Partea proasta cu analiza politica este ca te obliga la anticipari, desi - la drept vorbind - n-ai de unde sa stii ce se va intampla. Karl Popper a demonstrat de mult timp ca, in domeniul stiintelor umane, previziunile sunt complet nestiintifice, ba chiar pot sa reflecte o tendinta totalitara. Spre deosebire de materie, la care determinismul functioneaza, astfel ca viitorul tine de calcul pur, in cazul omului intervine variabila libertate. Desi nici aici nu ne aflam complet in afara regulilor, totusi nu poti cunoaste ce ii trece prin cap lui Traian Basescu sau lui Mircea Geoana. De aceea, singurul lucru pe care poti sa-l faci este sa croiesti la planuri, bazandu-te pe ipoteze mai mult sau mai putin subrede.
Am putea sa facem multe presupuneri si speculatii privind motivul initierii motiunii de cenzura a PSD. Insa cat timp nu stim exact de ce a iesit Geoana cu aceasta idee, nu ne putem baza decat pe urmari; deducem motivul, originea actiunii din consecintele la care ar putea sa conduca. Presupunem ca Mircea Geoana este o persoana onesta si sanatoasa din punct de vedere psihic, ce actioneaza spre binele sau si al partidului pe care il conduce. Daca am presupune altceva, plaja de ipoteze s-ar largi considerabil. Asadar, care sunt consecintele adoptarii motiunii de cenzura a PSD pentru PSD?
Potrivit scenariului optimist, social-democratii vor fi invitati de Traian Basescu sa conduca Guvernul. Ce inseamna asta? Inseamna ca sau Traian Basescu este obligat de situatie (ceea ce nu este cazul), sau Traian Basescu a fost convins sa actioneze astfel, existand deci o intelegere intre Mircea Geoana si Traian Basescu. De aici rezulta ca motiunea de cenzura are la baza o intelegere prealabila intre PSD si Traian Basescu. Sa presupunem ca cei doi ori reprezentantii celor doi au batut palma. De aici si pana la constituirea unui guvern PSD mai este totusi o cale lunga. Daca Traian Basescu nu se tine de cuvant? Daca se va tine de cuvant doar in aparenta, desemnand un premier de la PSD, dar lucrand pe la spate ca acesta sa nu primeasca votul Parlamentului? Si sa admitem ca Basescu ar lucra corect: cine garanteaza ca un guvern al PSD va primi increderea Legislativului? Nimeni. Prin urmare, fie din cauza lui Basescu, fie din cauza parlamentarilor, noul guvern are sanse foarte mici, are sanse disperat de mici sa ajunga sa conduca Romania.
Unde s-ar ajunge atunci? Nu-mi imaginez ca Traian Basescu ar numi in fruntea guvernului un lider al PNL si nici al PD. Partidul sau de suflet ar putea sa intre mult mai frumos la guvernare dupa alegeri anticipate. Cred, de aceea, ca ar numi un independent, un reprezentant al "societatii civile", care astfel si-ar realiza visul de a conduce tara peste capul politicienilor. Parlamentul preferand sa refuze anticipatele, am asista la o depolitizare totala a vietii politice; Ministerul Justitiei, acel minister condus candva de Macovei, s-ar extinde in prezent la intregul executiv. Sa vezi atunci dreptate, guvernare in interesul cetateanului, sa vezi atunci profesionalism, eficienta etc.
Stiti insa care a fost dintotdeauna obsesia societatii civile? Obsesia societatii civile din 1990 si pana astazi poarta numele Ion Iliescu. Initial, fostul presedinte a parut sa fie de acord cu motiunea. Ulterior, dupa ce s-a informat mai bine, s-a ridicat ferm impotriva motiunii. Cred ca asta are legatura cu perspectiva constituirii unui guvern al "societatii civile".
Intr-o paradigma radicala, Traian Basescu ar opune "societatea civila", unita cu poporul, clasei politice corupte, Parlamentului temator de a da ochii cu electoratul, iar simbolic: epocii Iliescu. In cazul acestei paradigme, daca e baiat bun si voteaza motiunea, Mircea Geoana va reprezenta viitorul PSD, va fi simbolul transformarii PSD intr-un partid democratic. Pentru ca i se opune, evident Ion Iliescu va face din nou figura de retrograd.
Insa Iliescu are si el o paradigma. Pentru fostul presedinte, intelegerea posibila a lui Geoana cu Basescu nu conteaza, chiar daca ar fi reala. Pentru Iliescu, Traian Basescu este un adversar definitiv. Dimpotriva, PSD trebuie sa se opuna lui Basescu, PSD trebuie sa revina la statutul sau de partid dominant. Cum cele doua perspective se manifesta in interiorul aceluiasi partid, nu este exclus sa asistam la izbucnirea unei noi crize. Daca nu am fi cenzurati de rigorile analizei politice, am fi tentati sa credem ca tocmai acesta a fost scopul motiunii.
Arthur Suciu este analist politic in cadrul Institutului PRO
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
