Populatia inghite credite scumpe cu ochii inchisi. Direct de la banci sau prin retelele de magazine. Oamenii nu prea comenteaza. Sunt multumiti ca in schimbul unor rate fixe, pe care le vor returna timp de cativa ani, pleaca imediat acasa cu televizoare, frigidere, masini de gatit si alte bunuri de care au nevoie. O piata buna, pe care bancile sunt bucuroase s-o extinda. Creditul "cu amanuntul" aduce profit.
Lucrurile se complica in sfera corporatiilor. Presiunile in vederea ieftinirii banilor, tot mai insistente, vin din doua directii: din mediile de afaceri si din cercurile guvernamentale. Cum insa astfel de demersuri nu au continut economic si nu vizeaza piata, rezumandu-se la simple proteste publice, bancile nu le iau in seama. Creditele pentru intreprinderi, chiar in conditiile in care dobanzile au coborat cu cateva procente, sunt in continuare scumpe.
Adeseori, in confruntarea banci-intreprinderi, in societatea romaneasca se contureaza o convergenta de opinii in sprijinul economiei reale. Pozitie corecta. Fiindca numai dezvoltarea economiei reale va asigura prosperitatea tarii. Desigur, prin echilibrarea marilor ei fluxuri: productia si consumul. Adeseori insa atat reprezentantii Guvernului si ai mediilor de afaceri, cat si unii analisti pun accente ce pot conduce lucrurile pe o panta periculoasa. Caci de prea multe ori recurg la argumente emotionale cand cer bani ieftini pentru economia reala. Prin sfidarea comandamentelor economiei de piata.
In mod firesc, societatea romaneasca isi doreste scaderea dobanzilor active. Nu vad insa cum am putea ajunge aici fara o calmare vizibila a inflatiei. Altfel, orice relaxare pripita a dobanzilor la imprumuturile date de banci n-ar face decat sa conduca la un nou val inflationist. Si la o scumpire si mai drastica a creditelor.
De retinut insa ca reducerea ratei dobanzii la credite nu ar conduce, automat, la atingerea efectului dorit: inviorarea economiei reale. Un pariu pus in mod mecanic numai pe rata dobanzii, fara o apasare ferma pe acceleratorul restructurarii, ar fi fara indoiala pierdut.
Dar si bancile sunt in pericol sa piarda pariul cu propriul profit. Si, in ultima instanta, cu pozitia lor in piata interna. De aici inainte, adapostirea surplusului de lichiditate din sistemul bancar in depozitele de la Banca Nationala va fi tot mai putin benefica. Bancilor le mai ramane o singura mare sansa: creditarea afacerilor. Numai ca in intreprinderile nerestructurate afacerile risca sa stagneze. Lucrurile se vor putea insa schimba daca bancile isi vor asuma un rol nou: acela de agentii de restructurare. Care sa intervina nu numai cu bani, dar si cu solutii competente. Si, cu deosebire, conditionand creditele de pasii reali facuti in procesul de radicalizare a reformelor.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
