nicaieri in lume - nu-i va da cuiva un credit pentru satisfacerea poftei de consum in schimbul unei simple cereri. Il va intreba obsedant cum sta cu pofta de munca. Mai mult, ii va verifica bonitatea, ii va cere acte din care sa reiasa ca are un venit indestulator, ca sa-si poata plati ratele si, totodata, sa-i ramana o suma optima pentru consumul curent. De aici incolo incep marile si grelele probleme.
Continuare miercurea viitoare
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
