Ca sa folosim un eufemism, piata de capital din Romania este cel putin la inceput. In afara de imprumuturi bancare, antreprenorii sau companiile care doresc sa adune capital nu au prea multe optiuni.
Fondurile de private equity sau venture capital folosesc in general capital strain din Europa sau SUA si nu reprezinta ceva uzual, iar volumul bursei din Romania in dolari tranzactionati este aproximativ de trei ori mai mic decat cel al companiei Microsoft. Cu alte cuvinte: daca piata imobiliara sau cea de bunuri de consum a devenit din ce in ce mai matura, piata de capital mai are mult pana sa ajunga la nivelul standardelor tarilor dezvoltate.
Un pas important pentru a dezvolta pietele de capital sunt bancile de investitie care au rolul de a aduce impreuna oferta de capital cu cererea. Datorita nivelului limitat de tranzactii mari in Romania (privatizari, fuziuni achizitii sau IPO-uri) bancile mari de pe Wall Street opereaza direct din Londra pe piata romaneasca. Dar asta nu inseamna ca nu exista loc pentru buticuri de investitii care pot face deal-uri de tip private placement (companii cu o valoare mai mica vandute si achizitionate tot de o companie privata) si deal-uri de fuziuni achizitii sau privatizari pentru piata mijlocie. Aceste deal-uri nu sunt rentabile pentru Goldman Sachs sau Lehman Brothers si astfel, in mod evident, apare o nisa de piata.
Angajand o banca de investitii vanzatorul unei companii poate sa obtina un pret optim, sa aiba acces la mai multi potentiali cumparatori pe piata de capital, care, la randul lor, pot sa liciteze pentru compania tranzactionata.
Mai mult, angajand o banca de investitii, evaluarea companiei va fi facuta de catre o entitate impartiala (sau cel putin mai impartiala decat vanzatorul sau cumparatorul companiei). In cazul unei fuziuni sau achizitii banca poate intermedia tranzactia intre o companie care fuzioneaza cu alta companie sau poate intermedia o achizitie in care un fond de private equity cumpara o companie listata la bursa (sau privata). Fondul apoi o delisteaza de la bursa in cazul in care aceasta tranzactioneaza la bursa, ii optimizeaza latura operationala si apoi o relisteaza sau revinde pe profit.
Venitul pentru cei care intra pe piata de investment banking poate fi foarte lucrativ. Intr-un sindicat de banci de investitii care initiaza un IPO, banca care conduce deal-ul poate lua un comision de 8% din valoarea capitalului obtinut. In cazul unei fuziuni sau achizitii comisionul este procentual mai mic, dar tranzactia este in general mult mai mare. Banca actioneaza ca un intermediar extrem de sofisticat care creeaza lichiditate pe piata. Aceasta lichiditate este un serviciu care are o valoare monetara, reflectata in comisioanele percepute de banca.
De ce are insa nevoie un CEO sau patron de bancheri de investitie pentru a-i intermedia tranzactia? In primul rand, bancherii de investitie au acces la piata de capital mult mai usor decat compania tranzactionata. In al doilea rand, bancherii de investitie vor evalua compania intr-un mod mai impartial decat ar face-o vanzatorul (care va umfla cifrele pentru a-si mari venitul) sau cumparatorul (care va incerca sa micsoreze pretul de tranzactionare). In ultimul rand, in cazul unui IPO, banca de investitii preia o mare parte a riscului, intrucat ea cumpara actiunile de la compania listata si apoi le revinde in urma unui roadshow prin care atrage la randul ei investitori. Daca evaluarea nu a fost facuta corect si analiza companiei nu reflecta valoarea reala, banca de investitii nu va avea capabilitatea sa revanda pachetul de actiuni, deci in acest caz banca risca mai mult.
In Romania, odata cu deschiderea fondurilor de pensii romanesti catre investitii in actiuni si obligatiuni si datorita reformei recente a sistemului de pensii, piata de capital va fi mai bogata si cantitatea banilor disponibili in piata va creste. In mai 2006, valoarea totala a banilor aflati in fonduri de investitii romanesti era de numai 79 mil. euro, fata de Polonia cu 15 miliarde, Slovacia cu 3 miliarde sau Ungaria cu 7 miliarde. Este clar ca Romania va inregistra o crestere semnificativa in noile fonduri si banii trebuie sa mearga undeva sa fie investiti. Acest lucru va incuraja atat grupurile de asset management, cat si bancherii de investitii care vor avea mai multe tranzactii de intermediat datorita cresterii capitalului disponibil pe piata.
Alexandru Manaila este absolvent al Harvard in economie si lucreaza pe Wall Street
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
