Ciocnirea noastra cu Europa a inceput. Tot un soi de ciocnire a civilizatiilor, fara islam si fara razboaie de falie. Doar pe baza de reguli. Ale lor catre noi. Si pe baza de smecherie individuala. A noastra catre ei.
In fata anuntatei si definitivei extinderi cu inca un pas a Europei catre est, europenii se comporta ca ei insisi si noi ca noi insine. Ei prognozeaza si pe baza prognozelor reglementeaza. Noi intuim si pe baza intuitiei actionam.
In saptamana care a trecut, diversele piete ale muncii din tarile membre ale UE au inceput sa anunte restrictii pentru muncitorii nostri, Germania prin vocea partidelor majore nu vrea sa ia seama la portretul omagial al doamnei Macovei desenat de prietenii de betie cu apa plata ai acesteia si solicita clauza de salvgardare pentru justitia din Romania, iar Tariceanu il trimite pe Vosganian la Bruxelles, banuind ca asa se face, in timp ce Basescu si ai lui il toaca at home, banuind si ei ca asa se face. Ce iese de aici? Vom vedea... Un alt nume pentru comisar. Asta e sigur. Poate chiar si un comisar din Romania saptamana viitoare.
Ies sigur probleme pentru Tariceanu in relatia cu colegii sai de partid, fiindca a cedat locul de la Aparare pentru Vosganian la Bruxelles si, cu toate acestea, Basescu l-a cam facut. Cum? Simplu... Stimulandu-i pe social-democratii de la Cluj sa ii enerveze pe colegii lor din Internationala Socialista in legatura cu relatiile cu oligarhia financiara, transmitand popularilor dubiile legate de eventualul trecut securistic al candidatului liberal si apoi avand grija sa apara la moment in Romania un interviu bine plasat al unui martor al acestui trecut. Pentru ca repertoriul sa fie complet, presedintele iese dupa ce toata demonstratie este incheiata si spune ca el nu stie de nici un dosar al lui Vosganian. Deci il apara.
Desigur, e posibil ca toata aceasta insiruire de fapte sa nu fi avut loc programata de cineva si sa fi decurs intamplator. Adica intamplator, Tariceanu sa fi cedat Ministerul Apararii, intamplator, socialistii europeni sa fi aflat de legaturile lui Vosganian cu Sorin Vantu, intamplator, popularii sa stie de ceva probleme cu Securitatea inca inainte de publicare si intamplator, in mai multe ziare sa apara informatia de la Liviu Turcu chiar in ziua in care Vosganian se afla la Bruxelles si incerca sa-si pledeze cauza. Si tot intamplator, in aceeasi zi, printr-o inregistrare ilicit obtinuta, doamna Macovei dezvaluie natiunii socate ca pe ea n-a consultat-o nimeni in legatura cu pozitia de comisar. Ce avem din acest sir de intamplari? Un Tariceanu innegrit bine, incapabil sa faca fata unei crize, cum spune colegul sau de partid Crin Antonescu, facut sah mutare dupa mutare de Basescu si de cam tot restul clasei politice aliate cu acesta. Sa ne intoarcem insa la ce urmeaza...
Probabil ca de azi incepand o sa avem o campanie de curatare a doamnei Macovei careia nu trebuie cu nici un chip sa i se puna in spate decizia Germaniei. Vocile curate ale societatii civile vor iesi - de fapt au si inceput sa o faca - si vor cauta un tap ispasitor al acestei nefericite intamplari. Sloganul Ea vrea, dar nu este lasata, este mai des repetat de acesti duiosi independenti, mai des decat Der Dolchstoss (lovitura pe la spate - concept propagandistic folosit in Germania de dupa 1918 si apoi preluat de nazisti, desemnand tradarea armatei germane de catre o parte din clasa politica si de catre grupurile de interese evreiesti) in anii ascensiunii lui Hitler. Vom mai avea si niste campanii jignit-nationaliste despre cat de neeuropeni sunt europenii care ne limiteaza accesul la piata muncii si, incet-incet, politicienii eurosceptici sau care vor juca aceasta partitura vor specula zvonurile privitoare la consecintele imediate ale integrarii de peste doua luni. Se va vorbi in continuare de anticipate, Stolojan si platforma vor trece la partitura Tariceanu si grupul au tradat interesele liberale, negociind in genunchi cu Basescu, iar economia aflata intr-o crestere continua va mai omori niste mii de intreprinderi mici.
Din aceasta prima saptamana europeana a natiunii noastre, Basescu iese intarit, Tariceanu slabit si noi iesim pe unde putem, asa cum ne-am obisnuit de secole atunci cand intamplator ne-am intalnit fie cu turcii, fie cu rusii, fie cu nemtii.
Se spune ca Neil Armstrong a repetat indelung celebra fraza pe care a rostit-o atunci cand a ajuns pe Luna: un pas mic pentru om, un pas urias pentru umanitate. Va dati seama ca fraza rostita de romanul ales sa calce in premiera pe pamant european (institutional vorbind) a fost: nu am colaborat cu Securitatea!
Bogdan Teodorescu este directorul general al Institutului Pro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
