Scriam tn urma cu doi ani tntr-o analiza ca Traian Basescu, prin stilul sau de manifestare politica este un haiduc. Vreme de patru ani a simbolizat opozisia, s-a batut cu sistemul, a fost urmarit, fapt care l-a transformat tntr-un om politic de anvergura, capabil sa castige presedinsia Romaniei.
Problema majora de identitate a lui Basescu este ca, dupa castigarea presedintiei, el a trecut brusc la un alt statut. Din haiduc, a devenit voda, translatie care impune modificari substantiale de atitudine. Deocamdata, Traian Basescu realizeaza cu dificultate ca are alte obligatii, motiv pentru care continua sa afiseze un comportament haiducesc. Daca asistam doar la un reflex determinat de anii lungi de practica a politicii haiducului, atunci nu e grav. Insa, daca tendinta se va croniciza, atunci presedintele Basescu va avea o mare problema de legitimare in fata sistemului pe care, cel putin teoretic, trebuie sa-l conduca. Dincolo de celebrul "apel la popor", presedintele trebuie sa realizeze, iar aceasta este si datoria oamenilor din jurul sau, unii chiar priceputi in meseria lor, ca a devenit voda, iar activitatea sa este subordonata unor comandamente esentiale: acceptarea pasnica de catre sistem a autoritatii sale, respectiv pastrarea unei stari de echilibru intre puterile fundamentale ale tarii. Daca nu va indeplini aceste doua obiective si va incerca sa se impuna in forta, s-ar putea ca angajamentele generoase ale mandatului sau sa ramana simple vorbe de campanie, iar haiducul Basescu sa impartaseasca soarta lui Voda Cuza-Constantinescu.
Traian Basescu este un personaj politic instinctual. Aceasta nu inseamna ca nu e capabil de calcul politic. A dovedit-o cand l-a debarcat pe Roman, cand a construit Alianta D.A., dar si in campania electorala, cand a actionat mai strategic decat crede lumea. Cert e ca in urmatorii 5 ani, Basescu va trebui sa-si subordoneze actiunea exclusiv calculului politic.
Vorbeam despre riscul ca noul presedinte sa-si piarda rabdarea si sa incerce impunerea cu forta a autoritatii sale. Pericolul unei inlocuiri a paternalismului iliescian cu autoritarismul basescian nu vizeaza doar statutul lui Traian Basescu, ci stabilitatea sistemului politic romanesc. Americanii au consacrat un concept care apoi s-a raspandit in toata lumea democratica. Este vorba de celebrul "checks and ballances" sau, pe romaneste, controlul reciproc si echilibrarea puterilor in stat. Principiul se afla la baza stabilitatii sistemului politic, avand rolul de bloca monopolul vreunei institutii fundamentale asupra puterii in stat. De aceea, de la inceputuri si pana in prezent, SUA nu au cunoscut dictatura, nici macar in vremuri de razboi. Ei bine, tocmai acest mecanism va trebui sa-si gaseasca in Basescu aparatorul suprem. Ar fi o miscare surprinzatoare, dar care ti va ridica enorm anvergura. Un presedinte cu un guvern obedient si neechilibrat de Parlament sau de puterea juridica va deveni o problema pentru Romania. De aceea, tactic, ar fi util ca Basescu sa se prezine in instanta in procesul care ii este intentat. Chiar daca ar parea ciudat sa-l vedem pe presedinte la tribunal, ar fi cel mai mare semn de respect fata de justitie, fapt care ii va consolida capitalul politic si de imagine. De asemenea, cred ca nu ar fi indicata acum o fortare a demiterii presedintilor celor doua Camere. In loc sa-si consume energiile intr-o vendeta haiduceasca, ar fi mai inteligent ca voda sa reduca drastic prerogativele celor doi presedinti. Altfel, senzatia de incalecare a legislativului si a puterii judecatoresti va fi intensa, fapt care poate compromite perceptia noii puteri ca exponenta a "corectitudinii politice" in Romania.
Sistemul politic romanesc este unul parlamentar, cu o componenta prezidentiala mai accentuata. Un eventual derapaj autoritarist al lui Basescu ar insemna o accentuare a laturii prezidentiale a sistemului, lucru care poate fi analizat, conform teoriei politice, in functie de trei criterii: sistemul prezidential presupune legitimarea presedintelui prin vot popular, desemnarea primului ministru de catre presedinte, nu de legislativ si un executiv unipersonal, necolegial in care ministrii au rolul de consilieri ai presedintelui. Iata ce observam daca trecem evenimentele sfarsitului si inceputului de an prin acest filtru: presedintele Basescu a fost desemnat prin vot popular. Mai mult decat atat, dupa desemnare, el a supralicitat, amenintand cu "antoarcerea la popor", principala sa resursa de legitimare, daca nu se realizeaza coalitia de guvernare. In ceea ce priveste primul-ministru, desi constitutional el a fost desemnat de legislativ, in fapt, investirea sa se datoreaza exclusiv presedintelui care a fortat o prerogativa a Constitutiei, amenintand indirect cu dizolvarea Parlamentului in cazul in care candidatul sau nu ar fi primit votul majoritar. In sfarsit, executivul este mai degraba unul unipersonal in conditiile in care multi ministrii nu au autoritate politica, fiind simpli pioni subordonati Cotrocenilor, iar primul-ministru pare coplesit de personalitatea presedintelui. Sigur, aplicarea acestui model teoretic situatiei politice de dupa alegeri este fortata. Demersul are insa rolul unui avertisment. Presedintele Basescu are sansa de face din politica o activitate mai eficienta, mai reactiva la problemele oamenilor. Esential este ca dupa ce, in calitate de haiduc, Basescu a contestat sistemul in toate formele sale, in calitate de voda sa nu ajunga sa se creada el insusi sistemul. Singura certitudine e ca Maria Sa Poporul vrea sa castige intelepciunea politica.
* Remus Stefureac este doctorand in stiinte politice la Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (SNSPA)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
