Opinii

Adrian Vasilescu: Piata imobiliara intre fantasme si realitati (IX)

18.06.2008, 18:58 20

Am auzit, candva, un banc bun. Un afacerist batran era pe moarte. Asa ca si-a convocat fiii si nepotii ca sa le impartaseasca secretul succesului. Erau toti numai ochi si urechi. Reteta e simpla, le-a spus batranul; straduiti-va sa cumparati ieftin si sa vindeti scump... Asta si fac, de sapte ani incoace, speculantii de pe piata imobiliara: cumpara ieftin si vand scump. Succesul fiindu-le garantat. Dar sunt ei oare, cu totii, speculanti adevarati?
Cateva precizari. As nota, in primul rand, ca ar fi nedrept sa-i hulim pe speculanti. Pentru ca ei - dar aici ii am in vedere numai pe adevaratii profesionisti ai riscului, nu si pe cei parati - au un rol bine determinat in piata: forteaza miscarea rapida a valorilor. Ei, fara incetare, vand pentru a recumpara si cumpara pentru a revinde, alungand somnul banilor, al actiunilor, al obligatiunilor, al tuturor bunurilor comercializabile.
Judecata la rece, fara ranchiuna, speculatia este un rau necesar. Un fel de medicament. Sau un anticorp, mai degraba, pe care il fabrica piata pentru a se proteja impotriva somnolentei marfurilor. Pe piata, numai miscarea aduce bogatie. Pe o piata vie, cine are disponibilitati nu-si permite sa le tina in "sala de asteptare", in speranta ca va veni o conjunctura favorabila. Daca adeptii asteptarii (care au cumparat ieftin si vor sa vanda scump) ar dispune de ragazul necesar... stagnarea ar face ravagii. Marfurile s-ar aduna in stocuri, titlurile de valoare si-ar pierde vitalitatea, banii s-ar deprecia.
As mai nota, apoi, ca ar fi bine sa ne dezobisnuim sa intelegem specula intr-un mod simplist, ca pe o simpla "vanzare cu suprapret", cum am invatat noi. Cum, de fapt, a invatat intreaga noastra societate la scoala sau la cursurile de pregatire politica. La urma-urmei, ce inseamna "suprapret"? Daca un vanzator cere pe marfa lui o anumita suma si i se plateste, suma respectiva exprima pretul. Un pret adevarat, acceptat de piata. "Suprapretul" nu este decat o iluzie ideologica, de care ne-am lovit mereu pana in decembrie '89, timp de 45 de ani, si care a determinat golirea pietelor de marfuri. Niciun producator nu accepta sa piarda mizand pe preturi stabilite in birouri. Sau riscand sa fie acuzat ca vinde cu "suprapret" atunci cand lasa piata sa decida ce suma sa primeasca pentru marfa pe care o vinde. El va prefera sa nu produca... decat sa produca si sa obtina paguba in loc de castig.
Jocul e insa complicat. Pentru ca nicaieri, nici pe marile piete, deja consolidate, speculantii nu sunt vazuti cu ochi prea buni. Sa recunoastem, insa, ca ei sunt raul necesar. Pentru ca vanzatorii care au disponibilitati (de marfuri, de titluri, de bani) nu-si permit, fara sa riste enorm, sa le stocheze. Mai exact, sa le tina in "sala de asteptare" a pietei, in speranta ca va veni o zi favorabila cand preturile vor creste si ei vor putea sa vanda cu profit maxim. Nu, asa ceva nu este posibil, tocmai... din cauza speculantilor. Poate chiar merita sa rectific si sa spun: datorita speculantilor. Ei reprezinta un important motor al pietei, avand rolul de a o inviora. De frica speculantilor, care vand si cumpara continuu, provocand un adevarat zig-zag al preturilor sau cursurilor, cand in jos, cand in sus, nimeni nu-si mai permite sa-si lase disponibilitatile sa dormiteze. Pe toate pietele, fara exceptie, inteligentele sunt puse la lucru, sunt cautate cu disperare plasamentele cele mai bune, in speranta unui castig. Calculele nu se adeveresc insa totdeauna. Unii castiga, altii pierd. Piata, insa, inregistreaza mereu un sold pozitiv. Profitul. Daca, in schimb, adeptii asteptarii ar dispune de ragazul necesar (fara sa fie hartuiti de speculanti) stagnarea ar face ravagii: marfurile s-ar aduna in stocuri, in asteptarea pretului cel mai bun, gatuind circuitul economic; titlurile de valoare si-ar pierde sansa de a forta castiguri mari, pentru ca s-ar ajunge la fixismul cursurilor; banii ar putea sa zaca nestingheriti la ciorap... Nimeni, pe nici o piata normala, nu dispune insa de un astfel de ragaz. Speculantii sunt mereu la panda, taxand drastic cel mai mic semn de somnolenta.
Dar de ce scriu eu speculanti? De ce nu scriu speculatori, cum am citit in nenumarate carti? Explicatia e simpla. De cativa ani, literatura de specialitate aparuta la noi, tot mai apropiata de conceptiile economice occidentale, incearca o reabilitare a notiunilor de specula si speculant. Timida, insa. Ramane predominanta vehementa vechilor dictionare, care ne asigura ca specula inseamna "comert ilicit", mai exact "vinderea unor marfuri cu suprapret"; sau "darea de bani cu dobanda ca indeletnicire". Noile carti au preluat doar cuvantul speculatie, conferindu-i un nou continut: "tehnica de cumparare si revanzare a bunurilor sau a valorilor, in vederea obtinerii unui profit din fluctuatia preturilor sau cursurilor". Dar au inventat un nou termen: speculator. Tocmai de teama de a folosi mult blamatul cuvant speculant. Am ajuns astfel la o terminologie de tranzitie, menita sa pregateasca o acomodare mai putin socanta a urechilor romanilor cu realitati prezentate in invelisuri sonore inselatoare. Dar speculator nu-i altceva decat un artificiu lingvistic.
Mult timp, dupa decembrie '89, societatii noastre i-a fost greu sa se acomodeze cu un sistem opus vechilor deprinderi: piata libera. Unicul sistem de altfel in stare sa-i asigure Romaniei trecerea de la o economie inchisa la o economie deschisa.
N-am avut insa de ales. Fiindca economia de piata, spre care se indreapta in prezent aproape intreaga lume, s-a dovedit a fi raul cel mai mic. Desigur, intre toate relele modele de organizare a economiei cunoscute pana in prezent. Pentru ca toate supapele acestei masinarii - spre care nu idealurile umaniste ne-au impins, ci nevoile - sunt deschise spre eficienta economica si spre bunastare. Valori la care nu se poate ajunge decat acceptand "inumana concurenta". Si, deci, piata libera.
Dupa o jumatate de secol de obisnuinta cu economia de comanda, cu tot arsenalul ei de reglementari, practici, mentalitati, n-a fost deloc simplu sa schimbam macazul. Concurenta, mai ales, am respins-o ori am ocolit-o cu incapatanare. La fel si speculatia.

Continuare miercurea viitoare

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Comandă anuarul ZF TOP 100 companii antreprenoriale
AFACERI DE LA ZERO